Ordin de protecţie. Hotărâre din 06-04-2015, Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 2152/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
HOTĂRÂREA NR. 2152
Ședința din Camera de Consiliu data de 06.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – G. A.
GREFIER – F. IVENIȚA
Din partea Ministerului Public a participat domnul procuror D. N..
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S. V. și pe pârâtul K. G. Vincențiu, având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința din Camera de Consiliu, a răspuns pentru pârât apărătorul din oficiu, avocat B. G.,lipsă fiindreclamanta șipârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele:
- obiectul cauzei – ordin de protecție, stadiu procesual – fond, cauza se află la primul termen de judecată.
- procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită, prin agent procedural;
- depunerea la data de 06.04.2015, prin serviciul registratura, de către apărătorul desemnat din oficiu pentru pârât a copie a împuternicirii avocațiale.
Instanța constată procedura legal îndeplinită.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea probatoriului.
Având cuvântul pe probe, apărător pârâtului solicita încuviințarea probei cu înscrisuri și un martor, în masura în care va putea lua legatura cu pârâtul.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că nu poate solicita probe în lipsa reclamantei, dar este de acord cu încuviințarea înscrisurilor de la dosar.
Instanța, în temeiul art.258 rap. la art.255 C.proc.civ., incuviinteaza proba cu inscrisurile aflate la dosarul cauzei, considerându-o pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei. De asemenea, respinge proba testimonială cu un martor, solicitată de apărătorul pârâtului.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Având cuvântul pe fondul cauzei, apărătorul pârâtului, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arată că nu a fost dovedită starea de pericol în care se află reclamanta.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a cererii formulate, precizează că reclamanta nu s-a prezentat pentru a propune probe și a dovedii utilitatea ordinului de protecție.
Instanța constata cauza în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 12.03.2015 sub nr._, reclamanta S. V. a solicitat instanței emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului K. G. Vincențiu.
În motivarea cererii, s-a arătat în esență de către reclamantă, că pârâtul K. G. Vincențiu este fostul soț de care a divorțat în august 2012, împreună cu care are trei copii minori, că exista o hotărâre de divorț în acest sens, prin care s-a stabilit un program de vizitare minori, dar pe care pârâtul nu l-a respectat niciodată, dând naștere la scandaluri și afectând starea psiho-emoțională a celor trei copii.
Reclamanta mai arată reclamanta că în prezent exista două plângeri penale depuse la Poliția Voluntari, împotriva fostului soț, având ca obiect abuz fizic și psihic asupra ei și a copiilor, distrugere, amenințare și violare de domiciliu, prin care a facut cunoscut faptul că a fost agresată fizic și psihic, i s-au ars hainele și distrus telefoanele, toate acestea în prezența copiilor minori.
De asemenea, mai precizează că în decursul anilor, a mai înaintat plângeri pentru agresiune, împotriva fostului soț, dar pe care le-a retras ulterior, fiind încontinuu amenințată cu moartea, sau că nu i se va mai da niciun ban ei și copiilor.
În susținerea cererii reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie, un set de înscrisuri, respectiv filele 5-11.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței.
În cauza, a fost încuviințată proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator, instanța reține următoarele:
Reclamanta S. V. și pârâtul K. G. Vincențiu s-au căsătorit la data de 28.10.2006, aceștia divorțând la data de 03.09.2012, conform certificatului de divorț nr. 7820/ 03.09.2012.
Din căsătoria părților au rezultat 3 minori, K. R. Aram M., născut la data de 27.03.2012, K. Ianis – S., născut la data de 12.05.2008 și K. Sarkis-A., născut la data de 20.11.2006.
Prin convenția nr. 2393/ 03.09.2012 încheiată între părți, aceștia au convenit ca minorii să aibă locuința la mamă, la adresa din orașul Voluntari, .. 55, jud. Ilfov, unde a fost și ultima locuință comună a soților.
La data 12.03.2015 reclamanta S. V. a sesizat Judecătoria B. cu o cerere de emitere a unui ordin de protecție împotriva fostului său soț, pârâtul K. G. Vincențiu.
Potrivit art. 23 din Legea nr. 217/2003 republicată, privind prevenirea și combaterea violenței în familie, „(1) Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.
(2) Prin aceeași hotărâre, instanța poate dispune și suportarea de către agresor a chiriei și/sau a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială.
(3) Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanța poate dispune și obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.”
Conform art. 3 din Legea nr. 217/2003 republicată, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
Potrivit art. 4 din același act normativ, violența în familie se poate manifesta, printre altele, sub următoarele forme: violența verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare; violența psihologică - impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar; violența fizică - vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar; violența economică - interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și nocive în detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni cu efect similar; violența spirituală - subestimarea sau diminuarea importanței satisfacerii necesităților moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderării la credințe și practici spirituale și religioase inacceptabile, precum și alte acțiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.
Conform art. 5 lit. b din Legea nr. 217/2003 republicată, prin membru de familie se înțelege și soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție.
Trecând la analiza cererii de emitere a ordinului de protecție formulată de reclamantă, instanța are în vedere că deși legal citate, niciuna dintre părți nu s-au prezentat la termenul fixat.
Astfel, din probele administrate în cauză nu rezultă că în prezent viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea reclamantei sau ale minorilor ar fi puse în pericol de către pârât, susținerile acesteia privind comportamentul violent al pârâtului, nefiind susținute de probe în acest sens, reclamanta a depus la dosar doar certificatul medico-legal nr. A2/J/1098/07.11.2011 din care rezulta că la data de 06.11.2011 aceasta a suferit leziuni traumatice ce au necesitat 4-5 zile îngrijiri medicale.
În raport de cele expuse anterior, instanța consideră că nefiind probate acte de agresiune exercitate de către pârât împotriva reclamantei, nu sunt îndeplinite cerințele art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 pentru instituirea ordinului de protecție. De altfel, câtă vreme părțile nici nu mai locuiesc împreună, pârâtul mutându-din fostul domiciliu comun, starea de pericol invocată de reclamantă prin cererea sa nu este probată.
Având în vedere toate cele arătate mai sus, instanța va respinge cererea de emitere a ordinului de protecție ca neîntemeiată.
În baza art. 451 din Noul Cod de procedură civilă, instanța, făcând aplicarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, va lua act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a pârâtului, în cuantum de 200 lei conform art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. m din Protocolul încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Barourilor din România, se va avansa din fondul special al Ministerului Justiției.
În baza art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, instanța va obliga reclamanta, aflată în culpă procesuală, la plata către Stat a sumei de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru a acorda asistență juridică obligatorie pârâtului în cursul judecății cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de emitere a unui ordin de protecție, privind pe reclamanta S. V., cu domiciliul în Voluntari, E. G., nr. 55, judetul Ilfov, și pe pârâtul K. G. Vincențiu, cu domiciliul în sector 3, București, ., ., ca neîntemeiată.
În temeiul art.2 lit. m din Protocolul nr._/2008, stabilește onorariu avocat oficiu în sumă de 200 lei pentru av. Boncui G., onorariu ce urmează a fi platit din fondurile Ministerului Justiției.
Obligă reclamanta la plata către stat a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Cu recurs în 3 zile de la pronunțare. Cererea de recurs se depune la Judecătoria B..
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. A. F. IVENIȚA
Red.jud.G.A./Tehno.gr.FI/ 4ex /2com/ 08.05.2015
| ← Înregistrare tardiva a nasterii. Sentința nr. 295/2015.... | Înregistrare tardiva a nasterii. Sentința nr. 3320/2015.... → |
|---|
