Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 408/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 408/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 408/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.408
Ședința publică din data de 30.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – T. S. D.
GREFIER – M. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta – pârâtă S. S. I. și pe pârâtul – reclamant S. I., având ca obiect ordonanță președințială.
Dezbaterile în fond au aut loc in ședința nepublică din data de 28.01.2015 fiind consemnate în încheierea de ședința de la acea dată, parte integranta din prezenta sentință când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 29.01.2015 și la 30.01.2015 si a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.08.2014 sub nr._ reclamanta S. S. I. în contradictoriu cu pârâtul S. I. a solicitat instanței ca pe calea ordonanței președințiale să se dispună următoarele măsuri cu caracter provizoriu: stabilirea locuinței minorei S. D. A., născută la data de 21.11.2005, împreuna cu reclamanta, în Mun. Câmpina, ., Jud. Prahova; ca autoritatea părinteasca asupra minorei să fie exercitată în comun de ambii părinți, stabilirea obligației de întreținere a minorei în sarcina sa în ceea ce privește asigurarea celor necesare traiului zilnic prin asigurarea in natură a celor necesare și în sarcina tatălui prin plata unei pensii lunare de întreținere în cota procentuala de 25% din veniturile pe care acesta le obține ca salariat la societatea D. 05 HAUSE SRL, cu sediul social in oraș B. Răsăritului, nr. 60B, jud. Ilfov, această sumă reprezentând contribuție la cheltuielile pentru educare și învățătură, urmând ca împreună să suporte cheltuielile extraordinare necesare pentru îngrijirea medicală, educarea, vacanțe si învățătura fetitei.
În motivare, reclamanta a arătat că în prezent este căsătorită cu pârâtul și că se află înregistrată pe rolul Judecătoriei B. acțiunea de divorț.
Mai arată că inițial a crezut că se va înțelege cu pârâtul în ceea ce privește modalitatea în care se vor ocupa de minoră, însă în ultima săptămână, pârâtul a agresat-o psihic în fiecare zi, prin încercări de a o speria că îi va lua copilul în orice moment ar dori, precum și asupra faptului că odată luată fetița nu o s-o mai poată obține prin intermediul instanței de judecată.
De asemenea, susține că în prezent și-a făcut mutația la părinți săi.
A mai precizat că nu are nici o intenție de a-i întrerupe legăturile pârâtului cu minora, însă acesta profitând de situație, poartă convorbiri cu minora de natură a-i tulbura acesteia echilibrul psihic, și așa destul de dezechilibrat în acest moment, explicându-i că reclamanta are o legătură extraconjugală, care ar fi mai importantă pentru aceasta decât însăși copila.
Consideră că scopul pârâtului nu este tocmai acela de a se reîntoarce acasă, ci de a mai rezolva anumite probleme ce țin de natura bunurilor comune, până la pronunțarea divorțului.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 272/2004, art. 996 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, art. 397, 400 din Noul Cod Civil.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: acte de stare civilă, adeverințe, caracterizare, raport de psihodoagnostic și evaluare clinică, CD, planșe foto.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 lei.
S-au atașat la dosar referate de anchetă socială întocmite de către Primăria Câmpina (f.40-41) și de către Primăria B. (f.115-117).
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin întâmpinare a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.
Întâmpinarea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 998 Cod procedură civilă, art. 496 Codul civil și art. 35 din Legea nr. 272/2004.
Prin cererea reconvențională a solicitat să se dispună stabilirea locuinței minorei S. D. A. la adresa din .. 35, Oraș B., Jud. Ilfov, împreună cu pârâtul.
În motivare, pârâtul – reclamant a arătat că la data de 28 iulie 2014, sub pretextul că își vizitează părinții în localitatea Câmpina și că urmează să revină acasă pe data de 29 iulie, reclamanta S. S. a părăsit domiciliul conjugal, luând-o și pe fiica lor minoră, S. D. A., în vârstă de 8 ani; acest fapt i-a fost făcut cunoscut de către soție într-o convorbire telefonică ulterioară.
Mai arată că deși a depus toate eforturile și diligențele, soția sa nu a mai revenit la domiciliu, i-a îngrădit și condiționat legătura cu D., adoptând un comportament de unic părinte care exercită autoritatea părintească și stabilind unilateral programul căruia trebuia să se conformeze pentru a –și putea vizita copilul.
A precizat că reclamanta a suprimat brusc legăturile fiicei cu întreg mediul și cu persoane față de care copilul dezvoltase legături de atașament și alături de care s-a bucurat în viața de familie, împotriva voinței sale, expres exprimate și împotriva refuzului Școlii nr. 2 de a acorda transferul, bazat și el pe solicitarea sa scrisă; reclamanta a înscris copilul la Școala Gimnazială Centrală Câmpina; de asemenea, expune copilul relației sale extraconjugale și îl supune traumei de a intra în programul de viață pe care aceasta și-l face cu amantul său; reclamanta i-a întrerupt Denisei un program benefic și organizat de activități extrașcolare, copilul fiind încă de mic sprijinit într-o viață artistică și competitivă, de care acum este cu desăvârșire lipsit.
Apreciază pârâtul că prin comportamentul și faptele sale reclamanta aduce în continuare atingere dreptului Denisei la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibrul socioafectiv și la viața de familie; sunt subminate educația fetiței șl sentimentele de apartenență la o familie, la care copilul este îndreptățit, astfel că tocmai prin stabilirea locuinței împreună cu reclamanta s-ar păgubi drepturi ale fetiței care țin de interesul superior al acesteia.
Cererea reconvențională a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 209 din Codul de procedură civilă, art. 496 din Codul civil și art. 21 din Legea nr. 272/2004.
În susținere, pârâtul – reclamant a depus la dosar următoarele înscrisuri: adrese, fotografii, CD-uri.
Reclamanta – pârâtă a formulat întâmpinare la cererea reconvențională prin care a solicitat respingerea acestea ca neîntemeiată, cu motivarea că la despărțirea de pârât a ales să plece din casă împreună cu fetița și să ducă o viață liniștită, lăsând departe atmosfera tumultoasă și agitată de care aveau parte în locuința din B..
Consideră că în situația în care fetița ar avea stabilită locuința chiar și provizoriu la tatăl ei, în viața acesteia s-ar produce o avalanșă de schimbări psihice, iar moralul i-ar fi puternic zdruncinat, important este ca acestui copil să i se ofere un mediu stabil și liniștit în care să locuiască și să învețe.
Mai arată că în prezent, împreună cu minora, au un mediu liniștit și intim la actuala locuință din Câmpina, fetița se bucură de prezența bunicilor paterni care îi oferă toată afecțiunea,.
De asemenea, a precizat faptul că în prezent coordonează propria afacere și este mereu în preajma fetiței, întrucât prin natura activității pe care o desfășoară are un program flexibil care îi permite o prezență aproape permanentă lângă fetiță, pârâtul are și acesta afaceri personale, care îi impune deplasarea în țară și în situația în care fetița ar locui cu acesta, nu ar avea timpul necesar să se ocupe personal de copil, întrucât nimic nu s-a schimbat în activitatea acestuia față de vremea când locuiau împreună ca o familie.
Instanța a încuviințat și administrat pentru reclamanta – pârâtă proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului – reclamant (f.95-96), proba cu declarațiile martorului B. L. – M. (f.155); a încuviințat și administrat pentru pârâtul – reclamant proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei – pârâte (f.97-101), proba cu declarațiile martorului P. I. (f.156), proba cu înregistrări audio. De asemenea, a fost ascultată minora S. D. A. în conformitate cu dispozițiile art.264 alin.1 C.civ. (f.157).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Din căsătoria părților a rezultat minora S. D. A., nascută la data de 21.11.2005.
Până la data de 28 iulie 2014 părțile au locuit împreună cu minora la locuința din B., ..35, județ Ilfov, când reclamanta-pârâtă a părăsit această locuință și s-a mutat împreună cu minora la domiciliul părinților săi din Câmpina, ., jud. Prahova.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat faptul că plecarea reclamantei-pârâte de la domiciliul părților din B. a fost determinată de angajarea acesteia într-o relație extraconjugală, pe un fond preexistent de certuri și reproșuri.
Ulterior, minora a fost înscrisă la Școala Centrală Câmpina în clasa a III-a, în ciuda refuzului expres exprimat de către pârâtul-reclamant (f.60). La data de 11.08.2014 (în aceeași zi cu înregistrarea pe rolul instanței a prezentei cereri), reclamanta-pârâtă a introdus și acțiune de divorț (dosar nr._, certificat de grefă – f.16).
Pârâtul-reclamant a continuat să aibă legături personale cu minora și după această dată, vizitând-o și comunicând telefonic, minora nefiind restricționată în vreun fel în acest sens.
Cu privire la admisibilitatea cererii de ordonanță președințială, sub aspectul întrunirii cerințelor prevăzute de dispozițiile art. 996 C.proc.civ. instanța reține următoarele:
Potrivit art. 996 alin(1) C.proc.civ., instanța va putea să ordone măsuri provizorii, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Prima condiție care justifică uzitarea ordonanței președințiale este urgența care va fi apreciată de instanță în concret, în raport de circumstanțele obiective ale cauzei.
În cauza de față este întrunită condiția urgenței, sub acest aspect ordonanța președințială fiind admisibilă pentru luarea unor măsuri vremelnice în cadrul raporturilor dintre părinți și copii.
În ceea ce privește caracterul vremelnic al măsurii, instanța reține că și această condiție este întrunită, întrucât măsurile ce vor fi dispuse au caracter provizoriu până la rămânerea definitivă a hotărârii privind cererea de exercitare a autorității părintești din dosarul nr._ .
Cu privire la condiția de admisibilitate relativ la neprejudecarea fondului în procedura specială a ordonanței președințiale, aceasta presupune că instanța care judecă cererea de ordonanță președințială să nu analizeze fondul raportului juridic dedus judecății, ci doar să examineze în favoarea căreia dintre părți este aparența dreptului. Această ultimă condiție decurge din chiar caracterul vremelnic al măsurilor, astfel că cererea formulată pe calea ordonanței președințiale este admisibilă.
Constatând îndeplinite, condițiile de admisibilitate mai sus enunțate, instanța va analiza temeinicia cererii formulate.
Art. 397 cod civil stabilește că „după divorț, autoritatea părintească revine in comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel”, exercitarea autorității părintești de către un singur părinte – echivalentul încredințării copilului către unul dintre părinți – reprezentând excepția și putând fi hotărâtă de către instanță numai în situația în care există motive întemeiate și cu luarea în considerare a interesului superior al copilului.
Sub acest aspect cauza nu ridică aspecte deosebite.
Întrucât, pe calea unei cereri de ordonanță președințială instanța nu poate decât să cerceteze o aparență a dreptului, și cum din probe nu a rezultat ca fiind în interesul minorului restrângerea exercitării autorității părintești doar de către un singur părinte, instanța va dispune în mod provizoriu ca autoritatea părintească asupra minorei să fie exercitată în comun de ambii părinți.
Cu privire la capătul de cerere privind stabilirea locuinței minorului, potrivit art. 919 C.proc.civ. „pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, se pot lua măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei’’.
Criteriile de apreciere ce se impun a fi avute în vedere privesc: vârsta copilului, condițiile materiale și morale pe care fiecare părinte le poate asigura pentru o bună dezvoltare intelectuală și fizică, atașamentul părintelui față de copil și al copilului față de părinte, interesul și grija manifestată de părinți în timpul conviețuirii și după separarea în fapt și alte asemenea împrejurări legate de interesul copilului, fără ca vreun criteriu de apreciere să fie absolutizat, ori altul să nu fie luat în seamă.
În urma analizării tuturor acestor criterii instanța reține că este în interesul copilului ca acesta să locuiască împreună cu mama sa, reclamanta-pârâtă.
Astfel, chiar marcat de condiția provizoratului pe care îl impune procedura de urgență în care ne aflăm și chiar dacă cererea reclamantei-pârâte survine în contextul extragerii abrupte a minorei din mediul său ,,de acasă’’, așacum în continuare copilul vorbește despre locuința din B., lăsând în urmă toate lucrurile familiare, ce constituie repere deja stabile în biografia acesteia (casa, colegii de școală, cățelul Bobiță), instanța ajunge la soluția menținerii situației actuale, stabilită în fapt, pentru următoarele motive.
Pe de o parte, din întregul probatoriu administrat în cauză, a rezultat faptul că independent de motivele separării părților (care în prezenta cauză prezintă relevanță doar în ceea ce privește impactul asupra copilului), minora prezintă o relație afectivă puternică cu mama, reclamanta-pârâtă. Aceasta la rândul său, poate să asigure copilului, prin disponibilitate fizică confortul psihic necesar într-o mai mare măsură decât pârâtul-reclamant, care este angajat într-o viață publică tumultoasă (afaceri, politică, dosare penale, etc.). De altfel, și anterior separării părților reclamanta-pârâtă a fost cea care a avut preponderent grijă de copil, veghind nemijlocitla creșterea și îngrijirea acestuia.
Nu a rezultat din probatoriul administrat în cauză nici faptul că minora ar fi expusă relației extraconjugale pe care o întreține reclamanta-pârâtă, astfel cum arată pârâtul-reclamant, într-o măsură care să submineze dezvoltarea morală a copilului.
Pe de altă parte, locuința actuală, ce nu constituie un mediu absolut nou pentru minoră, fiind locuința bunicilor materni, deși sub standardele de locuit oferite de locuința pârâtului-reclamant, oferă condiții adecvate de creștere și educare, astfel cum rezultă din referatul de anchetă socială efectuat în cauză (f.110 - ,,imobilul … compus din patru camere și dependințe, bine mobilat și curat întreținut cu condiții bune de locuit’’). În același timp, minora a fost înscrisă aici la școală, unde a legat noi prietenii și unde s-a integrat, continuând și activitățile extrașcolare pe care le-a avut anterior (pian, muzică vocal-instrumentală, pictură-grafică, f.119-120).
Referitor la capătul de cerere privind pensia de întreținere, prin coroborarea dispozițiilor art. 487 C.civ. potrivit cărora părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura si pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia și art. 499 al. 1 Cod civil, cf. cărora tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura si pregătirea sa profesională, reținând egalitatea celor doi părinți în obligația de întreținere a minorului aflat în stare de nevoie, instanța va admite acest capăt de cerere și va obliga pârâtul la plata unei pensii de întreținere prin raportare la veniturile sale în cuantumul statornicit de art. 529 cod civil, până la o pătrime din venitul lunar net al acestuia.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 919 NCPC și reținând că locuința minorului a fost stabilită la mamă, iar părinții nu conviețuiesc, va face aplicarea disp. art. 530 al. 2 C.civ.
Pârâtul-reclamant a depus la dosar (f.165) adeverință care atestă că veniturile acestuia sunt în cuantum de 348,83 lei/lunar, în medie. Întrucât aceste venituri se situează sub limita venitului minim pe economie, instanța va proceda la stabilirea pensiei de întreținere prin raportare la salariul minim pe economie si va obliga pârâtul la plata către minor a unei pensii de întreținere în cuantum de 225 lei lunar de la momentul pronunțării până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr._ .
În temeiul dispozițiilor. art. 453 al. 1, instanța urmează să îl oblige pe pârâtul-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea principală formulată de reclamanta S. S. I., cu domiciliul în Câmpina, ., județul Prahova în contradictoriu cu pârâtul S. I., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat C. Leonardo în sector 3, București, CD Press Business Center, .. 67, .> Respinge cererea reconvențională formulată de pârâtul – reclamant S. I. în contradictoriu cu reclamanta – pârâtă S. S. I..
Stabilește provizoriu locuința minorei S. D. - A. la domiciliul mamei.
Dispune ca autoritatea părintească asupra minorei să fie exercitată în comun de ambii părinți.
Obligă pârâtul-reclamant la plata în favoarea minorei a unei pensii de întreținere provizorii în cuantum de 225 de lei lunar, de la momentul introducerii acțiunii, 11.08.2014, până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr._ a Judecătoriei B..
Obligă pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 500 de lei, reprezentând onorariu de avocat.
Executorie.
Cu drept de apel în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, la 30.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
T. S. D. M. G.
Red.jud.TSD/Thn.red.gr.MG/4 ex/
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 302/2015.... | Înregistrare tardiva a nasterii. Sentința nr. 294/2015.... → |
|---|
