Pensie întreţinere. Sentința nr. 16/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 16/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 06-01-2015 în dosarul nr. 8598/94/2014
DOSAR NR._ SECTIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 16
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 06.01.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE IORDĂCHESCU ELISABETA MIHAELA
GREFIER A. E.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta, G. ( fostă P.) Z., pe pârâtul P. G. și Autoritatea Tutelară B. având ca obiect majorare pensie întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta, G. ( fostă P.) Z., asistată de avocat, F. M. cu împuternicirea avocațială la fila, 47 din dosar, lipsă fiind pârâtul P. G. și Autoritatea Tutelară B..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează următoarele: cauza are ca obiect majorare pensie întreținere, fond, prim termen de judecată, lipsă relații ITM.
Apărătorul reclamantei față de lipsa relațiilor solicită amânarea cauzei.
Instanța urmează a lăsa dosarul la ordine pentru discutarea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, au răspuns reclamanta, G. ( fostă P.) Z., asistată de avocat, F. M. cu împuternicirea avocațială la fila, 47 din dosar, lipsă fiind pârâtul P. G. și Autoritatea Tutelară B..
Instanța invocă din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B..
Instanța acordă cuvântul asupra excepției invocate.
În susținerea excepției apărătorul reclamantei solicită admiterea acesteia și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B.; arată că ultimul domiciliu comun al soților se află în B., domiciliul minorei se află în B. iar pârâtul își are domiciliul în B..
Instanța retine cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 25.08.2014 sub nr._, G. ( fostă P.) Z., avand calitate procesuală de reclamant și tutore al minorei, P. G. A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunță in contradictoriu cu pârâtul P. G., să se dispună majorarea pensiei de întreținere la care a fost obligat pârâtul prin sentința civilă 261/31.01.2001 pronunțată de Judecătoria B., exercitarea autorității părintești doar de către mamă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat ca prin sentința civilă 261/31.01.2001 pronunțată de Judecătoria B., pârâtul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere de în favoarea minorei P. G. A., până la majoratul acesteia. Cuantumul pensiei a fost fixat la nivelul salariului mediu pe economie.
In anul 2005 reclamanta a formulat cerere de majorare a pensiei de întreținere cererea fiind admisă prin sentința civilă nr. 3839/24.11.2005.
Având în vedere ca minora suferă de o afecțiune gravă și a fost încadrată în categoria persoanelor cu handicap, gradul I cu însoțitor, conf. hot nr. 164/15.04.2005 emisă de Comisia Pentru Protecția Copilului necesitând îngrijiri medicale și tratament permanent, cheltuielile pentru creșterea și îngrijirea acesteia sunt cu mult mai ridicate decât cele pentru un minor de aceeași vârstă în mod obișnuit.
Totodată solicită exercitarea autorității părintești doar de către mamă motivat de faptul că pârâtul nu a venit să vadă minora niciodată.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 403, art. 529 alin. 1, art. 531 alin. 1 Cod civil
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
La data de 22.09.2014 reclamanta a depus precizare a cererii.
Pârâtul nu a depus la dosar întâmpinare.
Deliberând asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei B. invocată de instanță din oficiu, urmează a o admite pentru următoarele motive:
Potrivit disp. art. 107 NCPC, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
In conformitate cu art. 126 al. 1 C.p.c., părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.
În speță, reclamanta a sesizat Judecatoria B., ca fiind instanța de la locuința sa și a copilului, în considerarea art. 114 NCPC.
Potrivit art. 114 CC, dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită. (2) În cazul cererilor privind autorizarea de către instanța de tutelă și de familie a încheierii unor acte juridice, când actul juridic a cărui autorizare se solicită privește un imobil, este, de asemenea, competentă și instanța în a cărei circumscripție teritorială este situat imobilul. În acest caz, instanța de tutelă și de familie care a pronunțat hotărârea va comunica de îndată o copie a acesteia instanței de tutelă și de familie în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința cel ocrotit.
În cauză, în legătură cu aplicabilitatea art,. 114 CC, în concret minora beneficiază de ocrotire prin ambii săi părinți, iar prin cererea de față instanța nu este sesizată cu o cerere de luare/modificare a unei măsuri de ocrotire cu privire la un minor, ci cu o cerere privind rezolvarea neînțelegerilor dintre părinți cu privire la exercițiul drepturilor, respectiv îndeplinirea îndatoririlor părintești, în conformitate cu disp. art. 486, 505 CC, texte care se regăsesc în titlul IV (AUTORITATEA PĂRINTEASCĂ) al Cărții a II-a din Codul civil (DESPRE FAMILIE) sub denumirile menționate.
Prin urmare, cererea de față nu are natura unei cereri vizând măsurile de ocrotire a persoanei fizice, tratate în titlul III (OCROTIREA PERSOANEI FIZICE) al Cărții I (DESPRE PERSOANE) din Codul civil, astfel că dispozițiile art. 114 NCC nu se aplică în toate cauzele care privesc copii minori.
Într-adevăr în titlul III al Cărții I, Codul civil prevede măsurile de ocrotire (speciale în cazul minorilor, art. 105 al.1), netratând în cadrul acestui titlu decât măsurile de ocrotire ca tutela minorului, ocrotirea interzisului judecătoresc și curatela.
Faptul că la art. 106 al.1 CC se stabilește că ocrotirea minorului se realizează prin părinți, ca principiu, nu reprezintă decât un argument în sprijinul interpretării că minorul care se bucură de ocrotirea părinților săi nu intră în categoria persoanelor ocrotite prin măsurile speciale prevăzute de Codul civil ori de alte acte normative speciale (Legea nr. 272/2004, lege care conține norme speciale de procedură, inclusiv în problema competenței).
Codul civil reglementează în titlul III, capitolele I-IV ocrotirea persoanei fizice, prin măsuri de instituire a tutelei minorului, ocrotirea interzisului judecătoresc și curatela, în cazul minorului la art. 105 C.C. făcându-se referire la măsuri speciale de ocrotire (în lipsa părinților).
În privința minorului care are părinți, Codul civil reglementează distinct „Autoritatea părintească”, care se aseamănă cu conținutul tutelei, la art. 502 CC fiind prevăzut că drepturile și îndatoririle părinților cu privire la bunurile copilului sunt aceleași cu cele ale tutorelui, dispozițiile care reglementează tutela fiind aplicabile în mod corespunzător.
Interpretarea extensivă a dispozițiilor art. 114 NCPC și în cazul soluționării neînțelegerilor dintre părinți cu privire la exercițiul autorității părintești nu a fost în intenția legiuitorului, în genere termenul de persoană ocrotită nefiind uzitat și în cazul minorului care are părinți care exercită în fapt autoritatea părintească.
Pe de altă parte, în practica instanțelor până în prezent nu s-au identificat cazuri de declinare a competenței teritoriale în această materie, pe temeiul art. 114 CC, subliniind faptul că este o normă de competență teritorială exclusivă.
In raport de aceste consideratii si avand in vedere disp. art. 131, 132 rap. la art. 107, 126 al.1NCPC, prin coroborare cu disp. art. 245 si urm. NCPC, reținând că pârâtul locuiește în localitatea B., jud B., instanța va admite excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei B. si va declina competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecătoriei B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B. invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta, G. ( fostă P.) Z. dom. în B., .. 2, ., ._, J. ILFOV, pe pârâtul P. G. dom. în B., ., nr. 61, Cod postal_, J. B. și Autoritatea Tutelară P. B. cu sediul în B., Piața M. E., nr. 1, Cod poștal_, J. Ilfov, în favoarea Judecătoriei B..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06.01.2015.
P., GREFIER,
I. E. M. A. E.
Red. I.E.M./thn.E.A./5 ex/ 15.01.2015
| ← Înregistrare tardiva a nasterii. Sentința nr. 614/2015.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1918/2015.... → |
|---|
