Plângere contravenţională. Decizia nr. 7624/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7624/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 06-11-2015 în dosarul nr. 7624/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
-
DECIZIE Nr. 7624/2015
Ședința publică de la
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe
petent N. G. A.
și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect
plângere contravențională CP_/20.12.2013
împotriva deciziei numărul
La apelul nominal făcut în ședința publică
lipsind:
- intimat - INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV
- petent - N. G. A.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
INSTANȚA
Asupra cauzei de față / deliberând asupra apelului / recursului declarat împotriva ... constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la
Dosar nr._
JUDECĂTORIA B.
Sentința civilă nr.7624
Ședința publică de la 06.11.2015
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE F. A. L.
GREFIER C. L.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent N. G. A. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 12.10.2015, fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea dată, parte integranta din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 23.10.2015, apoi la 30.10.2015 si la 06.11.2015 când a hotărât următoarele:
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei de față constată:
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe sub nr._, la data de 23.12.2013, petentul N. G. A. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 29.12.2013 întocmit de intimatul IPJ Ilfov.
În fapt, petentul a arătat că la data de 20.12.2013 in jurul orelor 21:00 se deplasa din direcția Urziceni către București, pe banda a doua, se circula in coloana, în fața sa se produsese un accident de circulație, si datorita faptului ca mașina din fața sa a tras puțin dreapta si a pus avariile in funcțiune, a trecut peste axul șoselei; fiind primul din coloana a fost oprit si sancționat, reținându-i-se permisul de conducere.
În drept, cererea nu a fost întemeiată.
Legal citat, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii.
Instanța a încuviințat si administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 29.12.2013 (fila 4) s-a constatat că în data de 29.12.2013, orele 21:00, petentul a condus auto cu nr. de înmatriculare_, din direcția Urziceni către București, și la km 15+500 s-a angajat în depășirea coloanelor de autovehicule staționate, pătrunzând pe sensul opus de mers, iar la controlul efectuat s-a constatat că circulă fără ITP.
În sarcina petentului au fost reținute faptele prevăzută de art. 100 alin.3 lit. a și art. 102 alin.1 pct 1 din OUG 195/2002.
Petentului i-a fost aplicată sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 1.040 lei, și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de conducere pentru o perioadă de 30 zile.
Potrivit art. 100 alin.3 lit. a din OUG 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile depășirea de către conducătorul auto a coloanelor de vehicule oprite la culoarea roșie a semaforului. art. 102 alin.1 pct 1 din OUG 195/2002 prevede că, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni conducerea pe drumurile publice a unui vehicul care nu corespunde din punct de vedere tehnic sau al cărui termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat.
Procesul-verbal de contravenție face dovadă asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptei în condițiile în care este legal și temeinic întocmit. Din analiza comparativă a cerințelor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute și a cuprinsului procesului-verbal se poate constata că acesta a fost legal întocmit.
Astfel, în privința elementelor de forma ale procesului verbal prevazute de art. 16 din OG 2/2001, instanta observa ca acesta îndeplinește toate conditiile de valabilitate reglementate de lege, inclusiv cele prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, conf. art. 17 din OG 2/2001, respectiv numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele, prenumele contravenientului, data si locul savarsirii faptei, semnatura agentului. Procesul-verbal de contravenție a fost semnat de petent iar la rubrica obiecțiuni a menționat „nu sunt de acord”.
În ceea ce privește temeinicia, instanta constata ca nu s-a facut dovada unei alte situatii de fapt decât cea mentionata în procesul verbal. Astfel, deși petentul a susținut că nu este adevărat faptul că ar fi depășit coloana de mașini, nu a propus nicio probă în acest sens.
Este un principiu general recunoscut că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. În același sens este și art. 129 alin. 1 C. proc. civ., care prevede că părțile au obligația de a-și proba pretențiile și apărările.
Rolul activ al instanței prev.de art.129 alin.5 Cod procedură civilă nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia din părți și în apărarea intereselor acesteia. Totodată prevederile art.47 din OG nr.2/2001 stipulează expres că dispozițiile acesteia se completează cu dispozițiile codului de procedură civilă, iar conform disp.art.35 din OG nr.2/2001 plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor se soluționează cu precădere.
Instanța are în vedere și decizia nr. 205/2009 pronunțată de Curtea Constituțională referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp.art.16, art.17 și art.19 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor potrivit cu care „instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție”.
Trebuie precizat că, de altfel, în cauza A. împotriva Romaniei (hotararea din 04.10.2007, devinitiva la 31.03.2008), Curtea Europeana admite ca orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, pe care Convenția nu le împiedică din principiu, insa trebuie recunoscut celui acuzat de savarsirea unei contraventii garantiile procedurale prevazute de art 6 par. 1 si 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, respectiv informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, garantarea dreptului la apărare personal sau prin avocat, posibilitatea de a întreba sau solicita audierea martorilor acuzării și de a obtine citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Esential este ca atat pe parcursul judecatii, cat si in etapa analizei probelor sa nu se incalce prezumtia de nevinovatie de care se bucura contravenientul. Cu alte cuvinte, petentul trebuie sa aiba posibilitatea sa propuna si sa administreze ce probe doreste, iar instanta sa adminstreze probele atat in favoarea, cat si in defavoarea contravenientului cu impartialitate, motivand de ce a dat o credibilitate mai mare celor din urma. Aceasta este in esenta si concluzia la care ajunge Curtea europeana a Drepturilor Omului in cauza A. contra Romaniei.
Din economia disp.art.34 din OG 2/2001 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrarie. Procesul-verbal contravențional fiind prezumat a fi legal, revine „contravenientului” care l-a contestat, deci care a făcut plângerea în instanță, să răstoarne prezumția, adică să dovedească netemeinicia și/sau nelegalitatea acestuia. Prezumția de adevăr a procesului-verbal poate fi răsturnată prin probe contrarii.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c.Franța, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c.Suedia).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c.Franța).
Dispozițiile OUG nr.195/2002 R au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, deci câmpul de aplicare a acestui act normativ privește toți cetățenii.
Respectarea regulilor impuse de OUG nr.195/2002 R are implicații majore asupra garantării dreptului la viață și la integritate a persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială. Acest lucru constituie un motiv întemeiat pentru ca măsurile represive împotriva celor ce încalcă regulile de circulație în acest mod să se aplice cu fermitate pentru o mai bună conștientizare a pericolului public reprezentat de un astfel de comportament.
Desigur că persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil – art.31-36 din OG 2/2001 – în cadrul căruia se poate servi de orice mijloc de probă și poate invoca orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c.România).
Având în vedere cele expuse, instanța reține că petentul nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă că situația de fapt ar fi alta decât cea descrisă în procesul-verbal atacat.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale în raport de disp.art.21 alin.3 din OG 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată la minimul prevăzut de lege este proporțională cu gradul de pericol social al faptelor reținute, ținând seama de împrejurările în care au fost săvârșite contravențiile, de modul și mijloacele de săvârșire a acestora și de circumstanțele personale ale contravenientului, așa încât nu se impune reevaluarea acesteia.
Față de considerentele arătate mai sus, instanța, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, urmează a respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge plângerea formulată de petentul N. G. A. domiciliat în Voluntari, ., județ Ilfov în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, cu sediul in București . nr. 7, sector 2, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal ca fiind legal și temeinic.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06.11.2015.
P. Grefier
F. A. L. C. L.
red. Jud. FAL/Tehn. CL /4 ex/04.12.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5421/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6734/2015. Judecătoria... → |
|---|
