Plângere contravenţională. Sentința nr. 7635/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7635/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 06-11-2015 în dosarul nr. 7635/2015
Dosar nr._
JUDECĂTORIA B.
Sentința civilă nr.7635
Ședința publică de la 06.11.2015
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE F. A. L.
GREFIER C. L.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta B. M. in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având obiect de judecată plângere contravențională.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 12.10.2015, fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea dată, parte integranta din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 23.10.2015, apoi la 30.10.2015 si la 06.11.2015 când a hotărât următoarele:
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei civile de fata constata:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.08.2014 sub nr._ petenta B. M. a solicitat anularea procesului verbal de contraventie . nr._ din data de 08.08.2014 intocmitde intimatul IPJ ILFOV.
In motivarea plîngerii petenta a arătat ca procesul verbal de contraventie nu corespunde realitatii intrucît oresupusa contrabentie nu exista, . de 08.08.2014 a condus autoturismul cu nr de inm atriculare_ pe DN 2 insă nu a depăsit viteza legală cu mai mult de 50 Km/h iar faptul că in procesul verbal nu se indica care era vireza legala de deplasare pe respetivul sector de drum, nu se poate verifica dacă a depăsit sau nu viteza. A mai considerat petenta ca sarcina probei revine organului care trebuie să dovedeasca prin intermediul mijloacelor tehnice savîrsireapresupusei contraventii inzrucit procesul verbalș nu poate vface dovada prin el insusi existenta faptei, a autorului acesteia si a vinovatiei, acesta fiind doar actul prin care o ăersoana este acuzata de savîrsirea contraventiei.
În drept, reclamanta a invocat prevederile OUG 195/2001, OG 2/2001, jurisprudența CEDO si a solicitat judecata cauzei in lipsă.
In susținerea plângerii petenta a depus înscrisuri( filele 6-10)
Legal citată, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii si menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind legal si temeinic întocmit.
Instanța a încuviințat si administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 08.08.2014 (fila 6) s-a constatat că în data de 08.08.2014, orele 09:33, petentul a condus auto cu nr. de înmatriculare_, pe DN2, km 22, și în localitatea Șindrilița a circulat cu viteza de 121 km/h, fiind filmat și înregistrat de aparatul radar marca Python depășind limita legală admisă cu 71 km/h.
În sarcina petentului a fost reținută fapta prevăzută de art. 102 alin.3 lit. e din OUG 195/2002. Petentului i-a fost aplicată sancțiunea contravențională principală a amenzii în cuantum de 810 lei și sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere pe o perioadă de 90 zile.
Potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Procesul-verbal de contravenție face dovadă asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptei în condițiile în care este legal și temeinic întocmit. Din analiza comparativă a cerințelor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute și a cuprinsului procesului-verbal se poate constata că acesta a fost legal întocmit.
Astfel, în privința elementelor de forma ale procesului verbal prevazute de art 16 din OG 2/2001, instanta observa ca acesta îndeplinește toate conditiile de valabilitate reglementate de lege, inclusiv cele prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, conf. art. 17 din OG 2/2001, respectiv numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele, prenumele contravenientului, data si locul savarsirii faptei, semnatura agentului. Procesul-verbal de contravenție a fost semnat de către petent cu mențiunea că nu este de acord.
În ceea ce privește temeinicia, instanta constata ca nu s-a facut dovada unei alte situatii de fapt decât cea mentionata în procesul verbal. Astfel, petentul a susținut în apărarea sa că nu a depășit viteza legală cu mai mult de 50 km/h, însă nu a probat cu niciun mijloc de probă acest aspect.
În schimb, intimata a depus la dosar foto radar, atestat operator radar și bulletin de verificare metrologică, din care rezultă că cele reținute în procesul verbal de contravenție sunt reale.
Rolul activ al instanței nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia din părți și în apărarea intereselor acesteia. Totodată prevederile art.47 din OG nr.2/2001 stipulează expres că dispozițiile acesteia se completează cu dispozițiile codului de procedură civilă, iar conform disp.art.35 din OG nr.2/2001 plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor se soluționează cu precădere.
Instanța are în vedere și decizia nr. 205/2009 pronunțată de Curtea Constituțională referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp.art.16, art.17 și art.19 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor potrivit cu care „instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție”.
Trebuie precizat că, de altfel, în cauza A. împotriva Romaniei (hotararea din 04.10.2007, devinitiva la 31.03.2008), Curtea Europeana admite ca orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, pe care Convenția nu le împiedică din principiu, insa trebuie recunoscut celui acuzat de savarsirea unei contraventii garantiile procedurale prevazute de art 6 par. 1 si 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, respectiv informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, garantarea dreptului la apărare personal sau prin avocat, posibilitatea de a întreba sau solicita audierea martorilor acuzării și de a obtine citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Esential este ca atat pe parcursul judecatii, cat si in etapa analizei probelor sa nu se incalce prezumtia de nevinovatie de care se bucura contravenientul. Cu alte cuvinte, petentul trebuie sa aiba posibilitatea sa propuna si sa administreze ce probe doreste, iar instanta sa adminstreze probele atat in favoarea, cat si in defavoarea contravenientului cu impartialitate, motivand de ce a dat o credibilitate mai mare celor din urma. Aceasta este in esenta si concluzia la care ajunge Curtea europeana a Drepturilor Omului in cauza A. contra Romaniei.
Din economia disp.art.34 din OG 2/2001 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrarie. Procesul-verbal contravențional fiind prezumat a fi legal, revine „contravenientului” care l-a contestat, deci care a făcut plângerea în instanță, să răstoarne prezumția, adică să dovedească netemeinicia și/sau nelegalitatea acestuia. Prezumția de adevăr a procesului-verbal poate fi răsturnată prin probe contrarii.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c.Franța, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c.Suedia).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c.Franța).
Dispozițiile OUG nr.195/2002 R au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, deci câmpul de aplicare a acestui act normativ privește toți cetățenii.
Respectarea regulilor impuse de OUG nr.195/2002 R are implicații majore asupra garantării dreptului la viață și la integritate a persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială. Astfel, fapta de a conduce un autovehicul cu nerespectarea limitelor de viteză reglementate de lege constituie statistic una dintre cauzele cele mai frecvente ale producerii de accidente rutiere cu urmări tragice asupra vieții și integrității corporale a persoanelor implicate Acest lucru constituie un motiv întemeiat pentru ca măsurile represive împotriva celor ce încalcă regulile de circulație în acest mod să se aplice cu fermitate pentru o mai bună conștientizare a pericolului public reprezentat de un astfel de comportament.
Desigur că persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil – art.31-36 din OG 2/2001 – în cadrul căruia se poate servi de orice mijloc de probă și poate invoca orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c.România).
Având în vedere cele expuse, instanța reține că petentul nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă că situația de fapt ar fi alta decât cea descrisă în procesul-verbal atacat.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale în raport de disp.art.21 alin.3 din OG 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată la minimul prevăzut de lege este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia și de circumstanțele personale ale contravenientului, așa încât nu se impune reevaluarea acesteia.
Față de considerentele arătate mai sus, instanța, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G.nr.2/2001, urmează a respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulata de petenta B. M. cu domiciliul ales pentru comunicarea tuturor actelor de procedura in B. ., . în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV cu sediul în București . nr. 7, sector 2, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal ca fiind legal și temeinic.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06.11.2015.
Președinte, Grefier,
F. A. L. C. L.
red. Jud. FAL/Tehn. CL /4 ex/15.12.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7627/2015.... | Actiune in regres. Sentința nr. 7652/2015. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
