Plângere contravenţională. Sentința nr. 2461/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2461/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 164/94/2014
DOSAR NR._ SECTIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINTA CIVILĂ NR. 2461
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 21 APRILIE 2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE ELISABETA-MIHAELA IORDĂCHESCU
GREFIER E. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta, . SRL și pe intimata, C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA- CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ -CESTRIN, având ca obiect plângere contravențională ( pr. v .-_/05.08.2013).
Dezbaterile in fond au avut loc in ședința publica de la 14.04.2015 fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea data, parte integranta din prezenta sentința, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 21.04.2015 când in aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată de petenta S.C. TRANSCONSTRUCTCO. S. S.R.L. la Judecătoria A. la data de 06 septembrie 2013 în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, Direcția Regională Drumuri și Poduri Timișoara, a solicitat, în principal, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 05.08.2013 și exonerarea de la plata amenzii, și în subsidiar, în cazul în care instanța nu va lua în considerare afirmațiile petentei, să se dispună înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, conform dispozițiilor art.7 din O.H. nr.2/2001, având în vedere că fapta nu a fost săvârșită cu intenție.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.31 și următoarele din O.G. nr.2/2001.
Prin întâmpinare intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, Direcția Regională Drumuri și Poduri Timișoara, pe cale de excepție a invocat necompetența teritorială a Judecătoriei A. și declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei B. pentru soluționarea plângerii formulate de petenta, potrivit art.101 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, deoarece, în speță, petenta are sediul în ., iar pe cale de consecință, competența teritorială revine Judecătoriei B..
Pe fond, a solicitat respingerea plângerii contravenționale, menținerea ca temeinic și legal întocmit a actului sancționator și menținerea obligației de plată a cuantumului amenzii stabilite prin acesta.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. O.G. nr.15/2002, cu modificările și completările ulterioare; O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor; zrt.12 alin.3 din Ordonanța nr.26/31.0S.2001, privind înființarea Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier (I.S.C.T.R.).
La dosar a fost depuse, în copie: copia procesului verbal de contravenție . nr.l300000l6S încheiat la data de 05.08.2013 (f.4); bonuri fiscale și roviniente (f.5-8); scrisoare de transport (f.9); tabel privind activitatea șoferului, diagrama detaliată (f. 10); foaie de parcurs în format tabelar (f. 11-14).
Prin sentința civilă nr. 7276 pronunțată la data de 27.11.2013 s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei A., excepție invocată de intimat prin întâmpinare și declina cauza în favoarea Judecătoriei B..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 08.01.2014 sub nr._ .
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile existente la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 05.08.2013 de către intimata plângerea f petenta S.C. TRANSCONSTRUCTCO. S. S.R.L. a fost sancționată contarvențional, rețindu-se în fapt că 05.08.2013, ora 4:43 ar circulat pe Aci Nădlac – sens ieșire, fără a deține rovinietă valabilă.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art.16 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din același act normativ și a fost semnat de către agentul constatator. (f. 4)
Analizând temeinicia procesului verbal, instanța reține că din probele administrate în cauză nu a rezultat o situație de fapt diferită de cea reținută prin procesul verbal de agentul constatator.
Astfel, potrivit art. 8 alin.1 din OG 15/2002, fapta de a circula fara a deține rovinieta valabila constituie contravenție si se sancționează cu amenda, iar potrivit definiției de la art.1 lit.j din același act normativ rovinieta este documentul sau înregistrarea in format electronic care atesta achitarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
Fapta săvârșită de petentă întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.8 alin.1 din OG nr.15 din 2002, iar intimata a probat săvârșirea acestei contravenții prin mențiunile procesului verbal de contravenție întocmit în baza constatărilor personale ale agentului.
Susținerile petentei că avea rovinietă la data săvârșirii contravenției – respectiv 05.08.2013 ora 04:43, nu pot fi primite.
Instanța reține că petenta a depus un bon fiscal și rovinieta corespunzătoare, însă aceasta a fost achiziționată la data de 05.08.2013 - ora 05:10, contravenția fiind săvârșită la aceeași dată, la ora 04:43. (f 4, 6)
În ceea ce privește susținerile petentei, indicată de petentă, respectiv ora 05:09, ca fiind cea a săvârșirii contravenției, instanța le va respinge ca neîntemeiate, constatând că fapta a fost săvârșită la ora 04:43, iar procesul verbal de contravenție încheiat la ora 05:10.
Prin urmare, achitarea rovinietei ar fi avut loc după efectuarea controlului, fapta reținută în sarcina petentei rămânând contravenție.
Față de aceste considerente și întrucât în speță nu se poate reține existența unei cauze de nulitate absolută a acestuia, instanța constată că forța probantă a actului în litigiu nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate, instanța constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunea, agentul aplicând petentei o amendă la între limitele prevăzute de lege. Raportat la gravitatea faptei și pericolul social, precum și la art.21 alin.3 din OG 2/2001 instanța reține că sancțiunea este proporțională, minimul amenzii fiind suficient pentru atingerea scopului aplicării unei sancțiuni contravenționale și nu se impune reindividualizarea sancțiunii în sensul înlocuirii amenzii cu avertisment.
Față de aceste considerente, instanța va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată și va menține procesul verbal contravenției contestat, ca fiind legal și temeinic întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta, T. CO S. SRL cu sediul ., ., Km27), nr. 172, Cod poștal_, J. ILFOV în contradictoriu cu intimata, C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA- CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ -CESTRIN cu sediul în sector 6, București, .. 401A, Cod poștal_, ca neîntemeiată.
Menține procesul – verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.04.2015.
P., GREFIER,
I. E. MihaelaAlexe E.
Red. Jud. IEM/thn. E.A. / 4 ex/17.08.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2303/2015. Judecătoria... | Grăniţuire. Sentința nr. 2309/2015. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
