Plângere contravenţională. Sentința nr. 2850/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2850/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 2440/94/2015
Operator de date cu caracter personal nr. 5128 | ||
ROMÂNIA | ||
Judecătoria B. B., .. 24, nr.1, jud. Ilfov Secția Civilă | Dosar nr. _ | |
SENTINTA CIVILA NR. 2850 | ||
Ședința publica din data de 07.05.2015 | ||
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. V. GREFIER: T. M. | ||
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul H. V. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect plângere contravențională CP_/01.11.2014.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința din data de 17.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 22.04.2015 si 07.05.2015, pentru când, în aceeași compunere a hotarat următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 776 din 17.02.2015 pronunțată în dosarul nr._/231/2014 a Judecătoriei Focșani a fost declinată competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei B., ce vizează cererea de chemare în judecată având ca obiect ,,plângere contravențională”, formulată de petentul H. V., în contradictoriu cu intimatul I.J.P. Ilfov.
Dosarul a fost înregistrat la data de 12.03.2015, pe rolul acestei instanțe sub nr._ .
Petentul H. V. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/ 1.11.2014, prin care a fost sancționat contravențional solicitând anularea procesului verbal de contravenție . nr._/01.11.2014 emis de intimat.
În motivarea plângerii petentul a arătat că procesul verbal de contravenție este motiv de nulitate întrucât încadrarea juridică a faptei contravenționale este una incompletă, omițându-se să se precizeze și regula de drept încălcată, și anume prevederile art. 121 din HG nr. 1391/2006, că agentul constatator a omis să precizeze termenul de exercitare a căii de atac și organul la care trebuie depusă plângerea, că mențiunile agentului constatator referitoare la viteza reținută în sarcina sa au fost făcute fără a se ține cont de eroarea de măsurare a aparatelor radar și că el circula în mod regulamentar pe raza localității.
Petentul și-a întemeiat în drept plângerea pe dispozițiile OG nr. 2/2001.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat proba cu înscrisuri
Prin întâmpinare, intimatul I.P.J. Ilfov a solicitat respingerea plângerii petentului ca neîntemeiată, față de situația de fapt și de drept, și menținerea procesului-verbal încheiat ca fiind legal și temeinic.
A arătat intimatul faptul că situația prezentată de petent în contestație nu corespunde realității, întrucât conform actului de constatare, la data de 1.11.2014 acesta a fost sancționat pe DN 2, localitatea Șindrilița, județul Ilfov, deoarece a condus având o viteză de 104 km/h în localitate, iar încadrarea juridică a contravenției constatate este art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr.95/2002, respectiv - depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei admise pe sectorul de drum respectiv, pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În continuare, a arătat intimatul faptul că la data de 1.11.2014, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, agentul de poliție a acționat cu aparatul radar, în vederea depistării încălcărilor legale privind regimul de viteză, folosind aparatura de supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor, montată pe auto tip VW Vento_ și în zona în care limita de viteză este de 50 km/h, a fost înregistrat de aparatul radar autoturismul Mercedes cu nr. de înmatriculare_, care rula cu viteza de 104 km/h. Conducătorul auto a fost identificat în persoana numitului H. V., căruia i s-a comunicat abaterea săvârșită, încadrarea legală și cuantumul amenzii.
A mai arătat intimatul că în aceste condiții, s-a încheiat procesul-verbal ., nr._, stabilindu-se amendă în valoare de 810 lei.
De asemenea, intimatul a precizat faptul că aparatul radar deține buletin de verificare metrologică valabil, iar acesta își face automat autotestarea la punerea sistemului în funcțiune, conform manualului de utilizare.
Intimatul a solicitat instanței să se observe faptul că agentul de poliție deține calitatea de operator radar, fiind autorizat să desfășoare activități de utilizare și exploatare a aparatului radar și că acest aparat a fost verificat metrologic conform buletinului de verificare metrologică nr._ din 10.06.2014.
A apreciat intimatul că din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. l din O.G.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cât și pe cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, iar din analiza plângerii contravențională, se observă că petentul încearcă să înfățișeze instanței de judecată o situație de fapt diferită de cea reținută în cuprinsul procesului-verbal, situație contrazisă de înregistrarea video depusă la dosar ce cuprinde aspectele prevăzute de pct.3.5.1. din Norma de Metrologie Legală nr. 021-02 NML, respectiv: data și ora la care a fost efectuată măsurarea (1.11.2014, ora 10:25:32); imaginea autovehiculului din care să poată fi pus în evidență nr. de înmatriculare al acestuia (_ ); T-104 km/h-viteza cu care rula autovehiculul țintă.
A învederat intimatul faptul că sancțiunea contravențională a fost aplicată în baza dovezii tehnice furnizate de aparatura radar care corespunde metrologic, fiind avizată și testată, cu valabilitate de un an de zile între verificările periodice, așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._, iar norma metrologică nu permite ca o aparatură radar să nu întrunească acești parametri tehnici atunci când aceasta este omologată pentru tipul/modelul aparaturii radar sau ulterior cu ocazia verificărilor metrologice anuale, emițând în acest sens buletinele metrologice conforme.
A mai învederat intimatul că agentul constatator este atestat ca operator radar, astfel că el nu poate interveni în niciun mod în modul de funcționare a aparaturii folosite la înregistrare și nu poate avea în vedere la valorile măsurate ale aparaturii aplicarea unei toleranțe, nu poate face un calcul al vitezelor aplicând, în plus sau minus, valorile maxime ale toleranței, în mers sau staționare, această competență fiind a specialiștilor birourilor de metrologie legală.
În final, a arătat intimatul faptul că petentul a semnat procesul-verbal formulând obiecțiuni fără a le detalia și a solicitat respingerea plângerii petentului și menținerea procesului-verbal, așa cum a fost întocmit, ca fiind temeinic și legal.
În susținerea celor expuse în întâmpinare, intimatul a transmis planșa foto cu imaginile surprinse de camera video și viteza cu care a fost înregistrat, buletinul de verificare metrologică nr._ și atestatul de „operator radar” al agentului constatator.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 1.11.2014, încheiat de către de intimatul I. Județean de Poliție Ilfov, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 810 lei, constând în aceea că, la data de 1.11.2014, ora 10:25:32, pe DN2, în localitatea Șindrilița, județul Ilfov, petentul a condus auto Mercedes cu nr._, cu o viteză de 104 km/h, depășind cu 54 km/h viteza legală.
1. Termenul de formulare a plângerii
Instanța constată, în conformitate cu art. 31 alin. 1 și art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, că procesul-verbal în cauză a fost atacat în interiorul termenului legal de 15 zile de la data comunicării acestuia.
2. Legalitatea actului contestat
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută expresă ce ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei contravenționale reținută de către agentul constatator, respectiv art. 102 alin. 3 lit. E din OUG 195/2002 republicată, instanța apreciază că este suficientă pentru a face trimitere la norma de drept material încălcată. De asemenea, instanța constată că a fost precizat în cuprinsul procesului verbal contestat inclusiv termenul de exercitare al căii de atac, respectiv 15 zile de la data înmânării/comunicării.
Instanta nu poate primi nici apararea petentului in sensul ca agentul constatator nu a tinut seama de erorile tolerate pentru masurat viteza, conform Normei de metrologie legală NML 021-05/2005.
Instanta retine ca cerintele metrologice si tehnice cerute prin Norma de metrologie pentru cinemometre sunt atestate prin buletinul de verificare metrologica emis de Institutul de Metrologie – Biroul R. de Metrologie Legala pentru aceste aparate, astfel ca – desi s-a stabilit o eroare tolerata, in limitele careia se apreciaza ca aparatul functioneaza corect, valorile indicate de cinemometrele verificate metrologic trebuie luate ca atare, neputandu-se interveni prin calcule suplimentare asupra vitezelor depistate de acestea.
Instanta apreciaza ca dovada in ceea ce priveste calitatea masuratorilor efectuate cu ajutorul unui mijloc tehnic este verificarea metrologica si omologarea acestuia de catre institutiile abilitate, fiind admise in vederea utilizarii numai aparatele care se incadreaza in tolerantele prevazute de normele metrologice in vigoare.
3. Temeinicia actului contestat:
Cu privire la situația de fapt constatată, instanța de judecată observă, în ceeea ce privește fapta contravențională reținută în sarcina petentului, respectiv conducerea autovehicului cu o viteză de 104 de km/ h pe un segment de drum pe care limita de viteză este de 50 de km/h, că fapta este constatată prin intermediul unor mijloace tehnice omologate, respectiv aparatul radar tip Python II montat pe auto_, înregistrarea radar a faptei fiind depusă la dosarul cauzei. Din proba anterior menționată, rezultă, fără dubii, veridicitatea celor constate de agentul de poliție, cu privire la fapta contravențională în discuție.
Instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din CEDO.
La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general și sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Cu toate acestea, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de CEDO, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Curtea s-a pronunțat, relativ recent, în cauza N. G. c. României, în sensul că, odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii.
Mai mult, Curtea a reamintit că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi anumite abateri contravenționale, relativ la natura acestora, circumstanțele de timp sau de loc în care s-au petrecut.
Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (H. și alții c. României)..
În lumina jurisprudenței Curții, ale cărei decizii sunt obligatorii pentru instanțele naționale, instanța constată că, în speță, au fost oferite toate garanțiile procesuale petentului, acesta având posibilitatea de a propune probe în dovedirea susținerilor sale.
Lipsa unor minime probe în susținerea afirmațiilor petentului conduc instanța la concluzia că prezumția relativă de temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat nu a fost răsturnată prin probele administrate de către instanță, motive pentru care instanța apreciază că atât fapta, cât și vinovăția petentului au fost dovedite și că nu este incidentă niciuna dintre cauzele exoneratoare de răspundere contravențională, dintre cele prevăzute de art. 11 alin. 1 din O.G. 2/2001.
4. Individualizarea sancțiunilor
Instanța reține prevederile art. 5 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în care se arată că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
De asemenea, conform art. 7 alin. (2) din același act normativ, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
În sfârșit, potrivit art. 21 alin.(3) din același act normativ, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În lumina criteriilor mai sus expuse, instanța constată că sancțiunile aplicate prin procesul-verbal de contravenție contestat au fost individualizate corespunzător, fiind de natură să realizeze funcțiile preventivă și represivă ale sancțiunii contravenționale, avertismentul nefiind suficient pentru corijarea atitudinii contravenientului față de valorile ocrotite de normele rutiere încălcate de către petent.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată, să mențină procesul verbal de contravenție și sancțiunile aplicate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge plângerea formulata de petentul H. V. cu domiciliul in Bucegi, nr. 13, ., ., judetul V. in contradictoriu cu INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV cu sediul in Bucuresti, ., nr. 7, sector 2, ca neîntemeiată.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea privind calea de atac se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.05.2015
P., Grefier,
Red. V.M
Teh. M.T
4 ex/2 .
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3117/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2855/2015. Judecătoria... → |
|---|
