Plângere contravenţională. Sentința nr. 3809/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3809/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 1292/94/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
Sentința civilă nr. 3809/2015
Ședința publică de la 08 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Grefier: D. F.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe petentul M. D. A., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect plângere contravențională .
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 15.05.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța a amânat pronunțarea la data de 29.05.2015 la 04.06.2015, apoi la data de 08.06.2015, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei civile constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 34 din 26.01.2015 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Focșani a fost declinată competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei B., ce vizează cererea de chemare în judecată având ca obiect ,,plângere contravențională”, formulată de petentul M. D. A., în contradictoriu cu intimatul I.J.P. Ilfov.
Dosarul a fost înregistrat la data de 9.02.2015, pe rolul acestei instanțe sub nr._ .
Petentul M. D. A. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/28. 10.2014, prin care a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 810 lei, 9 puncte amendă în valoare de 810 lei și totodată cu suspendarea permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile, solicitând în principal anularea procesului verbal ca nelegal și, în consecință, anularea punctelor amendă și a punctelor de penalizare menționate, întrucât fapta nu a fost constatată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic și obligarea Brigăzii de Poliție Rutieră la restituirea permisului de conducere reținut abuziv, în lipsa unei decizii de suspendare a dreptului civil de a conduce pe drumurile publice, iar în subsidiar, în cazul respingerii primului capăt de cerere, să se constate că nu a săvârșit fapta reținută în procesul verbal de constatare, respectiv cea prevăzuta și sancționată de art. 102/3/e din OUG 195/2002 și să se dispună înlocuirea sancțiunii prevăzute la art. 102/3/e din OUG 195/2002 cu cea prevăzuta la art. 108 alin 1 punctul d, punctul 3, respectiv: „depășirea cu 41 - 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
În motivarea plângerii, petentul a arătat faptul că la data de 28.10.2014 a fost sancționat de către intimatul din prezenta cauză motivat de faptul că a condus autoturismul cu o viteza de 106 Km/h, însă în opinia sa, apreciază că după administrarea probatoriului, se va constata faptul că au fost încălcate Normele de Metrologie Legală 021-05 aprobate prin ODGBRML nr. 301/2005 publicat în MO 1102/07.05.2005, modificată prin OBRML nr. 153/2007, respectiv, fapta nu a fost constatată cu mijloace tehnice certificate și omologate metrologic, deoarece: cinemometrul nu a fost pus în funcțiune de personal calificat; respectivul aparat cu care s-a făcut înregistrarea nu era însoțit de un certificat care atesta omologarea de către Biroul Român de Metrologie Legală; respectivul cinemometru nu a fost marcat și sigilat; nu era însoțit de un buletin de verificare; cinemometrului nu i s-a făcut autotestarea la pornire; acesta nu a fost amplasat pe autoturism de către personal calificat și nu are un registru care să menționeze marjele de eroare pe care acesta le înregistrează la momentul punerii în funcțiune, iar agentul constatator nu este agent calificat să desfășoare activități cu echipamentul video.
A mai arătat petentul faptul că Normele de Metrologie Legală 021 - 05 aprobată prin ODGBRML nr. 301/2005 publicat în MO 1102/07.05.2005, modificată prin OBRML nr. 153/2007 stipulează la art. 3.1 „Cerințe metrologice” care sunt erorile tolerate pentru măsurarea vitezei, respectiv: la art. 3.1.1 - E. tolerate pentru măsurarea vitezei: a) pentru măsurarea vitezei, simulată în condiții de laborator, eroarea tolerată este de: ± 1 km/h pentru viteze până la 100 km/h; ± 1 % din valoarea convențional adevărată pentru viteze egale sau mai mari decât 100 km/h;b) pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează numai în regim staționar, eroarea tolerată este de: ± 3 km/h pentru viteze până la 100 km/h;± 3 % din valoarea convențional adevărată pentru viteze egale sau mai mari decât 100 km/h;c) pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, eroarea tolerată este de: în regim staționar, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic eroarea tolerată este cea de la pct. 3.1.1 b);în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic eroarea tolerată este de: ± 4 km/h pentru viteze până la 100 km/h; ± 4 % din valoarea convențional adevărată pentru viteze egale sau mai mari decât 100.
A solicitat petentul să se constate faptul că, până și în condiții de laborator, respectivul aparat înregistrează erori tolerate de +/- 1 km/h, motiv pentru care există posibilitatea ca viteza înregistrata și constatată cu aparatul cinemometru să nu fi fost 124 km/h, ci mai puțin de 1oo km/h, fapt ce ar fi condus la încadrarea faptei contravenționale într-o altă categorie de sancțiuni și considerând că există un dubiu care profită acestuia, potrivit principiului in dubio pro reo, principiu complementar prezumției de nevinovăție, petentul a solicitat instanței următoarele: înlocuirea sancțiunii prevăzute la art. 102/3/e din OUG 195/2002 cu cea prevăzuta la art. 108 alin 1 punctul d, punctul 3 respectiv „depășirea cu 41 - 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
De asemenea, a solicitat petentul să se constate faptul că dreptul de a conduce pe drumurile publice, este un drept civil pe care acesta l-a dobândit prin susținerea unor examene de atestare, iar ridicarea sau suspendarea acestui drept civil se poate face doar printr-o decizie administrativă, respectiv printr-un înscris oficial, motiv pentru care solicită instanței să constate că sancțiunea complementară, a suspendării dreptului de a conduce, nu este instituită prin procesul verbal atacat și nici printr-un act ulterior și, ca urmare, această sancțiune nu există.
A mai arătat petentul faptul că prin procesul verbal atacat, agentul a reținut permisul de conducere înscris în dovada de reținere însă, se poate observa că în nici un document nu există o decizie de suspendare a dreptului său de a conduce autovehicule și, ca urmare, această sancțiune nu a fost instituită, iar ridicarea efectiva a „permisului de conducere” nu reprezintă, în opinia sa, ridicarea dreptului civil de a conduce pe drumurile publice.
De asemenea, a arătat petentul faptul că, în conformitate cu procedurile contravenționale și administrative, ridicarea unui drept civil se dispune printr-un înscris, care are forma unei decizii de către o persoană competenta prin lege, or suspendarea acestui drept nu a fost dispusă și nu poate fi dispusă peste depășirea termenului de 5 zile deoarece, a apreciat petentul, ar exista situația de aplicare a sancțiunilor contravenționale în orice moment și pentru motive necunoscute.
În drept, petentul a invocat art.6 alin 3 din convenția privind apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, 118 alin .1 din O.U.G. 105/2002, dispozițiilor O.G. nr. 2/2001 și ale Normei de Metrologie Legală 021-05 publicată în Monitorul Oficial 1.102 din 7 decembrie 2005.
În dovedirea plângerii, petentul a atașat plângerii copia procesului – verbal de contravenție și a cărții sale de identitate și a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, astfel: dovada faptului că modelul de cinemometru cu care s-a efectuat constatarea contravenției, era aprobat de către Institutul de Metrologie Legală; dovada efectuării verificării metrologice inițiale a cinemometrului; dovada efectuării metrologice periodică (buletin de verificare metrologică) a cinemometrului; dovada faptului că aparatul radar a fost montat pe mașina cu numărul de înmatriculare de o persoana autorizară și a faptului că la montare au fost respectate cerințele metrologice și tehnice din NML021- 05; dovada faptului că agentul constatator are calitatea de operator calificat, în sensul prevăzut în NML 021-05; planșa foto cu momentul în care a fost surprins în trafic circulând cu viteza de 106 km/h și înregistrare care sa conțină mențiunile obligatorii din NML021-05. Petentul a solicitat judecarea plângerii și în absența sa.
Prin întâmpinare, intimatul I.P.J. Ilfov a solicitat respingerea plângerii petentului ca neîntemeiată, față de situația de fapt și de drept, și menținerea procesului-verbal încheiat ca fiind legal și temeinic.
A arătat intimatul faptul că situația prezentată de petent în contestație nu corespunde realității, întrucât conform actului de constatare, la data de 28.10.2014 acesta a fost sancționat pe DN 2, localitatea Șindrilița, județul Ilfov, deoarece a condus având o viteză de 106 km/h în localitate, iar încadrarea juridică a contravenției constatate este art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr.95/2002, respectiv - depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei admise pe sectorul de drum respectiv, pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Tot pe cale de întâmpinare, intimatul I.P.J. Ilfov a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei M. și declinarea cauzei spre soluționare în favoarea Judecătoriei B., menționată ca loc al depunerii plângerii contravenționale în cuprinsul procesului-verbal, întrucât fapta a fost constatată și sancționată în localitatea Șindrilița, județul Ilfov, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei B..
În continuare, a arătat intimatul faptul că la data de 28.10.2014, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, agentul de poliție a acționat cu aparatul radar, în vederea depistării încălcărilor legale privind regimul de viteză, folosind aparatura de supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor, montată pe autospeciala MAI și în zona în care limita de viteză este de 50 km/h, a fost înregistrat de aparatul radar autoturismul cu nr.
de înmatriculare_, care rula cu viteza de 106 km/h. Conducătorul auto a fost identificat în persoana numitului M. D. A., căruia i s-a comunicat abaterea săvârșită, încadrarea legală și cuantumul amenzii.
A mai arătat intimatul că în aceste condiții, s-a încheiat procesul-verbal ., nr._, stabilindu-se amendă în valoare de 810 lei.
A precizat petentul faptul că aparatul radar deține buletin de verificare metrologică valabil, iar acesta își face automat autotestarea la punerea sistemului în funcțiune, conform manualului de utilizare.
Intimatul a solicitat instanței să se observe faptul că agentul de poliție deține calitatea de operator radar, fiind autorizat să desfășoare activități de utilizare și exploatare a aparatului radar și că acest aparat a fost verificat metrologic conform buletinului de verificare metrologică nr._ din 10.06.2014.
A apreciat intimatul că din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. l din O.G.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cât și pe cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, iar din analiza plângerii contravențională, se observă că petentul încearcă să înfățișeze instanței de
judecată o situație de fapt diferită de cea reținută în cuprinsul procesului-verbal, situație contrazisă de înregistrarea video depusă la dosar ce cuprinde aspectele prevăzute de pct.3.5.1. din Norma de Metrologie Legală nr. 021-02 NML, respectiv: data și ora la care a fost efectuată măsurarea (28.10.2014, ora 13:19:13); imaginea autovehiculului din care să poată fi pus în evidență nr. de înmatriculare al acestuia (_ ); T-106 km/h-viteza cu care rula autovehiculul țintă.
A învederat intimatul faptul că sancțiunea contravențională a fost aplicată în baza dovezii tehnice furnizate de aparatura radar care corespunde metrologic, fiind avizată și testată, cu valabilitate de un an de zile între verificările periodice, așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._, iar norma metrologică nu permite ca o aparatură radar să nu întrunească acești parametri tehnici atunci când aceasta este omologată pentru tipul/modelul aparaturii radar sau ulterior cu ocazia verificărilor metrologice anuale, emițând în acest sens buletinele metrologice conforme.
A mai învederat intimatul că agentul constatator este atestat ca operator radar, astfel că el nu poate interveni în niciun mod în modul de funcționare a aparaturii folosite la înregistrare și nu poate avea în vedere la valorile măsurate ale aparaturii aplicarea unei toleranțe, nu poate face un calcul al vitezelor aplicând, în plus sau minus, valorile maxime ale toleranței, în mers sau staționare, această competență fiind a specialiștilor birourilor de
metrologie legală.
În final, a arătat intimatul faptul că petentul a semnat procesul-verbal fără a formula obiecțiuni ori, e de presupus că orice persoană ar lua o minimă atitudine față de conținutul inexact sau neconform realității al unui asemenea act și a solicităm respingerea plângerii petentului și menținerea procesului-verbal, așa cum a fost întocmit, ca fiind temeinic și legal.
În susținerea celor expuse în întâmpinare, intimatul a transmis planșa foto cu imaginile surprinse de camera video și viteza cu care a fost înregistrat, buletinul de verificare metrologică nr._ și atestatul de „operator radar” al agentului constatator.
Prin rezoluția din data de 08.12.2014 s-a dispus comunicarea întâmpinării și a actelor anexate către reclamant cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare, în termen de 10 zile de la comunicare, petentul nedepunând întâmpinare.
Prin rezoluția din data de 05.01.2015 s-a fixat termen de judecată la data de 26.01.2015, în ședință publică, cu citarea părților.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 28.10.2014, încheiat de către de intimatul I. Județean de Poliție Ilfov, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 810 lei, constând în aceea că, la data de 28.10.2014, ora 13:19, pe DN2, în localitatea Șindrilița, județul Ilfov, petentul a condus auto Peugeor cu nr._, cu o viteză de 106 km/h, depășind cu 56 km/h viteza legală.
1. Termenul de formulare a plângerii
Instanța constată, în conformitate cu art. 31 alin. 1 și art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, că procesul-verbal în cauză a fost atacat în interiorul termenului legal de 15 zile de la data comunicării acestuia.
2. Legalitatea actului contestat
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută expresă ce ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Instanța constată că fapta a fost constatată prin mijloace tehnice certificate și omologate metrologic, astfel cum reyultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei.
Instanta nu poate primi nici apararea petentului in sensul ca agentul constatator nu a tinut seama de erorile tolerate pentru masurat viteza, conform Normei de metrologie legală NML 021-05/2005.
Instanta retine ca cerintele metrologice si tehnice cerute prin Norma de metrologie pentru cinemometre sunt atestate prin buletinul de verificare metrologica emis de Institutul de Metrologie – Biroul R. de Metrologie Legala pentru aceste aparate, astfel ca – desi s-a stabilit o eroare tolerata, in limitele careia se apreciaza ca aparatul functioneaza corect, valorile indicate de cinemometrele verificate metrologic trebuie luate ca atare, neputandu-se interveni prin calcule suplimentare asupra vitezelor depistate de acestea.
Instanta apreciaza ca dovada in ceea ce priveste calitatea masuratorilor efectuate cu ajutorul unui mijloc tehnic este verificarea metrologica si omologarea acestuia de catre institutiile abilitate, fiind admise in vederea utilizarii numai aparatele care se incadreaza in tolerantele prevazute de normele metrologice in vigoare.
3. Temeinicia actului contestat:
Cu privire la situația de fapt constatată, instanța de judecată observă, în ceeea ce privește fapta contravențională reținută în sarcina petentului, respectiv conducerea autovehicului cu o viteză de 106 de km/ h pe un segment de drum pe care limita de viteză este de 50 de km/h, că fapta este constatată prin intermediul unor mijloace tehnice omologate, respectiv aparatul radar tip Python II montat pe auto_, înregistrarea radar a faptei fiind depusă la dosarul cauzei. Din proba anterior menționată, rezultă, fără dubii, veridicitatea celor constatate de agentul de poliție, cu privire la fapta contravențională în discuție.
Instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din CEDO.
La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general și sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Cu toate acestea, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de CEDO, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Curtea s-a pronunțat, relativ recent, în cauza N. G. c. României, în sensul că, odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii.
Mai mult, Curtea a reamintit că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi anumite abateri contravenționale, relativ la natura acestora, circumstanțele de timp sau de loc în care s-au petrecut.
Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (H. și alții c. României)..
În lumina jurisprudenței Curții, ale cărei decizii sunt obligatorii pentru instanțele naționale, instanța constată că, în speță, au fost oferite toate garanțiile procesuale petentului, acesta având posibilitatea de a propune probe în dovedirea susținerilor sale.
Lipsa unor minime probe în susținerea afirmațiilor petentului conduc instanța la concluzia că prezumția relativă de temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat nu a fost răsturnată prin probele administrate de către instanță, motive pentru care instanța apreciază că atât fapta, cât și vinovăția petentului au fost dovedite și că nu este incidentă niciuna dintre cauzele exoneratoare de răspundere contravențională, dintre cele prevăzute de art. 11 alin. 1 din O.G. 2/2001.
4. Individualizarea sancțiunilor
Instanța reține prevederile art. 5 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în care se arată că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
De asemenea, conform art. 7 alin. (2) din același act normativ, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
În sfârșit, potrivit art. 21 alin.(3) din același act normativ, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În lumina criteriilor mai sus expuse, instanța constată că sancțiunile aplicate prin procesul-verbal de contravenție contestat au fost individualizate corespunzător, fiind de natură să realizeze funcțiile preventivă și represivă ale sancțiunii contravenționale, avertismentul nefiind suficient pentru corijarea atitudinii contravenientului față de valorile ocrotite de normele rutiere încălcate de către petent.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată, să mențină procesul verbal de contravenție și sancțiunile aplicate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge plângerea, formulată de petentul M. D. A., domiciliat în București, . A., nr.6, ., Sectorul 2, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, cu sediul în București, ., nr.7, Sectorul 2, ca neîntemeiată.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea privind calea de atac se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.06.2015
Președinte, Grefier,
Red.VM/DF/4 ex./27.07.2015
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 3804/2015. Judecătoria BUFTEA | Actiune in regres. Sentința nr. 4513/2015. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
