Grăniţuire. Sentința nr. 03/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 03/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 03-07-2013 în dosarul nr. 29838/200/2012
DOSAR NR._
ROMANIA
JUDECATORIA BUZAU – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 03 iulie 2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
P.: A. C.
GREFIER: F. L.
Pe rol fiind judecarea acțiunii disjunse având ca obiect uzucapiune, promovată de reclamanta Ș. A.,domiciliată în comuna B., . în contradictoriu cu pârâții C. R.,C. V.,ambii domiciliați în ., ., . și Ș. Ș., domiciliat în comuna Pârscov, ..
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 19.06.2013, ce face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța pentru a da posibilitatea pârâților să depună note de concluzii scrise și pentru a reexamina actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea cauzei la data de 26.06.2013 și 03.07.2013
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, deliberând, instanța pronunță următoarea sentință:
J U D E C AT A:
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
1. Obiectul acțiunii
Prin cererea reconvențională disjunsă din dosarul nr._ ,înregistrată la data de 26.11.2012,sub nr._ ,reclamanta Ș. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. V.,C. R. și Ș. Ș. să se constate că,a uzucapat suprafața de 2300 mp teren,situat pe teritoriul comunei B.,județul B..
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că,a dobândit terenul în litigiu în anul 1990,stăpânindu-l continuu și neîntrerupt,astfel că,nu înțelege cum s-a ajuns la dobândirea acestuia de pârâții-reclamanți,fiind de notorietate că,nici vânzătorul terenului și nici autorii săi,nu l-au stăpânit vreodată,cum s-a reținut eronat în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâții C. V. și C. R. la data de 05.01.2010.
De neînțeles este și că,față de situația anterior prezentată,primăria comunei B. a eliberat vânzătorului certificatul de atestare fiscală.
În drept, reclamanta invocă dispozițiile art. 115-119 C.pr.civ.,art.928,930 cod civil.
În susținerea cererii ,a atașat copii după următoarele înscrisuri: anexa 23 pentru deschiderea procedurii succesorale de pe urma defunctului Ș. G.,extras rol agricol Ș. G. și O. G.,adeverințe eliberate de primăria comunei B..
Pârâții C. V. și C. R. au formulat întâmpinare prin care au solicitat motivat respingerea cererii reclamantei susținându-se,în esență,următoarele:
Suprafața de 2300 mp teren,ce face obiectul uzucapiunii și,în legătură cu care se solicită stabilirea liniei de hotar,au dobândit-o prin act autentic iar, posesia exercitată de reclamantă, nu a fost utilă,neîntreuptă,continuă,publică și sub nume de proprietar,astfel că,nu poate conduce la dobândirea proprietății prin prescipție achizitivă.
Soțului reclamantei,Ș. G.,în prezent decedat,a folosit abuziv terenul din punctul L.,punându-i-se în vedere,în mod repetat, atât în scris cât și verbal ,de reprezentanții primăriei comunei B., să-l elibereze,deoarece imobilul aparține moștenit.L. A.,căreia i s-a întocmit proces verbal de punere în posesie și, să respecte suprafețele și punctele pe care le deține, potrivit registrului agricol.
Pentru fapta sa,în anul 2001,soțul reclamantei a fost cercetat sub aspectul săvârșirii faptei de tulburare de posesie,conform adreselor B.P.B. nr.P/127/15.08.2001 și nr._/20.05.2002 și primăriei comunei B. nr.2540/16.08.2001.
Prin răspunsurile nr. 2017/09.06.2004 și nr.1310/31.05.2005,la memoriile adresate Prefecturii județului B. de numitul Ș. G.,Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor,a arătat că,cel în cauză n poate deține suprafața de 5000 mp teren,în punctul L. pentru că,"este cetățean cu gospodărie individuală" iar,cu privire la schimbul de teren pretins,nu au fost prezentate acte care să certifice această situație,concluzionându-se că,neaducând teren în CAP, nu i se va emite titlu de proprietate și trebuie să respecte suprafețele și punctele înregistrate la partida din registrul agricol.
Aceeași concluzie se desprinde și din conținutul adresei Instituției Prefectului nr.1564/30.06.2005,terenul în discuție fiind ocupat abuziv de soțul reclamantei,motiv pentru care,în baza art.8 și 10 din Legea nr.18/1991,nu i se va elibera titlu de proprietate.
Cu adresa nr.1509/11.06.2009,cel în cauză este invitat la sediul primăriei B. cu acte care dovedesc proprietatea terenurilor folosite iar,în anul 2010,cu adresa nr.1628/23.06.2010,i se comunică că,nu poate folosi terenul din punctul L..
De asemenea,autoritatea locală,prin adresa nr. 174/25.01.2002,înaintată Cabinetului de avocat CHITEI D.,explică modalitatea în care terenul a fost atribuit cetățeanului L. T.,vânzătorul din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.16/05.01.2010.
De aceea,pârâții apreciază că,nu sunt îndeplinite condițiile pentru a uzucapa,atât cu privire la posesie cât și în privința duratei și bunei credințe.Pentru a opera uzucapiunea de scurtă durată,trebuie îndeplinite două condiții speciale:posesia să se întemeieze pe un just titlu, care să provină de la o altă persoană decât adevăratul proprietar și ,pe buna credință a posesorului,condiții care nu sunt îndeplinite în cauză.
Au apreciat că,nu se impune introducerea în proces a numitului Ș. Ș.,persoana cu care defunctul pretinde că a efectuat un schimb de teren pentru că,justul titlu trebuia să existe la momentul începerii posesiei.Ori,acest act nu a existat și, nu există identitate între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Ca temei juridic,au invocat dispozițiile art.115-118 cod de procedură civilă.
2. Probatoriul administrat
La termenul de judecată din data de 21.11.2012,în virtutea rolului său activ, instanța a pus în discuția contradictorie a părților aflate în conflictul judiciar,necesitatea administrării probei cu expertiză tehnică judiciară specialitatea topo-cadastrală,cu obiectivele stabilite prin aceeași încheiere de ședință,cu care acestea au fost de acord.
Lucrarea a fost întocmită de expert tehnic judiciar N. G.,-filele 64-66,care a concluzionat că,pe terenul ce face obiectul expertizei, a fost pus în posesie numitul Lețoiu T.,conform procesului verbal nr.2092 din data de 29.07.2009,anterior anului 1989 aflându-se în proprietatea numitului D. N. ,tatăl lui Lețoiu T.. A mai arătat că,terenul a făcut obiectul unui schimb neautentificat intervenit între Ș. G. și Ș. Ș..
Raportul de expertiză a fost criticat de reclamantă prin obiecțiunile consemnate și atașate la filele 68-69 dosar,aceasta declarându-se nemulțumită pentru că,expertul nu a stabilit clar evoluția,de-alungul timpului,a situației juridice a terenului în litigiu iar,pe de altă parte,a făcut afirmații care nu corespund realității,în sensul că,imobilul ar fi fost proprietatea numitului D. N. și că,terenul ce s-a înstrăinat,a fost proprietatea vânzătorului,fără acte legale,timp de peste 30 de ani.
Același expert,la ordinul instanței,a răspuns punctual și motivat observațiilor reclamantei,care nu a mai fost criticat de niciuna dintre părți-filele 74-75.
La cererea părților,s-a solicitat Comisiei locale funciare B. să înainteze,în copie certificată,procesul verbal de punere în posesie a numitului Lețoiu T.,nr.75 din data de 30.09.1998 iar ,BNPA J. N. și C. I. A., documentația ce a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.16/05.01.2010.
Citat inclusiv cu mențiunea personal la interogatoriu,pârâtul Ș. Ș. nu s-a înfățișat la judecată.
În temeiul dispozițiilor art.167 alin.1 cod de procedură civilă,instanța a încuviințat și administrat probele consemnate și atașate în dosar.
3. Reglementări interne pertinente
Potrivit art.1895 C. civ., cel ce câștigă cu bună-credință și printr-o justă cauză, un bun imobil determinat, va prescrie proprietatea acestuia prin 10 ani, dacă adevăratul proprietar locuiește în raza teritorială a tribunalului unde se află imobilul și ,prin 20 de ani, dacă locuiește în afara acestei raze.
Art. 1897 C. civ. stipulează că, justa cauză este orice titlu translativ de proprietate, precum vânzarea, schimbul etc.
Din dispozițiile art. 1899 rezultă ,fără putință de tăgadă că, cel ce invocă justul titlu, întotdeauna îi incumbă sarcina să îl probeze.
4. Situația de fapt
În speța de față, reclamanta invocă ca, just titlu, pretinsul schimb cu pârâtul Ș. Ș. care,la rându-i,ar fi dobândit terenul de la numiții O. G. și O. S.,din .,act ce nu este depus la dosarul cauzei iar,din analiza coroborată a răspunsurilor autorității locale de fond funciar,acest act nu a existat și nici nu există.
5. Concluziile instanței
Instanța pornește de la considerentele că, în cazul uzucapiunii de scurtă durată, nu este suficientă posesia utilă ci este necesar ca, aceasta să fie întemeiată pe un just titlu și, de asemenea, să fie de bună-credință, toate aceste elemente fiind cumulative.
Art. 1897 alin.1 C.civ. precizează că, justa cauză reprezintă orice titlu translativ de proprietate, caracterizat însă printr-un element esențial, și anume acela că, nu provine de la adevăratul proprietar.
Cu alte cuvinte, justul titlu se înfățișează ca un act juridic translativ de proprietate care îndeplinește toate condițiile de validitate cerute pentru transmiterea proprietății, mai puțin pe aceea a calității de proprietar a transmițătorului.
Terenul ce face obiectul analizei,în suprafață de 2300 mp,situat în punctul L.,tarlaua 96,în extravilanul comunei B.,a fost identificat de expertul tehnic judiciar,fiind delimitat pe schița anexată raportului,aflată la fila 66,de punctele de contur 1,2,3,4,5,6,1.
Din examinarea coroborată a răspunsurilor formulate de autoritatea locală de fond funciar,depuse în fotocopie la filele 88-89,rezultă neîndoielnic că:numitul Ș. G.,soțul reclamantei,în prezent decedat,fiind "cetățean cu gospodărie individuală",urmează să folosească suprafețele cu respectarea punctelor evidențiate în registrul agricol la apariția Legilor fondului funciar;inițial,terenul în litigiu,situat în punctul L.,a fost atribuit de comisia locală funciară moștenitorilor autorului defunct L. A.,prin procesul verbal nr.78/1998 iar,ulterior,rămânând la dispoziția comisiei,urmare refuzului celor în cauză,care s-au declarat nemulțumiți de amplasament,a fost atribuit numitului L. T.,conform procesului verbal nr.2090 din data de 20.07.2009,-filele 97-99.
La fila 108 din dosarul cauzei,există un certificat privind atestarea posesiei sub nume de proprietar din care rezultă că,numitul L. T.,figurează înscris în registrul agricol ,la volumul III,poziția 67,satul B.,județul B., cu un imobil situat în intravilanul localității, punctul L., compus din suprafața de 2300 mp,cu vecinii:la nord-drum județean,la sud-teren primărie,la est-G. G. și la vest-R. P..
Totodată,prin certificatul fiscal nr.1280 din data de 29.12.2009,emis de primăria comunei B.,județul B.-fila 104-,se atestă că,taxele și impozitele aferente imobilului,au fost achitate de titularul L. T..
În prezent,terenul este înscris în Cartea Funciară a mun.B.,sub nr.CF 5078/2010,cu număr cadastral 4617,proprietari C. V. și C. R.,conform contractului autentificat sub nr. 16/05.01.2010,de BNPA J. N. și C. I. A. .
Că,până în anul 1983,terenul în litigiu,a fost proprietatea numitului D. N. iar,din anul 1983 până în anul 2010,când a fost înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare nr.16/05.01.2010, pârâților C. V. și C. R.,imobilul s-a aflat în proprietatea lui L. T.,a constatat și expertul cadastral,în lucrarea efectuată.
În cauza dedusă judecății, instanța constată că,nu există just titlu, actul de schimb a cărui existență o invocă reclamanta, nu se regăsește în realitate în materialitatea sa. Astfel că, justul titlu reprezentat de actul de schimb este un titlu putativ, el existând doar în imaginația posesorului. Or,între actele acestui dosar,nu se regăsește vreun înscris care poate fi invocat drept “just titlu” sau ,să întrunească elementele necesare, pentru a primi această calificare.
În eventualitatea în care ,un astfel de act, ar fi existat în materialitatea sa,schimbul reprezintă un mijloc de stingere a unei obligații existente între părțile unui raport juridic, constând în acceptarea de către creditorul obligației a unei prestații în locul celei datorate de către debitor. Reclamanta nu a dovedit existența raportului juridic existent între defunctul Ș. G.,în calitate de creditor al unei obligații de îndeplinit și pârâtul Ș. Ș. ,în calitate de debitor al raportului obligațional.
În această situație este clar că, reclamanta întemeindu-și posesia pe un titlu putativ, prescripția achizitivă prescurtată invocată, nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a putea transforma situația de fapt într-o situație de drept și care să impună recunoașterea efectelor juridice aparenței îndelungate de proprietate.
Dispozițiile art. 6 din CEDO reglementează dreptul la un proces echitabil, stabilind în materie civilă că,orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanță care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil. Temeinicia pretențiilor reclamantei se analizează de instanță pe baza probelor administrate, proba constituind un instrument de cunoaștere prin intermediul căruia organul judiciar află adevărul.
Lipsa probelor echivalează cu lipsa raportului juridic ce se dorește a fi constatat de către instanță.Convingerea asupra faptelor ce se doresc dovedite se formează doar pe baza probelor.
În conformitate cu dispozițiile articolului 1169 C cv, „cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”.
În materie civilă, principiul care guvernează desfășurarea procesului civil este principiul disponibilității. Modul cum este condusă apărarea rămâne atributul celui interesat, fiind aplicabil principiul conform căruia cel ce acuză este obligat să probeze. După cum s-a arătat în cauză, reclamanta a înțeles să își probeze cererea cu probatoriile analizate mai sus.
Având în vedere probele administrate în cauză instanța apreciază că ,nu s-a făcut dovada raportului juridic în baza căruia se solicită să se constate dreptul de proprietate al reclamantei asupra suprafeței de 2300 mp teren situat pe raza satului B., .,punctul L., jud. B.
Prin urmare, instanța apreciază că, nu sunt întrunite condițiile legale, necesare pentru a conduce la dobândirea în patrimoniul reclamantei a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, în modalitatea uzucapiunii de 10-20 de ani, motiv pentru care va respinge acțiunea disjunsă, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea disjunsă,având ca obiect”UZUCAPIUNE”, formulată de reclamanta Ș. A.,domiciliată în comuna B., . în contradictoriu cu pârâții C. R.,C. V.,ambii domiciliați în ., ., . și Ș. Ș., domiciliat în comuna Pârscov, ..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi-03.07.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. A. L. F.
Red. A.C
Tehnored. F.L
Exempl 6/12.07.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6610/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 27/2013.... → |
|---|
