Ordin de protecţie. Sentința nr. 3709/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3709/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 05-03-2013 în dosarul nr. 30751/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 3709/2013
Ședința Camerei de Consiliu de la 05 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. P.
GREFIER C. M. O.
STATUL A FOST REPREZENTAT DE PROCUROR I. C. DIN C. PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA B.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamanta N. A., cu domiciliul în B., . 22 B, ., și cu reședința în B., ., județul B., în contradictoriu cu pârâtul N. F. M., cu domiciliul în B., cartier EPISCOPIEI, . având ca obiect ordin de protecție
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de Consiliu au răspuns reclamanta N. A., asistată de av.C. R. și pârâtul N. F. M., asistat de av.I. M., martorul E. V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin serviciul registratură apărătorul pârâtul a depus cerere de lăsarea cauzei la ora 15, după care:
Instanța procedează la audierea martorului E. V., după ce în prealabil i-a pus în vedere faptul că mărturia mincinoasă se pedepsește cu închisoarea și acesta a depus jurământul conform art. 193 C.pr.civ., iar declarația scrisă, citită și semnată a fost atașată la dosarul cauzei, conform art. 198 C.pr.civ.
Pârâtul prin apărător depune raport psihologic, caracterizare de la locul de muncă și plângerea formulată de reclamantă la poliție.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta prin apărător av.C. R. având cuvântul, arată că potrivit art.23 din Legea nr.217/2003, solicită instituirea ordinului de protecție, privind limitarea disteanței pârâtului față de reclamantă. Acest ordin de protecție este necesar în condițiile în care s-a dovedit comportamentul pârâtului față de reclamantă, conflictul părților nu a încetat, având în vedere că pe rolul înstanței se află dosarul de partaj bunuri comune. Pârâtul a manifestat un comportament dual, violent, cauzându-i reclamantei multiple afecțiuni de ordin fizic și psihologic. După divorț între părți a fost un conflict în care pârâtul a deposedat-o pe reclamantă de cheile autoturismului și le-a aruncat, apoi un altul în care pârâtul a stat cu autoturismul său lângă autoturismul reclamantei, o hărțuiește psihic, nu fizic. Acțiunea a fost formulată pentru a proteja întreaga familie. În ceea ce privește rezouția Parchetului de pe lângă Judecătoria B., prin care s-a dat neîncepera urmăririi penale s-a datorat faptului că nu s-a adresa instanței. Reclamanta insistă în acțiune pentru că dorește ca pârâtul să-și corijeze comportamentul. Pentru aceste considerente solicită admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul prin apărător av.I. M., având cuvântul arată că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de Legea 217/2003. Carea ar fi explicația îndârjirii reclamantei de a insista în acțiune? Reclamanta a suferit un impact emoțional când s-a întâmplat incidentul, acuzațiile că leziunile au fost produse de soțul său, nu au fost dovedite, altfel soluția plângerii penale ar fi fost alta. De asemenea nu a fost dovedit nici indicentul cu prinderea degetului la poartă. În condițiile în care s-ar ajunge la luarea acestei măsuri, înseamna ca s-ar îndeplini dorința reclamantei de ai îngrădii dreptul părintesc. Legătura cu minorele este conform sentinței de divorț. Chiar dacă s-a consumat această relație extraconjugală, pârâtul a încercat să restabilească relațiile de familie, dar reclamanta a refuzat, pentru aceste considerente solicită respingerea acțiunii.
În replică apărătorul reclamantei av.C. R., arată că niciodată rexclamanta nu a restricționat pârâtului să ia legătura cu minorele. În ceea ce priveste acea pretinsă stare de imoralitate a reclamantei, aceasta este prima dată când se susține, în hotărârea de divorț nu s-a facut vorbire, solicită îndepărtarea acestor aspecte.
În replică apărătorul pârâtului av.I. M., arată că la divorț s-a negociat privind legăturile părintești, nu a vrut să prezinte realitatea având în vedere poziția socială a părților, dacă s-ar fi administrat probe pe capătul privind desfacerea căsătoriei, se ăune în discuție imoralitatea reclamantei.
În replică apărătorul reclamantei av.C. R., arată că la presupusl moment al imoralității reclamantei, aceasta avea 2 luni și jumătate de când născuse, deci nu se poate pune problema unei relații extraconjugale.
În replică apărătorul pârâtului av.I. M., precizează că acest aspect, a produs un deyechilibru familial.
Recprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria B., procuror I. C., pune conculzii de admite a cererii, fiind întrunite condițiile legale. S-a invocat starea de imoralitate a reclamantei, care nu poate fi justificată. În ceea ce privește peziunile provocate nu puteau fi cauzate prin cădere pe scări. Nu se poate pretinde că o mama care abia a născut să aibă o relație extraconjugală. Cu privire la caracterizare și notele psihologice de la ocul de muncă ale pârâtului, nu pot fi luate în considerare, acestea nu sunt concludente privind comportamentul pârâtului acasa.
În conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedura civila, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, la data de 11.12.2012, sub nr._, pe rolul Judecătoriei B., reclamanta N. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul N. F. M. ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să emită un ordin de protecție împotriva pârâtului, prin care să se dispună obligarea pârâtului de a păstra o distanță minimă de 100 m față de reclamanta, cât și față de reședința reclamantei și locul de muncă al reclamantei, interdicția pentru pârât de a se deplasa la reședința reclamantei și la locul de muncă al acesteia, de a o urmări în locurile pe care le frecventează și le vizitează periodic, precum și obligarea pârâtului de a urma consiliere psihologică.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul, căsnicia lor fiind desfăcută conform sentinței civile din data de 29.11.2012, pronunțată în dosarul nr._/200/2011.
Interesul promovării unei astfel de acțiuni constă în înlăturarea unei stări de pericol la care este expusă de aproximativ câteva luni, fiindu-i teamă pentru integritatea sa fizică și psihică, stare ce a fost generată de comportamentul violent fizic și verbal manifestat de către pârât. Pârâtul a manifestat în decursul timpului un comportament extrem de violent, cauzându-i multiple afecțiuni de ordin fizic cât și psihologic, reclamanta fiind nevoită să efectueze investigații medicale și să se adreseze poliției.
Un prim episod care a condus la vătămarea sa corporală s-a consumat în data de 31.03.2012, când aflându-se în incinta unui . 17, pârâtul a împins-o pe scări cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 14-15 zile de îngrijiri medicale. I s-a eliberat certificatul medico - legal nr. 297/02.04.2012.
Arată că născuse de 2 luni și jumătate, era în perioada de alăptare a minorei D. I., dar acesta nu a ținut cont de situația specială în care se afla.
La cca o lună și jumătate, după acest episod violent la data de 14.05.2012, când abia se afla în recuperare soțul său se afla în zona locului său de muncă, cabinetul medical unde profesează din . orelor 21,30, a împins-o, a lovit-o și i-a prins degetul la poarta casei, ceea ce a condus la producerea leziunilor traumatice ce au condus la îngrijiri medicale de 24-25 de zile., fiind emis certificatul medico legal nr. 504/15.05.2012.
A arătat că este medic stomatolog și integritatea aptitudinilor manuale este obligatorie, față de specificul meseriei.
Un ultim episod s-a derulat în data de 16.11.2012 în jurul orelor 17,30 pe .-se să se urce în mașină, pârâtul a venit pe la spatele său, a tras-o de geantă și i-a strâns degetele de la mâna stângă, smulgându-i cheile și fugind.
Fiecare eveniment descris anterior s-a soldat cu vătămarea sa fizică și psihică. Se află într-o permanență stare de teamă și are impresia în mod permanent că este urmărită și că va suferi si alte episoade de acest gen. A fost amenințată prin interpuși că va fi omorâtă, fapt transmis chiar de bona copiilor. Este urmărită prin mijloace tehnice, întrucât are cunoștință în orice clipă unde se află, ceea ce îi dă sentimentul de insecuritate. Este hărțuită în timpul dezbaterilor la Tribunal este supusă unor umilințe greu de imaginat.
În drept a invocat dispozițiile art. 23 și următoarele din Legea 217/2003.
Pârâtul prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii și a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 26 alin. 1 lit. d, e, f, din Legea 217/2003. cu rea credință reclamanta invocă săvârșirea de către el a unor agresiuni, în condițiile descrise în cererea introductivă.
Starea conflictuală din familie a fost provocată de relațiile extraconjugale pe care reclamanta le întreținea, situație ce a determinat despărțirea în fapt și ulterior divorțul.
În ziua de 31.03.2012, când încă mai conviețuiau ca și soți, după un interval scurs de la nașterea celui de-al doilea copil, reclamanta a mers într-un ., unde s-a întâlnit cu concubinul, și întrucât vecinii concubinului l-au anunțat despre prezența reclamantei în acel . îndoieli față de fidelitatea reclamantei s-a deplasat pentru a se convinge. I-a telefonat și i-a dat întâlnire într-un alt loc, însă a așteptat-o la parterul blocului, însă reclamanta după ce a ieșit din apartamentul concubinului, în momentul în care cobora scările l-a văzut și emoționată de situația creată a alunecat pe scări și a căzut. Din examinarea leziunilor rezultă faptul că acestea au for produse prin cădere, fiind pe partea dorsală a membrelor inferioare și în zona coccigiană.
A mai arătat că în ziua de 16.11.2012 s-a întâlnit cu aceasta întrucât i-a promis că îi va remite un inel aflat în autoturismul său, informație ce i-a fost transmisă prin intermediul avocatului său, i-a solicitat îndeplinirea obligației asumate, întrucât bunul în discuție era bunul său propriu, iar în instanță a arătat că este de acord cu restituirea lui.
Nu poate fi pusă în discuție instituirea ordinului de protecție, nefiind îndeplinite condițiile impuse de Legea 217/2003.
În cauză instanța a administrat la solicitarea părților, proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar: certificatul medico – legal nr. 297/02.04.2012, f 11, certificatul medico – legal nr. 504/17.05.2012, f 12, plângere adresată comandantului poliției, f 24, 25, plângere penală, f 26-28, rezoluție de neîncepere a urmăririi penale, f 50-51, plâgere penală, f 52, 53, raport psihologic al pârâtului, caracterizare de la locul de muncă al pârâtului, proba testimonială, în cadrul căreia au fost audiați martorii S. Cocuța și N. Flerentina, propuse de reclamantă, și T. M. G. și E. V., propuși de pârât, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar, filele 35-37, 58..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Părțile au calitatea de foști soți, căsătoria acestora fiind desfăcută prin divorț, la data de 29.11.2012.
Părțile au împreună două fetițe, una de un an și câteva luni și alta de 5 ani.
Încă înainte de divorțul părților, pârâtul a exercitat acte de violență asupra reclamantei dându-i vânt pe scări la sfârșitul lunii martie 2013, suferind leziuni în zona cocigiană ce au necesitat pentru vindecare 14-15 zile de îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din certificatul medico – legal nr. 297/02.04.2012, aflat la dosar. Instanța nu poate reține susținerea pârâtului în sensul că, nu el a împins-o pe reclamantă pe scări ci aceasta a căzut de emoție la vederea sa, pentru că ar fi prins-o în timp ce cobora din apartamentul concubinului, întrucât este greu de crezut că o mamă ce născuse de mai puțin de două luni, și care alăpta ar fi mers în apartamentul concubinului. Mai mult pârâtul nici nu contestă că la data respectivă a fost de față, dimpotrivă a arătat că dorea să o surprindă pe reclamantă în timp ce îi era infidelă, fapt ce explică violența acestuia asupra reclamantei.
Cu privire la alt incident violent, martora S. Cocuța, una dintre bona fetițelor, a afirmat că reclamanta a avut mâna în ghips, și că aceasta i-a spus că pârâtul i-a prins mâinile la poartă, iar vecinii i-au spus că au văzut cum reclamanta a fost împinsă și îmbrâncită de către pârât și că i-a prins mâinile la poartă, fapt ce se coroborează cu certificatul medico – legal nr. 504/17.05.2012, în care se menționează că reclamanta a suferit leziuni la falanga distala deget III, mână stângă, tumefiată intens, echimozată violaceu, precum și alte leziuni descrise în certificatul medico legal ce au necesitat 24-25 de zile de îngrijiri medicale. Instanța constată că aceste leziuni, nu numai că au lezat integritatea fizică a reclamantei dar au împiedicat-o să își exercite profesia aceasta fiind medic stomatolog și să obțină veniturile necesare pentru întreținerea celor două fetițe.
Dincolo de scenele de violență, pârâtul exercită în mod constant o violență psihică asupra reclamantei, ceea ce induce acesteia o stare de teamă. Astfel martora S. Cocuța, una dintre bona fetițelor, a arătat că pârâtul o sună în mod constant și îi spune unde se află reclamanta în orice moment, dându-i impresia că este urmărită, că o sună și pe reclamantă, dar aceasta nu-i răspunde la telefon. Martora N. F. a arătat că a mers cu reclamanta pe stradă și că aceasta întoarce mereu capul având impresia că este urmărită.
De asemenea instanța constată că pârâtul a afișat întotdeauna o atitudine de superioritate asupra reclamantei, de multe ori punând-o pe aceasta în situații de inferioritate și a intimidat-o în mod constant. Astfel martora N. F. a arătat că se afla la cabinetul reclamantei, când reclamanta se afla în timpul serviciului, pârâtul venea la cabinetul acesteia și îi dădea indicații ce să facă și cum să facă „ pe un ton care nu lăsa loc de replică „, deși nu era de specialitate, fapt ce îi crea reclamantei o stare de teamă și intimidare. Aceeași martoră a mai arătat că îl percepe pe pârât ca fiind o fire autoritară și impulsivă, că la botezul fetiței celei mici a văzut-o pe reclamantă tristă, nu era o mamă care să se bucure, și că în biserică în timp ce fetița plângea, pârâtul a țipat la reclamantă să o facă să tacă. Martora N. F. a arătat că de multe ori când pârâtul se împiedica în casă de covor, îi spunea reclamantei „ tu ești de vină”. Instanța apreciază că aceste scene, deși fără importanță prea mare la prima vedere, exercitate în mod constant asupra reclamantei, creează acesteia un sentiment de umilire și de inferioritate, care sunt total nejustificate, reclamanta fiind medic stomatolog, are o înfățișare plăcută, are toate atuurile pentru a se simți o femeie puternică și împlinită.
Dincolo de violența fizică, violența psihică, poate crea traume mai adânci în sufletul reclamantei, creându-i tot timpul sentimentul de teamă, de insecuritate, punând-o în imposibilitatea de a-și îndeplini în mod normal rolul de mamă pentru cele două fetițe, și de a-și exercita profesia.
Ori instituirea ordinului de protecție, nu reprezintă o pedeapsă pentru pârât, ci un mijloc de protecție pentru reclamantă, pentru a i se garanta acesteia sentimentul de securitate și de stabilitate emoțională.
În aceste condiții instanța apreciază că se impune emiterea ordinului de protecție, în baza art. 23 din Legea 217/2003, potrivit căruia, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții: a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei; c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima; d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate; e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic; f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima; g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute; h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.
Această măsura nu-l împiedică pe pârât să-și exercite drepturile părintești, întrucât pârâtul poate lua fetițele la domiciliul său, prin intermediul bonelor, de altfel întotdeauna bona însoțește la domiciliul pârâtului, fetița cea mică, în vârstă de un an și o lună.
Față de considerentele mai sus expuse instanța apreciază cererea întemeiată urmând ca în baza art. 23 din Legea 217/2003 să admită cererea de chemare în judecată.
Pârâtul fiind în culpă procesuală va suporta potrivit art. 274 cod procedură civilă cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă, constând în onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată, privind emiterea ordinului de protecție, formulată de reclamanta N. A., cu domiciliul în B., . 22 B, ., și cu reședința în B., ., județul B., în contradictoriu cu pârâtul N. F. M., cu domiciliul în B., cartier Episcopiei, .. 36, ..
Obligă pe pârâtul N. F. M., pe o durată de 6 luni, de a păstra o distanță minimă de 100 m față de reclamanta, cât și față de reședința reclamantei și locul de muncă al reclamantei.
Interzice pârâtului N. F. M. pe o durată de 6 luni, de a se deplasa la reședința reclamantei și la locul de muncă al acesteia, de a o urmări în locurile pe care le frecventează și le vizitează periodic.
Obligă pe pârâtul N. F. M. de a urma consiliere psihologică.
Oblică pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 3 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.03.2013.
Președinte,Grefier,
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3047/2013.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1281/2013.... → |
|---|
