Plângere contravenţională. Sentința nr. 06/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 06/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 06-12-2013 în dosarul nr. 20889/200/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 06.12.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. D. N.
GREFIER: M. B. Ș.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petenta ., în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 159 alin 1 C.proc.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta cerere - în temeiul art. 126 al. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, material - în temeiul art. 1 pct.2 C.proc.civ. și teritorial în temeiul art. 32 al. 2 din OG nr. 2/2011.
Apreciind că proba cu înscrisurile de la dosar este pertinentă, concludentă și utilă putand duce la dezlegarea in fond a pricinii, în temeiul art. 167 C.proc.civ, instanța o încuviințează pentru ambele părți și, constatând cauza în stare de judecată, declară încheiate dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângereaînregistrată pe rolul Judecatoriei Giugiu la data de 23.08.2012, sub nr._/236/2012, petenta . a chemat în judecată pe intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/13.08.2012 întocmit de un agent constatator din cadrul ISCTR.
În motivarea plângerii, petenta a invocat exceptia nulitatii procesului-verbal contestat, intrucat nu cuprinde toate imprejurarile care pot servi la aprecierea gravitatii faptei, ceea ce contravine dispozitiilor art.16 alin.1 din OG nr.2/2002.
Petenta a aratat ca autoturismul cu nr. de inmatriculare B-97-SR nu ii apartine si nu exista niciun autovehicul inmatriculat in Romania format din doua litere.
Petenta a invocat si dispozitiile art.21 alin.3 din OG nr.2/2002, aratand ca sanctiunea aplicata prin procesul-verbal contestat in sarcina sa nu este proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite.
Petenta a sustinut ca cele consemnate in cuprinsul actului administrativ atacat nu corespund realitatii, procesul-verbal fiind netemeinic, intrucat fapta retinuta in sarcina sa nu exista.
In drept, petenta a invocat dispozitiile OG nr.2/2001.
În dovedire, petenta a depus la dosar, în copie certificata pentru conformitate cu originalul, urmatoarele inscrisuri: procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/13.08.2012 întocmit de către instituția intimată (filele 5-6 dos. J. G.) si dovada comunicarii procesului-verbal contestat (fila 7 dos. J. G.).
Potrivit dispozițiilor art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 alin.2 din OG. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea contravențională formulată de petenta este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Intimata a depus la dosarul cauzei intampinare, invocand exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei G. si solicitand, in subsidiar, respingerea plangerii, ca neintemeiata.
In motivare, intimata a aratat ca procesul-verbal contestat a fost incheiat cu respectarea tuturor dispozitilor legale in vigoare.
In drept, intimata a invocat dispozitiile art.115-118 C.proc.civ, OG nr.2/2002, OG nr.27/2011 si HG nr.69/2012.
In dovedire, intimata a depus la dosarul cauzei, in copie certificata pentru conformitate cu originalul, documentatia care a stat la baza emiterii procesului-verbal contestat, anume: formular de control in trafic (fila 18 dos. J. G.) si autorizatia nr._ - copie conforma nr.385 (fila 19 dos. J. G.).
Prin sentinta civila nr.6586/18.09.2012, Judecatoria G. a admis exceptia necompetentei sale teritoriale invocata de intimata prin intampinare si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Ploiesti, cauza fiind inregistrata pe rolul Judecatoriei Ploiesti sub nr._/181/2012.
Prin sentinta civila nr._/18.10.2013, Judecatoria Ploiesti a admis exceptia necompetentei sale teritoriale invocata din oficiu si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Buzau, cauza fiind inregistrata pe rolul Judecatoriei Buzau sub nr._ /2012.
Instanta a încuviințat în cauză probele cu înscrisurile de la dosar pentru ambele parti.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/13.08.2012 (filele 5-6 dos. J. G.) încheiat de agentul constatator S. S. Narciza din cadrul instituției intimate I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR, petenta . a fost sancționata cu amendă în cuantum de 4.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.8 alin.1 pct.31 din OG nr.37/2007, constând în aceea ca pentru perioada 23.03._12, soferul autovehiculului apartinand petentei, care efectua transport public de persoane, a prezentat agentului constatator doar diagrama din aparatul de inregistrare a activitatilor tahograf, nefacand dovada respectarii timpului minim de odihna zilnica de 9 ore dinaintea plecarii in cursa.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa reprezentantului petentei, nefiind semnat de un martor asistent, intrucat la fata locului nu a putut fi identificat niciun astfel de martor.
În urma verificării efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicarii procesului-verbal de constatare a contravenției.
În ceea ce privește excepțiile nulității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției invocate de petent, instanța le califică ca fiind apărari de fond, iar nu veritabile excepții procesuale asupra cărora să fie obligată să se pronunțe în condițiile art.137 alin.1 C.proc.civ.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța observă că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor impuse de OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității, de către un agent constatator competent în raport cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii arătate la art. 17 din actul normativ citat.
Instanța reține că prin Decizia nr. XXII/ 19.03.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, într-un recurs în interesul legii, s-a statuat că nerespectarea la încheierea unui proces-verbal a altor dispoziții legale decât cele prevăzute de art.17 din OG nr. 2/2001, se sancționează cu nulitatea relativă, fiind necesară dovada existenței unei vătămări suferite de petent și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.
Instanța nu poate primi apărarea petentei conform căreia în procesul-verbal contestat nu au fost prezentate în mod clar toate împrejurările care au determinat aplicarea sancțiunii contravenționale. Față de dispozițiile art. 16 alin 1 paragraful 2 din OG 2/2001, potrivit cărora procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită fapta, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, instanța apreciază că acestea au fost respectate, fapta fiind descrisă în mod clar și concis în cuprinsul procesului-verbal, astfel: „la data de 24.04.2012, ora 12.00, pe DN1B km 66, Popasul M., jud. Buzau, s-a procedat la verificarea autobuzului cu nr. de inmatriculare B-97-SR, utilizat de ., condus de d-l Denaricu M. A., CNP_, ce efectua transport public de persoane. La solicitarea facuta catre conducatorul auto de a prezenta diagramele tahograf aferente perioadei 23.03._12, soferul autovehiculului a prezentat agentului constatator doar diagrama din aparatul de inregistrare a activitatilor tahograf, nefacand dovada respectarii timpului minim de odihna zilnica de 9 ore dinaintea plecarii in cursa”. Mai mult, instanta retine ca petenta nu a indicat în ce ar fi constat acele împrejurări ce ar fi putut servi la aprecierea corectă a gravității faptei, neinvocând, așadar, o vătămare concretă.
Referitor la critica petentei in sensul ca autoturismul cu nr. de inmatriculare B-97-SR nu ii apartine si nu exista niciun autovehicul inmatriculat in Romania format din doua litere, instanta nu o poate primi, constatand ca in mod evident este vorba despre o eroare materiala strecurata in cuprinsul actului administrativ contestat, care nu poate atrage nulitatea acestuia.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul temeiniciei sale, instanța apreciază că probatoriul administrat în cauză conduce la concluzia că procesul-verbal este temeinic, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit dispozitiilor art.8 alin.1 pct.31 din OG nr.37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, reprezinta o incalcare grava a prevederilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenție, dacă nu a fost săvârșita în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiune - neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital, iar potrivit prevederilor art.7 lit.a din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 3.821/85 „atunci când conducătorul auto conduce un vehicul dotat cu un echipament de înregistrare în conformitate cu anexa 1, acesta trebuie să fie în măsură să prezinte, la cererea unui inspector de specialitate: foile de înregistrare din săptămâna în curs și cele care le-a utilizat pe parcursul celor 28 de zile precedente acesteia.
Din analiza coroborata a formularului de control in trafic, aflat la fila 18 din dosarul J. G. si a procesului-verbal contestat, rezulta fara echivoc ca soferul autovehiculului apartinand societatii petente nu a prezentat agentului constatator numarul necesar de diagrame tahograf, care sa justifice activitatea sa in trafic.
Instanta observa totodata ca petenta nu a facut dovada ca s-ar fi procedat la notarea vreunei defectiuni de catre conducatorul auto sau s-ar fi realizat inregistrari manuale pe spatele diagramei din data de 24.04.2012, prin folosirea eventual a simbolurilor specific, astfel cum prevede legea, care sa justifice nerespectarea perioadei minime de odihna.
Instanta retine ca procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională constituie un act administrativ și ca orice act administrativ este învestit cu prezumția de legalitate, ce presupune că actul este emis cu respectarea dispozițiilor consacrate pentru validitatea sa, prezumția de autenticitate, ce presupune că actul emană de la autoritatea menționată în cuprinsul său și prezumția de veridicitate, în temeiul căreia se consideră că aspectele menționate în cuprinsul său corespund realității constatate de agentul instrumentator.
Deși prezumția de adevăr de care se bucură un astfel de proces-verbal, în virtutea calității sale de act administrativ, este una relativă și nu una absolută (care ar contraveni dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție), acest act are o anumită forță probantă dată de faptul constatării faptei prin propriile sale simturi de un organ al statului investit cu autoritate publica.
Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucât nu se poate porni de la prezumția că acestea își desfășoară activitatea cu încălcarea legii), această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poate să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator (cauza A. împotriva României).
Prin urmare, toate constatările făcute de către agentul constatator inserate în procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de dovadă admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumții, chiar de ordin judiciar, dacă aceste prezumții se încadrează în anumite limite rezonabile (cauza I. P. c. României - prezumțiile de drept nu sunt interzise de Convenție, sarcina instanțelor interne fiind de a asigura o proporționalitate între acestea și prezumția de nevinovăție), iar cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească aceasta.
In speta, deși petentei i s-a acordat în mod efectiv posibilitatea de a propune orice probe ar fi considerat necesare în combaterea celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare în cadrul unei proceduri contradictorii, instanța constata că apărările formulate de aceasta prin care tinde la a dovedi netemeinicia procesului-verbal contestat, nu sunt însoțite de nicio dovadă și nici de vreun indiciu care să facă rezonabilă îndoiala cu privire la faptele reținute de agentul constatator (cauza N. G. c. României).
Așadar, instanța constată că rămâne în ființă prezumția de veridicitate a situației de fapt reținută în cuprinsul actului, apreciind că în mod întemeiat a reținut agentul constatator săvârșirea faptei contravenționale constând în nerespectarea perioadei minime de odihna prevazuta de lege.
Art. 34 din OG nr. 2/2001 prevede că instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște și asupra sancțiunii aplicate.
Privitor la sancțiunea aplicata, instanța noteaza ca, potrivit dispozițiilor art. 9 alin.1 lit.c din OG nr.37/2007 contraventiile prevazute la art.8 se sanctioneaza cu amenda de la 4.000 lei la 8.000 lei, iar pentru faptele prevăzute la alin.1 pct.1–11, 31 și 32, sanctiunea se aplica întreprinderii sau operatorului de transport rutier.
În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța observă că în speță sanctiunea aplicata petentei este amenda de 4.000 lei, care se încadreaza în limitele legale, fiind stabilit minimul amenzii prevăzute de lege pentru încalcarea obligatiei legale de nu respecta perioada minima de odihna.
În raport de criteriile de individualizare prevazute de art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, instanta apreciaza ca nivelul amenzii aplicate petentei corespunde pericolului social al faptei și conduitei acesteia, fapta fiind considerata de catre legiuitor a prezenta o gravitate sporita prin stabilirea unei amenzi intre limitele mentionate anterior.
Instanța consideră că fapta retinuta in procesul-verbal contestat denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale care sunt menite a proteja anumite valori – viata, sanatatea, integritatea persoanelor, siguranta traficului rutier etc, iar acest gen de fapte necesită o sancționare adecvată, în vederea realizării scopului educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale.
Instanta retine ca la nivel comunitar este reglementata perioada minima de odihna care trebuie respectata de catre conducatorii de autovehicule, iar folosirea echipamentului de inregistrare care poate indica perioadele de timp prevazute in Regulamentul (CEE) nr.3820/85 pentru armonizarea anumitor dispozitii din legislatia sociala in transportul rutier urmareste realizarea unui control eficient in acest domeniu.
Obligatia de a folosi acest echipament de inregistrare este impusa pentru vehiculele inmatriculate in statele membre si pentru a se asigura o verificare eficienta, prin oferirea pe foi separate si . datele inregistrate privind diferitele perioade de timp referitoare la activitatea vehiculului si implicit a soferului, asigurandu-se astfel siguranta circulatiei pe drumurile publice si evitandu-se producerea de accidente ce ar putea fi generate de defectiuni ale autovehiculelor sau de oboseala sau epuizarea fizica a conducatorilor auto.
Instanta apreciaza ca inregistrarea automata a unor detalii privind calatoria, cum ar fi viteza, distanta parcursa, timpii de odihna, contribuie in mod semnificativ la siguranta rutiera si incurajeaza soferii participanti la trafic sa conduca prudent.
Pentru realizarea acestor importante obiective instanta considera ca este necesar ca operatorii de transport rutier sa fie raspunzatori de indeplinirea de catre conducatorii auto angajati a obligatiilor prevazute de lege si de utilizarea corecta a echipamentului de inregistrare la bordul autovehiculelor.
In aprecierea pericolului social al faptei comise, instanta are in vedere si atitudinea nesincera a reprezentantilor societatii petentei in cadrul acestei actiuni, care au declarat ca situatia de fapt consemnata in procesul-verbal contestat nu corespunde realitatii, desi nu au reusit sa probeze aceasta sustinere.
In aceste conditii, instanta conchide ca petenta nu înțelege gravitatea faptei care face obiectul prezentului proces-verbal și nici pericolul pe care o astfel de faptă îl prezintă în mod concret pentru participantii la trafic si apreciaza ca in cauza, nu există nici un element care să permită instanței să considere că aplicarea sancțiunii avertismentului ar fi suficientă pentru conformarea petentei, pe viitor față de dispozițiile legale încălcate.
In ceea ce priveste sanctiunea complementara aplicata – imobilizarea autovehiculului, instanta retine ca potrivit dispozitiilor art.8 alin.2 din OG nr.37/2007, in măsura în care contravențiile referitoare la respectarea timpilor de conducere, odihnă sau pauze sunt constatate în trafic, precum și în toate celelalte situații în care conducătorul auto nu poate dovedi efectuarea pauzelor și/sau perioadelor minime de odihnă prevăzute de legislația în vigoare, suplimentar față de sancțiunea cu amenda prevăzută la alin. (1) se va aplica și sancțiunea imobilizării vehiculului până la îndeplinirea condițiilor de legalitate pentru continuarea transportului.
Întrucât sancțiunea complementară a imobilizarii autovehiculului până la îndeplinirea condițiilor de legalitate pentru continuarea transportului intervine de drept odată cu săvârșirea faptei de către petenta, instanța apreciază ca orice discuție referitoare la oportunitatea luării sale este exclusă.
Având în vedere cele menționate, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr.2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunilor contravenționale, aceastea fiind unele proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petenta.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge plângerea formulată de petenta, ca fiind neîntemeiată si va mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._/13.08.2012, ca fiind temeinic si legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plangerea contraventionala formulată de petenta ., cu sediul in Bucuresti, ., nr.20bl.22-24, .,., în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR, cu sediul în Bucuresti, ..38, sector 1, ca neintemeiata.
Mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._/13.08.2012, ca fiind temeinic si legal.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. D. N. M. B. Ș.
Red. A.D.N.
4 ex. /20.01.2014
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Succesiune. Sentința nr. 2966/2013. Judecătoria BUZĂU | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7120/2013. Judecătoria... → |
|---|
