Plângere contravenţională. Sentința nr. 08/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 08/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 08-11-2013 în dosarul nr. 19294/200/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 08.11.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. D. N.
GREFIER: M. B. Ș.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul A. M., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apreciind că probele cu înscrisurile de la dosar si testimoniala (solicitata prin actiunea introductiva) sunt pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, în temeiul art. 167 alin.1 C.proc.civ, instanța le încuviințează petent, respectiv pentru intimat. Constatand ca petentul nu a inteles sa indice numele, prenumele si adresa martorului, desi a fost legal citat cu aceasta mentiune, citatia fiind primita de catre sotia acestuia, astfel cum rezulta din dovada aflata la fila 27 din dosarul cauzei, va pasi la judecata.
Instanta, constatand cauza in stare de judecata, în temeiul art.150 C.proc.civ, declară încheiate dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângereaînregistrată pe rolul Judecatoriei B. la data de 07.06.2012, sub nr._, petentul A. M. a chemat în judecată pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/22.05.2012 întocmit de un agent constatator din cadrul IPJ Buzau si, in consecinta, anularea sanctiunii amenzii în cuantum de 2000 lei aplicata in sarcina sa prin procesul-verbal mentionat si restituirea materialului lemnos.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că in ziua de 22.05.2012, a cumparat de la . SRL din .. Buzau, 2,5 mc lemne de foc, pe care le transporta la domiciliul tatalui sau, in .> Petentul a mai arătat că pe traseu a ramas in pana, asteptandu-l cateva ore pe fratele sau care urma sa il ajute, timp in care a fost invitata la sediul Politiei si amendat pe motiv ca nu detinea documente legale pentru cumpararea lemnelor.
Petentul a sustinut ca i-a prezentat agentului de politie avizul de insotire a cantitatii de lemn din care rezulta in mod clar numarul documentului, punctul de incarcare, numele persoanei care le-a predat.
In aceste conditii, petentul a apreciat ca sanctionarea sa a fost abuziva.
Cererea nu a fost motivata in drept.
În dovedire, petentul a depus la dosar, în copie, urmatoarele inscrisuri: procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/22.05.2012 întocmit de către instituția intimată (fila 4) si aviz de insotire primar nr._ din data de 22.05.2012 (fila 5).
Potrivit dispozițiilor art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 alin.2 din OG. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar (in vigoare la data introducerii plângerii), plângerea contravențională formulată de petent este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La data de 18.07.2012, prin serviciul registratura, intimatul a depus la dosarul cauzei intampinare, solicitand respingerea plangerii.
In motivare, intimatul a aratat ca la data de 22.05.2012, agentul constatator L. S. a oprit pentru control autoturismul cu nr. de inmatriculare_ condus de petent, care se deplasa pe DN 10, transportand material lemnos.
A aratat ca examinand documentele solicitate pentru control, agentul de politie a constatat ca avizul de insotire prezentat de petent era vizat la rubrica „vize control circulatie” de catre agentul I. M. din cadrul Sectiei 4 de Politie Rurala Buzau, in data de 22.05.2012, orele 17.42, astfel ca petentul nu mai putea efectua un alt transport de material lemnos, in baza aceluiasi aviz de insotire. A mai aratat ca exemplarul nr.2 al avizului de insotire depus la dosar de petent nu este vizat, intrucat acesta este exemplarul care ramane la cotorul avizierului, la societatea comerciala vanzatoare.
In drept, intimatul a invocat dispozitiile art.115-119 C.proc.civ.
In dovedire, intimatul a depus la dosar, în copie, urmatoarele inscrisuri: raportul agentului constatator L. S. (fila 16), procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/22.05.2012 întocmit de către instituția intimată (fila 17) si aviz de insotire primar nr._ din data de 22.05.2012 (fila 18).
Instanța a încuviințat în cauză probele cu înscrisurile de la dosar pentru ambele parti si testimoniala, pentru petent si a pasit la judecata, constatand ca petentul nu a inteles sa indice numele, prenumele si adresa martorului, desi a fost legal citat cu aceasta mentiune.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/22.05.2012 (fila 4) încheiat de agentul constatator L. S. din cadrul instituției intimate INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., petentul A. M. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 2000 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 19 alin.1 lit.b din Legea nr. 171/2010, constând în aceea că, la data de 22.05.2012, orele 21.50, pe raza localitatii Vernesti, petentul a transportat cu autoturismul cu nr. de inmatriculare _, pe DN 10, material lemnos, fara a avea documente legale. Totodată, agentul a procedat la confiscarea materialului lemnos si darea acestuia in custodie Ocolului Silvic Tisau.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în prezenta petentului, fiind semnat de catre acesta cu urmatoarele obiectiuni „nu sunt de acord cu amenda”.
În urma verificării efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data inmanarii procesului-verbal de constatare a contravenției.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța observă că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor impuse de OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității, de către un agent constatator competent în raport cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii arătate la art. 17 din actul normativ citat.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul temeiniciei sale, instanța apreciază că probatoriul administrat în cauză conduce la concluzia că procesul-verbal este temeinic, pentru considerentele ce urmează:
Instanța observă ca situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal atacat a fost constatată nemijlocit (ex propriis sensibus), de către agentul de poliție L. S., organ al statului învestit cu putere publică.
Procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională constituie un act administrativ și ca orice act administrativ este învestit cu prezumția de legalitate, ce presupune că actul este emis cu respectarea dispozițiilor consacrate pentru validitatea sa, prezumția de autenticitate, ce presupune că actul emană de la autoritatea menționată în cuprinsul său și prezumția de veridicitate, în temeiul căreia se consideră că aspectele menționate în cuprinsul său corespund realității constatate de agentul instrumentator.
Deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Deși prezumția de adevăr de care se bucură un astfel de proces-verbal, în virtutea calității sale de act administrativ, este una relativă și nu una absolută (care ar contraveni dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție), acesta are o anumită forță probantă dată tocmai de faptul constatării faptei prin propriile simțuri ale agentului constatator.
Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucât nu se poate porni de la prezumția că acestea își desfășoară activitatea cu încălcarea legii), această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poate să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator (cauza A. împotriva României).
Prin urmare, toate constatările făcute personal de către agentul constatator inserate în procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de dovadă admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumții, chiar de ordin judiciar, dacă aceste prezumții se încadrează în anumite limite rezonabile (cauza I. P. c. României - prezumțiile de drept nu sunt interzise de Convenție, sarcina instanțelor interne fiind de a asigura o proporționalitate între acestea și prezumția de nevinovăție), iar cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească aceasta.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limitele rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v.Franța, hotărârea din 7 septembrie 2002).
Deși petentului i s-a acordat în mod efectiv posibilitatea de a propune orice probe ar fi considerat necesare în combaterea celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare în cadrul unei proceduri contradictorii, instanța observă că în cauză apărările formulate de acesta prin care tinde la a dovedi netemeinicia procesului-verbal contestat, nu sunt însoțite de nicio dovadă și nici de vreun indiciu care să facă rezonabilă îndoiala cu privire la faptele reținute de agentul constatator (cauza N. G. c. României).
Examinand avizul de insotire primar nr._ din data de 22.05.2012 aflat la fila 18 din dosar, instanta observa ca acesta a fost emis in data de 22.05.2012, pentru un transport care urma sa plece la ora 16.00 din punctul de incarcare – depozit .. Buzau, spre punctul de descarcare – ., fiind vizat pentru control de catre agentul constatator I. M. in data de 22.05.2012, orele 17.42.
Aceste aspecte rezulta si din analiza raportului intocmit de agentul constatator L. S., in care s-a consemnat ca petentul a declarat ca nu detine un alt document de insotire a materialului lemnos, in afara celui deja prezentat.
Coroborand inscrisurile mentionate, instanta conchide ca in data de 22.05.2012, orele 21.50, petentul a intentionat sa realizeze un al doilea transport de material lemnos in baza aceluiasi aviz de insotire, desi anterior, in cursul aceleasi zile, in jurul orelor 17.42 mai trecuse o data prin filtrul politiei.
F. de cele ce preceda, instanta retine ca prezumția de legalitate a actului atacat nu a fost răsturnată si, coroborand inscrisurile mentionate, constată că rămâne în ființă prezumția de veridicitate a situației de fapt reținută în cuprinsul actului contestat, conchizand ca, in data de 22.05.2012, orele 21.50, petentul a intentionat sa realizeze un al doilea transport de material lemnos in baza aceluiasi aviz de insotire, desi anterior, in cursul aceleasi zile, in jurul orelor 17.42 mai trecuse o data prin filtrul politiei.
Privitor la sancțiunile aplicate, instanța noteaza ca, potrivit dispozițiilor art. 19 alin.1 lit.b din Legea nr.171/2010 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor silvice, constituie contraventii silvice si se sanctioneaza cu amenda de la 2000 la 5000 lei si confiscarea materialelor lemnoase in cauza, urmatoarele fapte: (...) b) transportul materialelor lemnoase fara avizul de insotire ori fara documente comunitare echivalente acestora, prevazute de normele privind circulatia materialelor lemnoase in vigoare (...).
În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța observă că în speță sanctiunea aplicata petentului se încadreaza în limitele legale, potrivit art.19 alin.1 din Legea nr. 171/2010, fiind stabilit minimul amenzii prevăzute de lege pentru încalcarea obligatiei legale de a transporta, pe teritoriul României, materiale lemnoase având aviz de însotire valabil – 2000 lei.
În raport de criteriile de individualizare prevazute de art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, instanta apreciaza ca nivelul minim al amenzii corespunde pericolului social al faptei și conduitei petentului, fapta fiind considerata de catre legiuitor a prezenta o gravitate sporita prin stabilirea unei amenzi minime în acest cuantum.
Instanța consideră că fapta petentului denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale care sunt menite a proteja anumite valori, iar acest gen de fapte necesită o sancționare adecvată, în vederea realizării scopului educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale.
In conformitate cu dispozitiile art. 2 lit. e din Normele referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materiale lemnoase din HG nr. 996/2008, cu modificările și completările ulterioare, avizul de însoțire este definit ca fiind un document care însoțește materialul lemnos, cu scopul de a atesta proveniența legală a acestuia, pe perioada transportului și/sau pe perioada depozitării, iar art.3 din același act normativ include avizul de însoțire între documentele de proveniență a materialului lemnos.
Garantand provenienta legala a materialului lemnos, avizul de insotire a unui astfel de transport este menit, printre altele, sa impiedice distrugerea in mod necontrolat a padurilor, prin braconaj, in conditiile in care in prezent resursele de acest gen sunt limitate, iar factorii de mediu au fost degradati in timp prin activitati antropice.
Analizand circumstanțele personale ale contravenientului in aprecierea pericolului social al faptei comise, instanta retine atitudinea nesincera a acestuia in cadrul prezentei actiuni, el incercand inducerea in eroare a instantei cu privire la situatia de fapt, prin depunerea la dosar a exemplarului nr.2 al avizului de insotire primar nr._ din data de 22.05.2012, acel exemplar care nu contine viza de control aplicata la ora 17.42 de catre agentul de politie I. M.. Rezulta de aici ca petentul nu înțelege gravitatea faptei sale, motiv pentru care se impune mentinerea sanctiunii aplicate prin procesul-verbal contestat.
Întrucât sancțiunea complementară a confiscarii materialului lemnos intervine de drept in temeiul art.1 alin.2 lit.b din Legea nr.171/2010, odată cu săvârșirea faptei de către petent, instanța apreciază ca orice discuție referitoare la oportunitatea luării sale este exclusă.
Având în vedere cele menționate, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr.2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunii contravenționale, aceasta fiind una proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petent.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge plângerea formulată de petent, ca fiind neîntemeiată si va mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._/22.05.2012, ca fiind temeinic si legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plangerea contraventionala formulată de petentul A. M., cu domiciliul in comuna Viperesti, ., jud. B., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., cu sediul în Buzau, .-10, jud. Buzau, ca neintemeiata.
Mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._/22.05.2012, ca fiind temeinic si legal.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. D. N. M. B. Ș.
Red. A.D.N.
4 ex. /04.12.2013
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 08/2013.... → |
|---|
