Plângere contravenţională. Sentința nr. 10/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 10/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 3852/200/2013
DOSAR NR._ /2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 10.12.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – P. E.
GREFIER – C. E. M.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile, având ca obiect plângere contravențională, formulată de către petentul C. A.-Ș. domiciliat în Braila, ., ., judetul Braila, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în B., .-10, jud. B., în privința procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/11.02.2013 încheiat de intimat.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit, petentul C. A.-Ș. și intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, petentul a depus intampinare, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art.131 alin. 1 C.proc.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta plângere, în temeiul art.126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art.2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare; material, în temeiul art.94 pct. 4 C.proc.civ. și teritorial în temeiul art.32 din OG nr. 2/2001.
Apreciind proba ca fiind pertinentă, concludentă precum și utilă soluționării cauzei, în temeiul art. 255 si art.258 C.pr.civ., instanța încuviințează pentru ambele părți, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 394 Cod procedura civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreasca, declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.02.2013 sub nr._ petentul C. A.-Ș. a solicitat în contradictoriu cu IPJ B. anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/11.02.2013.
Arata ca a fost sancționat cu amenda contravențională de 675 lei, reținerea permisului de conducere și aplicarea a 2 puncte de penalizare.
In fapt, la data de 11.02.2013, în jurul orelor 15:30, a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare BR79CH1, pe raza jud. B., unde a fost oprit de un echipaj de poliție care i-a comunicat că a circulat cu o viteză peste limita legal admisă. I-a explicat lucrătorului de poliție că acest fapt nu corespunde realității deoarece circula cu o viteză legală și nu se afla într-o localitate pentru a circula cu viteza de 50km/h.
Polițistul a plecat la autospecială și i-a întocmit procesul verbal mai sus menționat unde i s-a aplicat o amendă contravențională pentru faptul că a circulat cu viteza de 108 km/h.
Apreciază că procesul verbal menționat este lovit de nulitate, pentru următoarele motive:
1. conform art. 180 alin. l din H.G. 1391/2006, lucrătorul de poliție trebuia să completeze în mod obligatoriu numărul și . de identitate, actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția și unitatea la care se depune plângerea, iar în procesul verbal . nr._ nu sunt respectate prevederile legale deoarece d-l N. V. a scris în locul cărții de identitate, permisul de conducere, actele normative nu au fost indicate în mod corect deoarece art. 121/1 și 147/3 nu se regăsesc în OUG 195/02Rep, primul fiind abrogat iar cel de-al doilea nu există în ordonanța menționată. De asemenea, polițistul avea obligația să îi aducă la cunoștință căile de atac, acest lucru poate fi observat și în procesul verbal unde nu este înscrisă Judecătoria la care se poate adresa;
2. conform art. 180 alin. 2 din H.G. 1391/2006, în cazul în care contravenientul refuză sau nu poate să semneze procesul verbal, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de un martor asistent. Roagă a se avea în atenție faptul că în procesul verbal, agentul de poliție a bifat rubricile Contravenientul refuză/nu poate să semneze procesul verbal, ambele intrând în contradicție cu situația reală deoarece a semnat de primire a procesului verbal și de faptul că are obiecțiuni și solicita contestarea documentului;
3. conform art. 180 alin.5 din H.G. 1391/2006 legiuitorul lasă în sarcina agenților constatatori, obligativitatea înștiințării persoanei despre faptul că are dreptul de a formula obiecțiuni și de a le menționa în rubrica specială, în niciun caz agentul constatator nu are dreptul - așa cum s-a și întâmplat - să menționeze, pur și simplu, "cu obiecțiuni" fără să le și specifice, fapt pentru care contesta situația descrisă privind faptele contravenționale.
4. la art. 102 alin. 2 lit. e din O.U.G. 195/2002 rep. și mod., menționat în procesul verbal la rubrica "sancționată de art.", se precizează "depășirea cu mai mult de 50km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic", fapt ce indică o suspiciune cu privire la existența vreunei înregistrări video probatoare. Roagă a se lua în considerare faptul că nu se afla pe raza vreunei localități pentru a circula cu viteza de 50km/h, fapt menționat și în procesul verbal de constatare a contravenției
Cu atât mai mult, trebuiau trecute în procesul-verbal de constatare a contravenției datele cu privire la identificarea, omologarea sau atestarea aparatului prin care s-a constatat contravenția subsemnatului, conform art. 109 alin 2 din O.U.G. 195/2002 rep. și mod. :" Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției." Totodată, potrivit Ordinului nr. 301 din 23.11.2005 privind probarea Normei de Metrologie Legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)" aparatul tehnic cu ajutorul căruia se constată contravenția, trebuie să fie certificat, omologat și verificat metrologic.
De asemenea, conform art. 180 alin. l din H.G. 1391/2006, se arata menționarea obligatorie a tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei iar în procesul verbal CP_ nu se pot distinge abaterile pentru care a fost sancționat cu suma de 675 lei și reținerea permisului de conducere. La descrierea faptei se menționează doar faptul că circula cu viteza de 108 km/h în afara localității, unde nu exista montat niciun indicator de restricție a vitezei.
Conform ultimului art. menționat în procesul verbal, art.36/1, petentul nu a purtat centura de siguranță, fapt pentru care considera că polițistul a procedat în mod ilegal, acesta nu i-a adus la cunoștință și această abatere pentru a menționa obiecțiunile și indignarea petentului față de acest neadevăr. D-nul agent de poliție i-a adus la cunoștință doar că a circulat cu viteza de 108 km/h în afara localității, acesta având dreptul să circul pe un drum European, cel pe care se și aflam, cu viteza de 100 km/h, conform prevederilor legale. Considera că lucrătorul de poliție a aplicat aceste sancțiuni în mod ilegal, abuziv.
Lucrătorul de poliție i-a eliberat dovada . nr._, neconformă deoarece pe aceasta nu există ștampila unității, motiv pentru care o considera FALSĂ.
In drept, Art. l, art.16 alin. l din O.G.2/2001; art. 180 alin. 1,2 și 5 (Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002 rep. și mod.).
Așadar, raportat la cele de mai sus, în prezenta cauză, prin probatoriul administrat, solicita ca intimata să facă dovada indubitabilă a următoarelor:
- dovada calității de polițist rutier a agentului constatator (conform prevederilor art. 2 din O.U.G. 195/2002 rep. și mod
- dovada faptului că acesta se afla în zona sa de competență atribuită conform repartizării efectuate la .>
- verificarea metrologică în care să fie menționat aparatul radar folosit în data de 11.02.2013.
Față de cele arătate mai sus, întrucât sancțiunea este netemeinică și nelegală, solicita anularea procesului verbal . nr._ din data de 11.02.2013, implicit anularea amenzii contravenționale în sumă de 675 lei, a punctelor de penalizare aplicate și restituirea permisului de conducere.
Pentru dovedirea motivelor de netemeinicie și nelegalitate a procesului verbal în cauză și a sancțiunilor aplicate, înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri (sens în care depune o copie a exemplarului nr.2 al procesului verbal contestat, a cărții de identitate și a dovezii CU_).
Intimatul, prin întâmpinare temeiul art. 196 din codul de procedură civilă solicita constatarea nulității cererii prin nerespectarea de către petent a prevederilor art. 194 lit. f) din Codul de procedură civilă, prin faptul că cererea nu este semnată de petent.
In fapt prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 11.02.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă și s-a dispus aplicarea măsurii tehnico-administrative de reținere a permisului de conducere, temeiul legal fiind nerespectarea prevederilor art. 121(1) din OUG 195/2002, republicata, referitoare la regimul legal de viteză, de asemenea aplicându-se și măsura sancționării cu avertisment pentru nerespectarea prevederilor art. 101(1) pct. 18 din OUG 195/2002 referitoare la faptul că nu are asupra sa actul de identitate, permisul de conducere și certificatul de înmatriculare. Măsura avertismentului scris a fost aplicată și pentru nerespectarea art. 147 pct. 3 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, republicata, referitor la defecțiuni tehnice la sistemul de iluminare, precum și pentru nerespectarea art. 36(1) din a OUG 195/2002, republicata.
S-a reținut de către agentul constatator că la data întocmirii procesului verbal ora 13.06, petentul a condus pe DN 1 B E 577 din localitatea M., autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, cu viteza de 108 km/h, viteza legală pe respectivul tronson de drum aflat în localitate fiind de 50 km/h.
Abaterea a fost înregistrată în regim staționar de aparatul radar ROM 384, pe hard-disk, iar la prezenta întâmpinare atașează două CD-uri în care se află autoturismul condus de petent și care cuprinde toate prevederile obligatorii cerute in art.3.5.1 din Norma de Metrologie Legala nr.021-05 din 23.11.2005
Aparatul radar care a înregistrat abaterea este verificat metrologic și corespunde normelor în vigoare fiind declarat corespunzător conform buletinului de verificare metrologică nr._/30.03.2012, a cărei valabilitate este de un an, acesta fiind înaintat pe suportul de stocare electronic ( 2-CDuri ), alături de filmul înregistrării abaterii și de atestatul operatorului radar, agentul N. V..
Agentul a procedat la oprirea autovehiculului, identificarea conducătorului auto și apoi la aplicarea sancțiunilor.
Petentul a semnat de primirea unei copii procesului verbal de constatare contravenției, pe care a anexat-o la plângere.
Petentul solicită anularea procesului verbal de constatare a contravenției fără a motiva cererea în vreun fel, dând o proprie interpretare prevederilor legale, invocând nulități care nu sunt prevăzute de legiuitor în niciun act normativ, cum ar fi faptul că de ce s-a menționat în tipizatul procesului verbal . de conducere și nu pe cea actul de identitate a persoanei. Petentul este în eroare când consideră că așa ceva este un caz de nulitate atât timp cât identificarea s-a efectuat în mod corect.
Agentul de poliție a respectat prevederile legale de întocmire a procesului verbal și chiar în descriere faptei a indicat locul unde s-a produs abaterea săvârșită de petent arătând că aceasta a avut loc în afara localității M. pe DN 1 B E 577, la km 62+300, în zona unde este aplicată limitarea de viteză de 50 km/h.
Petentul prin această afirmație nereală arată că nu are în vedere siguranța rutieră în modul său de conducere a autovehiculului pe drumurile publice, ci doar faptul că dorește să nu fie supus sancțiunilor pentru abaterea săvârșită. Locul săvârșirii abaterii este unul extrem de periculos din acest motiv luându-se instituirea restricției de viteză la 50 km/h. Zona respectivă este reprezentată de o intersecție cu un drum județean ce face legătura cu localitățile M. și Stâlpu. De asemenea există aplicată o trecere de pietoni semnalizată prin marcaj și indicatoare, fapt care obligă conducătorii auto de asemenea să reducă viteza la 50 km/h conform unei reguli prevăzute la art. 123 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, rep. în afara de acestea, în zonă sunt o . unități comerciale care implică un trafic de autovehicule și pietoni extrem de mare.
Toate aceste enumerări arată faptul că limitarea de viteză are un singur scop, siguranța rutieră a participanților la trafic și eliminarea accidentelor rutiere, care pot avea consecințe grave.
Petentul în încercarea de a determina anularea procesului verbal, induce Onoratei Instanțe faptul că s-a folosit un alt tipizat. Menționează că petentul este în eroare când afirmă așa ceva, tipizatele folosite fiind destul de clar menționate de cadrul legal ce reglementează acest fapt, iar folosirea unui tipizat în mod eronat nu este un motiv de nulitate absolut, ceea ce nu este în situația existentă.
In încercarea de identifica măcar un motiv de nulitate a actului prin care a fost sancționat, petentul dă o interpretare proprie a OUG 195/2002, rep. și a OG 2/2001, menționând că trebuia să fie completată și rubrica martorului asistent.
De altfel așa cum se observă IPJ B. a pus la dispoziția Instanței toate documentele necesare și suficiente pentru dovedirea abaterii săvârșite de petent. De altfel, această afirmație este susținută și de spiritul motivării Deciziei nr.150/21.02.2008 a Curții Constituționale, care reține că a solicita și alte documente decât planșa foto și buletinul de verificare metrologică, este de fapt o completare a textului de lege, chiar daca pe petent această prevedere legislativă îl nemulțumește prin prisma a ceea ce nu cuprinde.
In ceea ce privește sarcina probei citând din DECIZIA NR. 99/R/2010 DOSAR NR_ emisă de TRIBUNALUL HUNEDOARA SECȚIA COMERCIALA SI DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL în Ședința publica din 1 februarie 2010, reiese că "Potrivit doctrinei si jurisprudenței, procesul verbal în materie contravențională se bucură de prezumția relativă de legalitate si face dovada deplină până la proba contrarie.
Potrivit practicii CEDO (cazurile Salabiaku vs. Franța si A. vs. România) prezumțiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice fiind permisa utilizarea acestora si în materie penala (cum este calificata. în unele situații, materia contravenționala, prin raportare la practicile C.E.D.O ) pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, sub rezerva îndeplinirii a doua condiții esențiale: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului si respectarea dreptului ia apărare. In cauza dedusa judecații atât miza litigiului cât si posibilitatea petentului de a combate prezumția de legalitate si temeinicie îndreptățesc aplicarea prezumției ca procesul verbal face dovada cu privire la cele constate până la proba contrarie. Petentul nu a propus nicio proba în apărare si nu a combătut cu nimic cele constatate prin procesul verbal." OG 20/1992 privind activitatea de metrologie a stabilit conform art.1 cadrul legal și mijloacele prin care se asigură exactitatea și uniformitatea măsurătorilor.
In conformitate cu art. 3 din OG 20/1992, aceste mijloace se supun controlului metrologic legal.
Articolul 5 din OG 2/1992 a stabilit că Biroul de Metrologie Legală este organismul competent la nivelul tării care responsabil în ceea ce privește calitatea măsurătorilor. Biroul Român de Metrologie deține etaloanele naționale pentru efectuarea măsurătorilor, acestea fiind unice, și doar pe baza verificării cu aceste etaloane un mijloc de măsurare primește avizul de funcționare.
In conformitate cu art. 15 din OG20/1992, orice mijloc de măsurare introdus pe piață și acceptat a fi pus în funcțiune, atât timp cât funcționează este supus unui control metrologic legal conform art.16 indice 1 din OG 20/1992.
Pentru aparatele electronice de măsurare a vitezei, conform Normei de Metrologie Legala nr.021-05 din 23.11.2005 s-a stabilit o eroare maximă tolerată în limitele căreia aparatul este apreciat că funcționează corect. în aceste condiții, valorile indicate de aparatele radar utilizate pentru măsurarea vitezei, verificate metrologic, trebuie luate ca atare, neputându-se interveni prin calcule suplimentare asupra vitezelor stabilite de acestea, deoarece legiuitorul nu a stabilit nicio normă juridică în acest sens
In cazul în care, aparatul radar nu se încadrează în cerințele metrologice și tehnice stabilite prin OG 20/1992 și Norma de metrologie Legala nr.021-05 atestate prin buletinul de verificare metrologic, Institutul de Metrologie prin Biroul Român de Metrologie Legală, nu ar fi aprobat folosirea acestuia pe teritoriul României.
Atât timp cât un aparat cinemometru i s-a demonstrat prin verificări tehnice universal valabile ale legilor fizici conformitatea, iar aceasta se încadrează în cerințele tehnice obligatorii pentru a fi omologat și a fi declarat admis, cererea petentului de a se interpreta eroarea tolerată în favoarea sa este inadmisibilă, deoarece acestea sunt norme tehnice.
Conform literaturii de specialitate, normele tehnice se întemeiază pe legile naturii și au un caracter obiectiv, deci nu depind de voința omului. Normele tehnice sunt cele care guvernează modul de stabilire a faptului, dacă un dispozitiv este sau nu apt pentru a fi folosit, iar normele tehnice fac parte din sistemul reglementărilor sociale.
Asupra relațiilor sociale acționează o mare varietate de norme, în cele mai variate forme și modalități. în cazul de față această normă tehnică se corelează cu o normă juridică pentru a acționa asupra conduitei oamenilor.
Fără respectarea normelor tehnice nu se poate obține rezultatul dorit, adică aplicarea normelor juridice și deci reducerea consecințelor accidentelor grave ale căror victime poate fi oricare dintre noi. In societatea modernă industrializată și computerizată folosirea si respectarea normelor tehnice este foarte importantă pentru ca activitatea umană să se poată desfășura normai și cu un randament deosebit. De aceea, multe norme tehnice au devenit obiect de reglementare juridică, devenind prin aceasta și norme sociale și juridice, de exemplu, domeniul ecologic, cel al circulației, ai transportului și telecomunicațiilor.
Petentul confunda o norma metrologică, prin care sunt stabilite cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie să le îndeplinească un cinemometru în scopul aplicării prevederilor legislației rutiere, așa cum prevede art 1(1) din Ordinul 301/2005, actualizat cu normele juridice prin care sunt stabilite dispoziții imperative de către legiuitor.
Conform interpretării prevederilor Ordinului 301/2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație autovehiculelor (cinemometre)", dacă un aparat se încadrează în aceste toleranțe aparatul este declarat admis, putând fi folosit.
Sentința nr. 229 din 15.01.2009 a Judecătoriei S. a statuat următoarele: normativele cu privire la utilizarea aparatelor radar conțin norme tehnice îndrumătoare pentru operatori, fiind cu atât mai puțin obligatorii pentru instanța. Singurele norme obligatorii sunt dispozițiile legii, or, câta vreme aparatul este omologat, verificat metrologic si fixat si reprodus video viteza autovehiculului condus de petent instanța constata, în condițiile legii, săvârșirea faptei de către petent.
Onorata Instanță va avea în vedere că procesul verbal de constatare a contravenției, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției petentului cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
A conferi forța probanta unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art.6 alin 2 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
In cauza A. vs. România, Curtea a arătat că în orice sistem legal operează prezumții de fapt și de drept, iar Convenția nu interzice în principiu astfel de prezumții, dar acestea trebuie să respecte anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei și de conservarea drepturilor apărării.
Tribunalul B., prin decizia nr. 716 din 18.10.2010, pronunțată în dosarul nr._, decizie pe care o invocă intimatul ca și precedent judiciar, practica fiind unitară în acest sens, a stabilit că întrucât fapta a fost constatată personal și direct de agentul constatator, prin propriile simțuri, prezumția de legalitate a procesului verbal se fundamentează tocmai pe faptul că el înglobează constatările personale ale unui agent al statului.
Roagă să se aibă în vedere că în afara constatării directe a agentului constatator, sunt puse la dispoziție toate elementele care să întărească ceea ce cuprinde procesul verbal de constatare(imagini video, foto, tipizate, etc.)
Dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice au ca scop, potrivit art. 1, alin.2 din OUG nr. 195/2002, republicată, „asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și 3 mediului", și nu sunt de natură să încalce dreptul fundamental reglementat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
In ceea ce privește netemeinicia sancțiunii aplicate, petentului i s-au asigurat toate garanțiile procesuale recunoscute și garantate de art. 6 din Convenția Europeană 3 Drepturilor Omului, așa cum chiar aceasta a statuat în jurisprudența sa că, din cauza înmulțirii numărului „infracțiunilor ușoare", în special în domeniul circulației rutiere, care nu presupun un comportament atât de reprobabil și o reacție vădită a opiniei publice specifica infracțiunilor propriu-zise, un stat are libertatea de a introduce un sistem de sancționare aplicabil de autoritățile administrative, cu condiția de a oferi persoanei interesate posibilitatea de a contesta decizia luată în fața unui tribunal care oferă toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție.
Potrivit art. 118, alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată „ împotriva procesului verbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere. în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta." și art. din OG 2/2001 (1) împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
De asemenea, din procedura de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire și sancționare a contravenției nu rezultă răsturnarea sarcinii probei, ci mai degrabă, exercitarea dreptului la apărare.
Prin Decizia nr. 69 din 15 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 4 martie 2009, Curtea a statuat că dispozițiile art. 15, 21, 24 și 30 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 nu încalcă nici prezumția de nevinovăție, deoarece instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, in virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție.
In ceea ce privește dispozițiile, de lege se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei și nu afectează în niciun fel dreptul la un proces echitabil, consacrat atât de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cât și de art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, deoarece nu instituie nicio măsură menită să lezeze dreptul unei persoane de a fi ascultată în mod echitabil și public de un tribunal independent și imparțial care va hotărî asupra drepturilor sale. în plus, art. 118. alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată și art. 37 din OG 2/2001 prevăd in terminis dreptul de a formula ia judecătorie plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor.
Întrucât petentul face doar afirmații și nu produce nici un fel dovadă a existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție ( deși, potrivit dispozițiilor art. 1169 cod civil si art. 249 Cod pr civ, lui îi incumbă sarcina acestei probe ) Onorata Instanță poate constata temeinicia, legalitatea și forța probantă a acestuia, cât și a probelor depuse de intimată.
Solicitarea petentului de a-i fi anulat procesul verbal de constatare a contravenției nu are un temei legal din cele existente în OG 2 /2001, fapt pentru care intimatul solicita menținerea sancțiunilor care i-au fost aplicate pentru nerespectarea dispozițiilor legale privind regimul de viteză în localitate.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar:procesul verbal de contravenție . nr._/11.02.2013, cazierul contravențional al petentului (10), înregistrarea pe CD, f 11.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 11.02.2013, a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul IPJ B., procesul verbal de contravenție . nr._/11.02.2013, prin care s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravențiile prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. c, 101 alin. 1 pct. 18, art.101 alin. 1 pct. 11 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, constând în aceea ca la data de11.02.2013 ora 13.06, petentul a condus pe DN 1 B E 577 din localitatea M., autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, cu viteza de 108 km/h, viteza legală pe respectivul tronson de drum aflat în localitate fiind de 50 km/h. S-a constat că petentul nu avea asupra sa permisul de conducere și certificatul de înmatriculare, precum și faptul că avea defecțiuni tehnice la sistemul de iluminare.
Pentru acest motiv, s-a aplicat contestatorului, sancțiunea amenzii în cuantum de 675 lei, și i s-a reținut și permisul de conducere.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate invocate de petent instanța le apreciază neîntemeiate. De vreme ce în procesul verbal s-a menționat numele prenumele petentului, și CNP –ul acestuia, acesta poate fi identificat, astfel nemeționarea seriei și nr. actului de identitate, nu produce nicio vătămare petentului, astfel încât nu se poate dispune anularea procesului verbal. Contrar susținerilor petentului în mod corect s-au indicat în procesul verbal textele de lege, ce prevăd contravențiile, art. 121 alin. 11 și art. 147 alin. 3 din ROUG 195/2002, fiind vorba despre Regulamentul a aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002.
Împrejurarea că nu s-a menționat Judecătoria B., locul unde poate fi depusă plângerea împotriva procesului verbal, nu a produs petentului nicio vătămare, de vreme ce petentul și-a exercitat dreptul de a formula plângere împotriva procesului verbal la instanța competentă.
În mod legal procesul verbal nu este semnat de către un martor, din moment ce procesul verbal a fost semnat de către petent, faptul că agentul constatator a bifat rubricile „ contravenientul refuză/ nu poate să semneze procesul verbal, nu are nicio relevanță asupra valabilității procesului verbal.
Instanța nu va reține ca întemeiat nici motivul de nulitate a procesului verbal invocat de petent referitor la lipsirea acestuia de posibilitatea formulării obiecțiunilor întrucât, chiar dacă acestea ar fi reale, nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 atrage sancțiunea nulității, care, potrivit dispozițiilor art. 150 alin. 2 Cod procedură civilă (aplicabile și în procedura contravențională potrivit art. 47 din O.G. nr. 2/2001), intervine numai cu condiția dovedirii unei vătămări. Cum petentul și-a valorificat dreptul la apărare prin formularea plângerii contravenționale în fața instanței de judecată, unde a avut posibilitatea să supună analizei legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, cu menționarea tuturor obiecțiunilor la procesul-verbal de contravenție, nu poate fi justificată o vătămare a intereselor procesuale ale petentului, astfel încât nu intervine sancțiunea nulității procesului verbal de contravenție.
Din înregistrarea pe CD anexată la dosar se vede în mod clar că petentul circula cu viteza de 108 km/h, în localitate. Înregistrarea video cuprinde toate mențiunile prevăzute în art. 3.5.1 din Ordinul 301/2005, respectiv data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia. Viteza a fost măsurată cu aparatul radar, . 384, care este verificat metrologic, conform buletinului de verificare metrologică seria_/30.03.2012 aflat la dosar, așa încât nu poate fi reținută susținerea petentului în sensul că viteza nu ar fi reală.
De asemenea în buletinul de verificare metrologică este menționată . radar, . este menționată și în procesul verbal atacat, și în consecință acesta poate fi identificat și poate fi verificat dacă era sau nu verificat metrologic.
Viteza a fost înregistrată de operator radar N. V., care are atestat de operator radar.
În ceea ce privește solicitările petentului privind dovada calității de polițist rutier, și a faptului că acesta se afla în zona sa de competență atribuită conform repartizării efectuate la . vreme ce agentul constatator se afla în exercițiul atribuțiilor de serviciu este necontestată calitatea sa de polițist rutier.
Așadar, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului corespunde realității, agentul constatator a făcut dovada faptei săvârșite de către petent și a reușit să răstoarne prezumția de nevinovăție a acestuia, prevăzută în art. 6 din CEDO.
Instanța constată că petentul nu a respectat dispozițiile art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 aprobat prin HG. 1.391/ 2006, potrivit cărora conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. Depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, constituie contravenție și se sancționează conform art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
Cât privește celelalte fapte reținute în procesul verbal, instanța constată că prin plângere petentul nu a contestat faptul că nu ar fi avut asupra sa permisul de conducere, sau că ar fi avut defecțiuni la sistemul de iluminare.
Instanța reține că aceste fapte au fost constatatecu propriile simțuri de către agentul constatator, motiv pentru care instanța apreciază că procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr. Prin urmare revine petentei sarcina de a dovedi o altă situație de fapt, decât cea menționată în procesul verbal și pe cale de consecință să înlăture prezumția de veridicitate a acestuia.
Instanța apreciază că prezumția de nevinovăție a petentului, prevăzută de art. 6 din CEDO, nu are un caracter absolut, și că această garanție este respectată, prin faptul că i se oferă petentei dreptul, ca, în fața unei instanțe independente și imparțiale, să propună probe, prin care să combată acuzația adusă în sarcina sa, și să dovedească netemeinicia acestei acuzații.
În condițiile în care petentul nu a adus nicio dovadă contrară situației de fapt reținută în procesul verbal, instanța constată că prezumția de veridicitate a procesului verbal atacat nu a fost înlăturată, și drept urmare, fapta reținută în sarcina petentei corespunde realității.
Conform art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195R/2002 nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2), constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni.
Conform art.101 alin. 1 pct. 11 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III a de sancțiuni circulația cu un autovehicul, remorcă sau tramvai cu defecțiuni la sistemul de iluminare sau de avertizare sonoră ori când acestea lipsesc.
În consecință, instanța potrivit art. 34 din OG 2/2001 apreciază plângerea petentului neîntemeiată, urmând să o respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. A.-Ș. domiciliat în Braila, ., ., judetul Braila, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în B., .-10, jud. B., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/11.02.2013.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Judecătoria B..
Pronunțată în ședința publică azi 10.12.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
P. E. C. E. M.
Red. P.E../Tehnored. P.E./4 ex.20.12.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9776/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 16/2013.... → |
|---|
