Plângere contravenţională. Sentința nr. 15/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 709/200/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 15.546
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 04.11.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – N. N.
GREFIER – P. L. - S.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul A. I., cu domiciliul în mun. B., ., ., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – CESTRIN, cu sediul în mun. București, sector 6, .. 401A.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit petentul A. I. și intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ –CESTRIN.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, prin serviciul registratură petentul a depus precizări scrise.
Constatând că s-a cerut judecarea cauzei și în lipsă, de către ambele parti, în temeiul art. 167 alin.1 Cod proc.civ., instanța încuviințează petentei - proba cu înscrisurile aflate la dosar, iar intimatei - proba cu planșa foto, apreciindu-le pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, exceptii de invocat sau probe de administrat, instanta constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 09.01.2012 petentul A. I. a formulat, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - CESTRIN, plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . 11, nr._/05.12.2011, solicitând anularea acestuia, exonerarea de la plata amenzii și a despăgubirii, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunilor cu avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a precizat că în mod nelegal i-a fost aplicată sancțiunea contravențională, invocând în acest sens nulitatea procesului verbal, încheiat cu nerespectarea dispozițiilor art. 1din O.G. nr. 2/2001, cu privire la obligativitatea înscrierii de către agentul constatator a tuturor mențiunilor prevăzute de lege, precum și netemeinicia acestuia, prin prisma garantării drepturilor procesuale recunoscute și garantate de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
A invocat astfel, că, în baza art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, beneficiată de prezumția de nevinovăție, învederând că sarcina probei revine agentului constatator, orice îndoială profitând persoanei acuzate.
Nu în ultimul rând, petentul a arătat că sancțiunea aplicată trebuie să fie raportată la gradul de pericol social al faptei săvârșite, apreciind că i se putea aplica sancțiunea avertismentului.
Plângerea a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 31 din OG nr. 2/2001. Acțiunea este scutită de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001 și art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/ 1995.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/ 2001.
În dovedirea plângerii, petentul a atașat fotocopii de pe procesul verbal de constatare a contravenției, procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare.
Fiind legal citata, intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației formulată, având în vedere că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale. La solicitarea instantei intimata a depus la dosar planșa fotografică a abaterii, certificat calificat pentru semnătura electronică și autorizație de control ale agentului constatator, dovada de comunicare a procesului verbal contestat.
La termenul din 04.11.2013 pentru a depus precizări la dosarul cauzei, prin care a arătata că nu a mai fost sancționat în intervalul de 30 de zile anterior datei de 05.12.2011, dar a fost sancționat prin mai multe procese verbale.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține în fapt și în drept următoarele:
La data de 05.12.2011 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul COMPANIEI NAȚIONALE DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE – CESTRIN, procesul verbal de contravenție nr._/05.12.2011, prin care s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG. nr. 15/2002, constând în aceea ca la data de 06.06.2011, a circulat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, pe DN 2- km 115+80 m, pe raza localității Mărăcineni, fără a deține rovinietă valabilă.
Pentru acest motiv, s-a aplicat contestatorului, sancțiunea amenzii în cuantum de 250 lei și a fost obligat la plata tarifului de despăgubire în valoare de 28 euro.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa petentului și a unui martor, contravenția fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale Sistemul Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei SIEGMCR.
Având în vedere analiza dată de Curte contravenției, în cauza Ozturk vs. Germania, potrivit căreia, contravenția, intră în materia acuzațiilor în materie penală, având în vedere clasificarea faptei, potrivit dreptului național, natura faptei incriminate și natura și gravitatea sancțiunii, instanța apreciază că garanțiile procedurale prevăzute de art. 6, par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora orice persoană acuzată de săvârșirea unei infracțiuni, este prezumată nevinovată până ca vinovăția sa este stabilită, sunt pe deplin aplicabile. Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)
Prezumția de nevinovăție privește și sarcina probei.
În exercitarea dreptului său la apărare, petentul trebuie, potrivit prevederilor art. 129, al. 1 C.P.C., să-și probeze pretențiile și apărările, această procedură fiind conformă practicii Curții, care a arătat în cauza Salabiaku vs. Franța, în care s-a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept sau de fapt, pe care Convenția nu le interzice în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării.
Instanța reține că O.G. nr. 2/2001 nu conține reguli exprese privind administrarea probelor.
În acest sens, instanța, analizând conținutul procesului verbal contestat de petent, constată faptul că acesta întrunește condițiile de formă impuse de dispozițiile art. 19 și cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 16 din O.G. nr. 2/ 2001, nefiind afectat de vreo cauză de nulitate absolută.
Din interpretarea prevederilor O.G. nr. 2/2001 rezultă că procesul verbal de contravenție contestat se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, revenindu-i petentului sarcina dovedirii contrariului. Astfel, acesta face dovada asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptelor, până la proba contrară ce incumbă petentului, aspect care nu poate contrar intereselor acestuia, ci, mai degrabă, exercitarea dreptului său la apărare.
Prin urmare, doar constatările făcute personal de către agentul constatator inserate în procesul verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de probă admis de lege. Rezultă deci că cel care contestă acest act administrativ oficial trebuie să dovedească prin probe nelegalitatea sau netemeinicia lui, răsturnând deci prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.
Pe fond, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 7 din O.G. nr. 15/2002, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Termenul de utilizator este descris în art. 1, al. 1, lit. b din O.G. nr. 15/2002, potrivit căruia, prin utilizator se înțelege persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.
Din dispozițiile legale menționate, rezultă că obligația de achitare a rovinietei aparținea proprietarului autovehiculului.
Prin urmare, contestatorul avea obligația să dețină rovinietă valabilă, la data de 06.06.2011.
Instanța reține că petentul a reușit să facă dovada doar a unui comportament corect după sancționarea sa, dar nu a făcut dovada că la data de 06.06.2011 avea rovinietă valabilă, aspect, de altfel, recunoscut de către acesta, nefiind astfel răsturnată prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 6 din CEDO.
Relativ la individualizarea sancțiunii aplicate de către intimată, instanța reține următoarele:
Art. 5 alin. 5 al O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Art. 7, al. 3 din O.G. nr. 2/2001, stabilește că avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
De asemenea, instanța de judecată, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, administrează probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Astfel, instanța consideră că sancțiunea aplicată de către intimată nu respectă principiul proporționalității cu fapta săvârșită.
Instanța reține că aplicarea sancțiunii „avertismentului” este o măsură suficientă atât pentru restabilirea ordinii de drept, cât și pentru atenționarea petentului cu privire la conduita sa viitoare, fiind atins și scopul educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale.
În sprijinul celor reținute mai sus, instanța constată că petentul a recunoscut fapta comisă, așa cum rezultă din plângerea contravențională, a făcut dovada unui comportament corect înainte și după sancționarea sa, iar convingerea instanței este că aplicarea unei sancțiuni nepecuniare, corespunde scopului preventiv si educativ al contravenției prevăzută de legiuitor si este susceptibila de a atrage atenția petentului asupra faptului ca atitudinea sa sociala trebuie conformata prevederilor legale.
Văzând și dispozițiile art. 38 al. 3 din O.G. nr. 2/2001, i se va atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei și să i se recomande să respecte dispozițiile legale.
În ceea ce privește obligarea petentului la achitarea tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro, instanța va dispune anularea acestuia, având în vedere dispozițiile art. II din Legea nr. 144/2012, potrivit cărora, tarifele de despăgubire prevăzute de O.G. nr. 15/2012, aplicate și contestate în instanță, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, respectiv, 24.07.2012, se anulează. Cum petentul a contestat procesul verbal la data de 09.01.2012, deci, înainte de . legii, prevederile menționate sunt pe deplin aplicabile.
Pentru aceste motive, instanța va admite plângerea contravențională formulată de petent, în contradictoriu cu intimatul CNADNR, și va dispune înlocuirea amenzii contravenționale în suma de 250 lei, aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/05.12.2011, cu sancțiunea avertismentului.
În baza art. II, din Legea nr. 144/2012, anulează tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională înregistrată sub număr unic de dosar_, formulată de petentul A. I., domiciliat în mun. B., . 11, ., în contradictoriu cu intimatul CNADNR, cu sediul în mun. București, .. 401 A, sector 6.
Dispune înlocuirea amenzii contravenționale în suma de 250 lei, aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției . 11, nr._/05.12.2011, cu sancțiunea avertismentului.
În baza art. II, din Legea nr. 144/2012, anulează tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04.11.2013.
Președinte Grefier
N. N. P. L. – S.
Red. NN/tehnored. PLS/4 ex/17.12.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 15/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
