Plângere contravenţională. Sentința nr. 1702/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1702/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 3402/200/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
JUDEȚUL B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1702
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 31.01.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE - M. S.
GREFIER - I. A. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petenta ., cu sediul în Bacău, .. 191, ., ., jud. Bacău, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ B., cu sediul în B., .. 1B, jud. B..
Prezența și dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.01.2013, consemnările au fost făcute în încheierea din acea dată, parte integrantă din prezenta hotarare, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da partilor posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de 24.01.2013, respectiv 31.01.2013, cand a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 07.03.2011 sub nr._ pe rolul Judecătoriei B., petenta . Bacău, prin avocat L. A., în baza împuternicirii avocațiale nr. 8355/2011, a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr. 7133/15.02.2011, încheiat de intimatul I. T. DE MUNCĂ B., prin care a fost sancționată cu amendă în sumă de 36.000 lei, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, a arătat că în fapt, la data de 09.02.2011 între orele 11.00-11.15 la punctul de lucru al petentei, situat în ., a avut loc un control efectuat de intimat, în urma căruia s-a încheiat procesul verbal contestat și în care s-a menționat faptul că la acel moment, pe șantierul respectiv, se aflau la lucru 9 persoane, care nu aveau încheiate în formă scrisă contracte individuale de muncă.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal de contravenție, a învederat instanței că nu au fost respectate dispozițiile art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001, în sensul că procesul verbal nu a fost semnat de nici un martor. Totodată, agentul constatator nu a respectat obligativitatea de a oferi contravenientei posibilitatea de a achita în 48 de ore jumătate din minimul amenzii.
A precizat că, în virtutea jurisprudenței CEDO, ar trebui să beneficieze de garanțiile procesuale recunoscute și garantate de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Referitor la situația de fapt prezentată în cuprinsul procesului verbal, petenta a mai arătat că reprezentanții ITM B. au profitat de lipsa temporară a administratorului societății și au efectuat presiuni asupra celor găsiți în locație. Folosindu-se de lipsa acestora de cunoștințe privind legislația muncii, i-au convins să completeze o declarație tip, prin care menționau că nu au încheiate contracte individuale de muncă cu petenta, lucru total neadevărat, având în vedere înscrisurile anexate plângerii, respectiv contractele individuale de muncă încheiate în perioada 30-31.01.2011.
Mai mult decât atât, numai 8 din cele 9 persoane identificate, munceau la acel moment pentru edificarea construcției, toate acestea având contracte încheiate în formă scrisă. Numitul B. V. este o persoană străină, aflat din pură întâmplare în locația verificată.
A mai arătat petenta că amenda aplicată nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, așa acum prevede art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, petenta riscând să devină insolvabilă.
În dovedirea plângerii, petenta a propus proba cu înscrisuri, proba cu martori și orice altă probă a cărei utilitate va reieși din dezbateri. In acest sens, petenta a atașat fotocopii de pe procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr. 7133/15.02.2011, înștiințare de plată nr. 7133/15.02.2011, proces verbal de control . nr._/15.02.2011, plic, 8 contracte individuale de muncă (filele 8-37).
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, art. 15 lit. i din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare și precum și art. 1 din O.G. nr. 32/1995, cu modificările și completările ulterioare.
Prin Sentinta civila nr.4419/09.06.2011 pronuntata de Judecatoria Buzau in Dosarul nr._ , instanta a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei B., invocată de instanță din oficiu, si a declinat competența soluționării plângerii contravenționale, în favoarea Judecătoriei Bacău, inregistrandu-se la data de 12.07.2011 pe rolul acestei instante Dosarul nr._/180/2011.
Intimata a depus precizari la actiune (fila 11), prin care a invocat exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Bacau, solicitand declinarea cauzei in favoarea Judecatoriei Buzau.
In temeiul art.242 alin.2 C.proc.civ., intimata a solicitat judecarea cauzei in lipsa.
In sustinerea cererii, intimata a aratat ca intelege sa se foloseasca de proba cu inscrisuri. In acest sens, a depus la dosarul cauzei, in copie, proces verbal contestat, instiintare de plata, corespondenta email, adresa nr.1894/10.02.2011, adresa nr.2463/10.02.2011, proces verbal de control, fise de identificare, adresa nr.2158/16.02.2011, dovada de comunicare.
Petenta a depus la dosarul cauzei note de sedinta (fila 13), prin care a invocat exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Bacau, solicitand declinarea cauzei in favoarea Judecatoriei Buzau.
Prin Sentinta civila nr.9225/21.11.2011 pronuntata de Judecatoria Bacau in Dosarul nr._/180/2011, instanta a admis exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Bacau sia declinat solutionarea cauzei in favoarea Judecatoriei Buzau.Totodata, instanta a constatat conflict negativ de competenta si a trimis cauza catre ICCJ.
Prin Decizia civila nr.1259/07.03.2012 pronuntata de ICCJ-Sectia a II-a Civila in Dosarul nr._/180/2011, s-a stabilit competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Buzau.
In rejudecarea, intimata a depus la dosarul cauzei note de concluzii scrise (fila 4), prin care a solicitat respingerea plangerii contraventionale.
In motivarea cererii, intimata a aratat ca, din coroborarea datelor inscrise in fisele de identificare cu datele transmise de angajator in registrul generla de evidenta a salariatilor in format electronic - REVISAL - date puse la dispozitie de catre ITM Bacau, prin adresa nr.2463/10.02.2011, s-a constatat ca toate cele 9 persoane identificate la munca in data de 09.02.2011, orele 11.00-11.15, au declarat ca se afla in proba si nu au semnat contracte individuale de munca. De asemenea, s-a constatat ca la data de 10.02.2011, in registrul general de evidenta a salariatilor in format electronic, angajatorul nu a transmis elementele de identificare pentru nici unul din cei 9 lucratori identificati la munca. Prin urmare, procesul verbal a fost legal si temeinic intocmit, iar amenda contraventionala este indubitabil proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite.
In drept, au fost invocate dispozitiile art.115-118 C.proc.civ.
In temeiul art.242 alin.2 C.proc.civ., intimata a solicitat judecarea cauzei in lipsa.
In sustinerea cererii, intimata a aratat ca intelege sa se foloseasca de proba cu inscrisuri.
La termenul de judecata din data de 25.10.2012, instanta, in temeiul art.167 alin.1 C.proc.civ., a incuviintat pentru petenta – proba cu inscrisuri si proba testimoniala cu declaratiile a 2 martori, apreciind-o pertinenta, concludenta si utila solutionarii cauzei. La termenul de judecata din data de 17.01.2013, instanta a decazut pe petenta din proba cu martori, avand in vedere ca nu a indicat numele si adresa martorilor in vederea citarii, respectiv nu a prezentat martorii, la termenul de judecata fixat, in vederea audierii. De asemenea, instanta, in temeiul art.167 C.proc.civ., a incuviintat pentru intimata proba cu inscrisuri, apreciind-o pertinenta, concludenta si utila solutionarii cauzei.
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
Prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor . nr.7133/15.02.2011, s-a retinut in sarcina petentei ., faptul ca „in timpul controlului efectuat in data de 09.02.2011, orele 11.00-11.15, la punctul de lucru al societatii, situat in loc.Vernesti, jud.Buzau, s-a constatat ca angajatorul a primit la munca un numar de 9 persoane, fara a le incheia in forma scrisa, contracte individuale de munca anterior inceperii activitatii, contrar art.16 (1) din Codul muncii. Persoanele identificate la lucru au declarat ca sunt in proba, nu au semnat contract de munca, iar in data de 10.02.2011, in registrul general de evidenta salarati in format electronic-REVISAL-angajatorul nu transmisese catre ITM Bacau, elementele de identificare ale numitilor gasiti la lucru, cu toate ca avea obligatia transmiterii conform art.4 (5) din H.G. nr.161/2006 modif si completata, in ziua anterioara inceperii activitatii”.
Contravenienta a fost sanctionata, pentru incalcarea dispozitiilor art.276 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003-Codul muncii, cu amenda contraventionala in cuantum de 36.000 lei.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța reține ca acesta a fost întocmit cu respectarea mențiunilor obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientei, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Cât privește excepțiile nulității procesului verbal de contravenție, instanța le califica ca apărari de fond, acestea neconstituind excepții procesuale asupra cărora să fie obligată să se pronunțe în condițiile art.137 alin.1 Cod proc.civ.
In ceea ce priveste motivul invocat de catre petenta referitoare la incalcarea dispozitiilor art.19 alin.1, 2 si 3 din O.G. nr.2/2001, instanța reține că in continutul procesului verbal s-a mentionat ca: „contravenientul a refuzat sa semneze, iar nici una din persoanele contactate nu si-au manifestat disponibilitatea de a semna in calitate de martor, iar persoanele de fata la data si ora incheierii actului de control, au calitate de agenti constatatori”.
De asemenea, art.19 din O.G. nr.2/2001 impune prezența unui martor pentru a atesta anumite împrejurări expres prevăzute de lege, respectiv lipsa contravenientului, refuzul sau imposibilitatea de semnare a procesului verbal, iar nu aspecte legate de situația de fapt, de temeinicia faptei, fiind necesar ca, atunci când nu există un martor, să fie menționate în actul constatator motivele care au condus la încheierea sa în acest mod.
Petenta nu contestă împrejurarea că procesul verbal s-a întocmit în lipsa sa. Mai mult decât atât, a fost consemnat motivul pentru care procesul verbal s-a încheiat în lipsa martorilor. Prin urmare, apreciaza ca presupusa incalcare a dispozitiilor art.19 din O.G. nr.2/2001 nu poate conduce la constatarea nulitatii absolute a procesului verbal, cel mult ar putea fi invocata o nulitate relativa, care ar conduce la anularea procesului verbal doar in cazul in care s-ar face dovada unei vatamari create in sarcina petentei-contraveniente. Or, in speta, nu s-a facut dovada nici unei vatamari, atata timp cat petenta si-a expus pe larg motivele de nelegalitate si netemeinicie in ceea ce priveste procesul verbal contestat, in cuprinsul plangerii contraventionale.
De asemenea, potrivit art. 16 alin.1 din O.G. nr.2/2001 „procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate.”
Instanta, verificand dispozitiile art.276 din Legea nr.53/2003 (in vigoare la data de 15.02.2011), constata ca nu exista nici o dispozitie legala expresa care sa le permita contravenientilor achitarea in termen de 48 de ore a jumatate din minimul amenzii prevazute de actul normativ. Ca atare, agentul constatator nici nu putea face o astfel de mentiune in cuprinsul procesului verbal.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată pentru început că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Aceasta deoarece, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost dezincriminate, în lumina jurisprudenței CEDO (cauzele A. c. României, Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kaubec c. Slovaciei), acest gen de contravenție (referitoare la normele de conviețuire socială) intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 CEDO. La această încadrare conduc două argumente: 1. norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Legea nr.53/2003); 2. amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv.
Curtea europeană a drepturilor omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, c. Maszini c. României, hotărârea din 21.09.2006) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție caracter penal.
Instanța apreciază, de asemenea, că lipsa gravității pedepsei aplicate petentei (36.000 lei) nu poate priva o contravenție de caracterul său inerent penal (în accepțiunea Curții europene a drepturilor omului – Cauza Ozturc c. Germaniei).
Pe cale de consecință, petentei îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Față de cele de mai sus, instanța reiterează faptul că textul Convenției Europene a Drepturilor Omului (la fel și jurisprudența Curții) face parte din dreptul intern al României încă din anul 1994, iar, în raport de dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Cu toate acestea, astfel cum a statuat Curtea în cauza A. c. României, cauza A. c. României, în deciziile din cauzele N. c. Românieiși I. P. c. României, cauza H. și alții c. României precum și în cauza N. G. c. României, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.
Plecând de la raționamentul Curții europene, reamintim că, odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii. Nu mai puțin important este faptul că, pentru a nu se aduce atingere art. 6 din Convenție, orice decizie a instanței naționale de a respinge anumite cereri în apărare sau de a acorda relevanță unei anumite probe în defavoarea alteia, trebuie să fie temeinic motivată, în caz contrar intervenind arbitrarul.
Dispozitiile art. 16 alin.1 din acelasi act normativ arata: „contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfășoare o activitate independentă, precum și asociația familială au obligația de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.”
Potrivit art. 276 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003 (in vigoare la data savarsirii contraventiei, respectiv la data de 15.02.2011) constituie contravenție și se sancționează …… „primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 3.000 lei la 4.000 lei pentru fiecare persoană identificată, fără a depăși valoarea cumulată de 100.000 lei”.
Astfel, instanta are in vedere ca la data de 09.02.2011, numitii C. V., B. V., T. S., S. G., Tiamaru V., Fistos G., P. N., B. L. I., Fistoc E. au declarat ca sunt inca in proba, inca nu au semnat contract de munca (filele 12-20, Dosar Judecatoria Bacau).
De asemenea, potrivit adresei nr.2463/10.02.2011 emisa de ITM Bacau (fila 6, Dosar Judecatoria Bacau), petenta figura la acea data in registrul general de evidenta a salariatilor in format electronic cu 2 contracte individuale de munca, persoanele mentionate anterior (respectiv C. V., B. V., T. S., S. G., Tiamaru V., Fistos G., P. N., B. L. I., Fistoc E.) neavand inregistrate contracte individuale de munca la petenta-contravenienta.
Desi petenta a depus la dosarul cauzei contracte de munca incheiate cu numitii T. S., P. N., B. L., C. V., T. V., S. G., Fistoc E., Fistos G. (filele 14-37 din Dosarul Judecatoria Buzau), acestea nu poarta ștampila de inregistrare in evidentele ITM.
Chiar daca petenta, prin aparator av.L. A., a depus la dosarul cauzei un inscris despre care a afirmat ca este din registrul de evidenta a salariatilor-REVISAL, si care atesta luarea in evidenta de catre ITM a contractelor pentru Fistoc E., C. V., Fistos G., T. S., T. V., B. L., S. G., P. N., instanta constata ca acest inscris poarta data de 01.03.2011 (si nu 03.01.2011), deci dupa incheierea procesului verbal de contraventie ce face obiectul prezentului dosar.
Prin urmare, instanta constata ca la data de controlului, respectiv la data de 09.02.2011, numitii T. S., P. N., B. L., C. V., T. V., S. G., Fistoc E., Fistos G. nu aveau incheiate contracte individuale de munca cu societatea petenta. Faptul ca ulterior, aceste persoane au incheiat astfel de contracte, mentionand o data anterioară inceperii raporturilor de muncă, nu o exonereaza de la raspunderea contraventionala pe petenta. Din contra, acest fapt denotă reaua-credinta a petentei-contraveniente, care a incercat sa induca o alta stare de fapt decat cea care exista in realitate, la data de 09.02.2011.
Instanta are in vedere faptul ca, pana la data incheierii contractului de munca in forma scrisa, persoana respectiva nu beneficiaza de toate drepturile si obligatiile prevazute in legislatia muncii, persoana in cauza fiind neasigurata si neprotejata de eventualele riscuri, suferind dezavantaje economice si sociale (de ex: lipsa asigurarii pentru boala, pensie, somaj, accidente de munca si boli profesionale).
De asemenea, in ceea ce-l priveste pe numitul B. V., instanta apreciaza ca petenta nu a facut dovada unei stari contrare celei retinute in cuprinsul procesului verbal, atata timp cat sarcina probei ii apartine petentei, conform art.1169 c.civil si art.129 alin.1 C.proc.civ.
Instanta are in vedere ca numitul B. V. a declarat la data de 09.02.2011 (fila 13-Judecatoria Bacau), ca lucreaza ca muncitor, incepand cu data de 07.02.2011 la societatea contravenienta, cu un program de 8 ore/zi, de la ora 08.00 pana la 16.00, se afla in perioada de proba de lucru si nu a negociat drepturile salariale”. Or, aceasta este o declaratie pe proprie raspundere, care poate angaja raspunderea penala fata de persoana care face aceste declaratii, in prezenta unui reprezentant al statului.
Desi instanta a incuviintat pentru petenta-contravenienta proba cu 2 martori, aceasta nu si-a indeplinit obligatia stabilita de instanta de a indica numele si adresele martorilor, si nici nu a prezentat martorii la termenul de sedinta din data de 17.01.2013 in vederea audierii.
În raport de cele reținute în procesul-verbal, în lipsa altor probe contrare, instanța va reține că petenta se face vinovata de contravenția reținută în sarcina sa.
In ceea ce priveste sanctiunea aplicata petentei, respectiv amenda contraventionala in cuantum de 36.000 lei, instanta constata ca agentul constatator a aplicat amenda de 4.000 lei pentru fiecare persoana identificata fara contract de munca in forma scrisa, fiind respectate dispozitiile art.276 alin.1 lit.e din Codul muncii (in vigoare la data efectuarii controlului).
F. de ansamblul probator administrat in cauza, instanta apreciaza ca procesul verbal contestat a fost legal si temeinic intocmit, pe baza unor probe certe, astfel incat instanta va respinge plangerea contraventionala formulată de petenta . în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ B., ca neintemeiata.
De asemenea, instanta va respinge capatul de cerere privind inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertisment, ca neintemeiat, avand in vedere gradul de pericol social al faptei, faptul ca s-au gasit la data controlului 9 persoane fara a avea incheiate contracte de munca in forma scrisa.
Mai mult decat atat, potrivit dispozitiilor art.260 alin.1 din Codul muncii (in forma actuala), „constituie contravenție și se sancționează …. primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată”.
Prin urmare, legiuitorul a reapreciat sanctiunea prevazuta pentru incalcarea dispozitiilor art.16 alin.1 din Codul muncii, prin majorarea amenzii contraventionale, fapt ce denota insusi pericolul social sporit al acestei fapte contraventionale.
In temeiul art.129 alin.6 C.proc.civ. raportat la art.274 C.proc.civ., instanta va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plangerea contraventionala formulată de petenta ., cu sediul în Bacău, .. 191, ., ., jud. Bacău, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ B., cu sediul în B., .. 1B, jud. B., ca neintemeiata.
Respinge capatul de cerere privind inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertisment, ca neintemeiat.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata în sedinta publica, azi, 31.01.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. S. I. A. C.
Red. M.S.
Tehnored. M.S.
4 ex./18.03.2013
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7947/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 02/2013.... → |
|---|
