Plângere contravenţională. Sentința nr. 25/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 25/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 25-10-2013 în dosarul nr. 18901/200/2012
DOSAR NR._ /2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 25.10.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. D. N.
GREFIER: M. B. Ș.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul A. R. L., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apreciind că probele cu înscrisurile de la dosar si cu plansele fotografice sunt pertinente, concludente și utile putand duce la dezlegarea in fond a pricinii, în temeiul art. 255 alin.1 rap. la art.258 alin.1 C.proc.civ, instanța le încuviințează pentru ambele parti.
Respinge probele cu ordinul de zi al operatorului radar si cu efectuarea autotestarii cinemometrului, pentru urmatoarele considerente:
Polițistul rutier, autorizat ca și operator radar, conform atestatului nr._/31 din 15.09.2008 depus la fila 18 dosar, a acționat pe sectorul de drum respectiv în echipaj constituit împreună cu un alt polițist rutier – S. N. - ce prezintă calitatea de agent constatator. In exercitarea atribuțiilor curente de serviciu, cei doi agenti erau abilitați să îndrume, supravegheze, controleze respectarea normelor privind circulația pe drumurile publice pe toata raza teritoriala a judetului B. (fara a se emite in acest sens ordin de serviciu) și să dispună măsurile legale în cazul constatării încalcării acestora, astfel cum se prevede la art. 177 alin.1 din HG nr. 1391/2006, întocmirea dispozitivului de acțiune în echipaj, în domeniu, ținând exclusiv de planificarea curentă a activității serviciului poliției rutiere.
In ceea ce priveste obligativitatea efectuarii autotestarii cinemometrului – ca si proba solicitata de catre petent, instanta retine ca aceasta functie a aparatului se declanseaza automat la momentul pornirii acestuia, iar in cazul depistarii unor defecte sau dereglari functionale, acestea vor fi semnalate, functionarea cinemometrului fiind blocata. Prin urmare, daca la momentul utilizarii cinemometrului s-ar fi depistat defecte sau dereglari in functionarea acestuia, plansele fotografice aflate in prezent la dosar (parti din inregistrarea savarsirii contraventiei) nu s-ar fi putut realiza. Mai mult, prin Ordinul nr.187/2009 a fost modificata Norma de Metrologie Legala NML 021-05, pct.3, subpct.3.5, paragraful 3.5.1 avand in prezent urmatorul cuprins: „Inregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia. Asadar, instanta observa ca potrivit modificarii intervenite, din inregistrare nu trebuie sa reiasa si faptul ca autotestarea a fost efectuata, astfel cum instituia vechea reglementare.
Asadar, instanta apreciaza ca pentru dovedirea contraventiilor de acest gen nu se impune administrarea unor astfel de probe.
Instanta, considerându-se lămurită, în temeiul art.150 C.proc.civ, declară încheiate dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângereaînregistrată pe rolul Judecatoriei G. la data de 30.06.2011, sub nr._, petentul A. R. L. a chemat în judecată pe intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE JUDETEAN B., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/21.06.2011 și, pe cale de consecință, exonerarea sa de la plata amenzii în cuantum de 268 lei, la plata căreia a fost obligat prin procesul-verbal menționat. In subsidiar, a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a aratat ca nu a circulat cu viteza indicata de aparatul radar.
A solicitat reaprecierea gravitatii faptei savarsite si reindividualizarea sanctiunii contraventionale
In drept, petentul a invocat dispozitiile OG nr.2/2001 si Normele de Metrologie Legala NML – 021-05.
În dovedire, petentul a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/21.06.2011 (fila 5 dos. J. G.), certificat de nastere al numitei A. L. (fila 6 dos. J. G.), certificat de casatorie (fila 7 dos. J. G.), certificat de nastere al numitului A. O. (fila 8 dos. J. G.), chitanta (fila 11).
Potrivit dispozițiilor art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 alin.2 din OG. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar (in vigoare la data introducerii plangerii), plângerea contravențională formulată de petentul este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La data de 08.04.2012, intimatul a depus la dosarul cauzei intampinare, solicitand respingerea plangerii, ca neintemeiata si documentatia care a stat la baza emiterii procesului-verbal contestat, anume: planșele foto care au stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție (filele 15-16 dos. J. G.), buletin de verificare metrologica (fila 17 dos. J. G.) și un istoric al abaterilor contraventionale savarsite de petent (filele 19-20 dos. J. G.).
In drept, intimatul a invocat dispozitiile art.115-118 C.proc.civ.
La data de 30.01.2012, petentul a depus la dosarul cauzei o cerere completatoare, solicitand instantei sa constate nulitatea absoluta a proceselor-verbale . nr._/14.04.2011 si . nr._/06.07.2011, incheiate de CESTRIN.
Prin sentinta civila nr.1096/15.02.2012 pronuntata de Judecatoria G. in dosarul nr._, instanta a dispus declinarea competentei de solutionare a intregii cauze (plangere principala si cerere completatoare), in favoarea Judecatoriei B..
Cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei B. sub nr._ .
La termenul de judecata din data de 27.09.2013, instanta a dispus disjungerea cererii completatoare, avand ca obiect plangere contraventionala impotriva proceselor-verbale . nr._/14.04.2011 si . nr._/06.07.2011, incheiate de CESTRIN, formandu-se dosarul nr._/200/2013.
In prezenta cauza, instanta a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisuri si cu plansele fotografice aflate la dosar si a respins probele cu ordinul de zi al operatorului radar si cu efectuarea autotestarii cinemometrului, pentru considerentele consemnate in practica.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/21.06.2011 (fila 5 dos. J. G.) încheiat de agentul constatator S. N. din cadrul instituției intimate INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., petentul A. R. L. a fost sancționat cu 4 puncte-amenda în cuantum de 268 de lei si 3 puncte de penalizare.
Petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzută art.121 alin.1 din ROUG nr.195/2002 si sanctionata de art.108 alin.1 lit.b pct.2 si art.100 alin.2 din OUG nr.195/2002, retinandu-se că, la data de 21.06.2011, orele 10.03, a condus autoturismul marca VW Passat cu nr. de inmatriculare_ in localitatea Costesti, jud. B., avand o viteza de 78 km/h.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în prezenta petentului, fiind semnat de catre acesta cu urmatoarele obiectiuni: „nu aveam aceasta viteza”.
În urma verificării efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data inmanarii procesului-verbal de constatare a contravenției.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța observă că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor impuse de OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității, de către un agent constatator competent în raport cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii arătate la art. 17 din actul normativ citat.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul temeiniciei sale, instanța apreciază că probatoriul administrat în cauză conduce la concluzia că procesul-verbal este temeinic, pentru considerentele ce urmează:
Astfel, din analiza planșelor foto depuse la dosar de intimat (filele 15-16), reiese cu claritate că autoturismul marca VW Passat, cu nr. de înmatriculare_ a fost condus de petent cu viteza de 78 km/h pe un drum public, in localitate, la data și ora indicate în procesul-verbal de contravenție. Reiese totodata ca in raza de actiune a aparatului radar nu se deplasau simultan mai multe autovehicule, singurul autovehicul din fotografie fiind cel al petentului, care este clar evidentiat in fotografie.
Planșele foto îndeplinesc toate cerințele prevăzute de art. 3.5.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05/2005, aprobată prin Ordinul 301/2005, așa cum a fost modificat prin Ordinul nr.187/2009, evidențiindu-se în cuprinsul lor data și ora măsurătorii, valoarea vitezei, sensul pe care actiona cinemometrul și imaginea autovehiculului al cărui număr de înmatriculare este vizibil.
Conform procesului-verbal . nr._/21.06.2011 (fila 5), înregistrarea faptei a fost făcută cu aparatul radar montat pe autospeciala marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_, aparat care la acel moment se afla în termenul de valabilitate a verificării metrologice, conform buletinului nr._/25.08.2010 (atasat la dosar – fila 17), prin care acesta a fost declarat admis pentru o perioadă de 1 an, fiind îndeplinite astfel și condițiile impuse de art. 5.2.1 din Norma de metrologie amintită.
Instanta retine ca procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională constituie un act administrativ și ca orice act administrativ este învestit cu prezumția de legalitate, ce presupune că actul este emis cu respectarea dispozițiilor consacrate pentru validitatea sa, prezumția de autenticitate, ce presupune că actul emană de la autoritatea menționată în cuprinsul său și prezumția de veridicitate, în temeiul căreia se consideră că aspectele menționate în cuprinsul său corespund realității constatate de agentul instrumentator.
Deși prezumția de adevăr de care se bucură un astfel de proces-verbal, în virtutea calității sale de act administrativ, este una relativă și nu una absolută (care ar contraveni dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție), acest act are o anumită forță probantă dată de faptul constatării faptei prin propriile sale simturi de un organ al statului investit cu autoritate publica.
Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucât nu se poate porni de la prezumția că acestea își desfășoară activitatea cu încălcarea legii), această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poate să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator (cauza A. împotriva României).
Prin urmare, toate constatările făcute de către agentul constatator inserate în procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de dovadă admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumții, chiar de ordin judiciar, dacă aceste prezumții se încadrează în anumite limite rezonabile (cauza I. P. c. României - prezumțiile de drept nu sunt interzise de Convenție, sarcina instanțelor interne fiind de a asigura o proporționalitate între acestea și prezumția de nevinovăție), iar cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească aceasta.
Deși petentului i s-a acordat în mod efectiv posibilitatea de a propune orice probe ar fi considerat necesare în combaterea celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare în cadrul unei proceduri contradictorii, instanța observă că în cauză apărările formulate de acesta prin care tinde la a dovedi netemeinicia procesului-verbal contestat, nu sunt însoțite de nicio dovadă și nici de vreun indiciu care să facă rezonabilă îndoiala cu privire la faptele reținute de agentul constatator (cauza N. G. c. României).
Așadar, prezumția de legalitate a actului atacat nefiind răsturnată - instanța constată că rămâne în ființă prezumția de veridicitate a situației de fapt reținută în cuprinsul actului, apreciind că în mod întemeiat a reținut agentul constatator săvârșirea faptei contravenționale constând în depasirea de catre petent cu 28 km/h a vitezei maxime legale prevazute pentru circulatia pe drumuri nationale, in localitate.
Art. 34 din OG nr. 2/2001 prevede că instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște și asupra sancțiunii aplicate.
Privitor la sancțiunile aplicate, instanța noteaza ca, potrivit dispozițiilor art. 49 alin.1 din OUG. 195/2002, limita maximă de viteză în localități pe drumurile naționale europene este de 50 km/h, iar potrivit art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 conducătorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus.
Potrivit art. 100 alin.2 din OUG 195/2002 si art.108 alin.1 lit.b pct.2 din OUG 195/2002 - constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (4-5 puncte amendă) și 3 puncte de penalizare depășirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Potrivit dispozițiilor art.98 alin.1 din OUG nr.195/2002, amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate, iar potrivit dispozițiilor alin.2 din același act normativ, un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.
Cum din analiza materialului probator administrat in cauza rezulta ca petentul a depășit viteza legală cu 28 Km/h, instanta retine ca fapta a fost corect încadrată din punct de vedere juridic, iar sanctiunea aplicata respecta limitele prevazute de lege pentru fapta comisa.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța observă că, în speță, petentului i s-a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege pentru depasirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata cu mijloace tehnice verificate si omologate.
Instanța consideră că fapta petentului, nu poate fi consecința unei neatenții sau culpe ușoare, ci este consecința unei lipse vădite de interes a acestuia față de siguranța traficului și denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale care sunt menite a proteja atât pe cel care conduce un autoturism, cât și pe ceilalți participanți la trafic.
Instanța apreciaza că acest gen de fapte necesită o sancționare adecvată, în vederea realizării scopului educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale, in conditiile in care prezintă un grad de pericol social destul de ridicat, fiind susceptibile de urmări grave și ireparabile, precum pierderea vieții participanților la trafic sau vătămarea integrității lor corporale. Conducerea cu o viteză de deplasare mai mare decât cea admisă de lege pe un anumit sector de drum constituie prin ea însăși un pericol pentru siguranța celorlalți participanți la trafic, prin aceea că favorizează posibilitatea survenirii de accidente rutiere.
Analizand circumstanțele personale ale contravenientului in aprecierea pericolului social al faptei comise, instanta are in vedere comportamentul general al acestuia in societate, sens in care observa ca petentul a mai fost sanctionat anterior de cateva ori pentru acelasi gen de fapte, dar si pentru alte contraventii la regimul circulatiei pe drumurile publice astfel cum rezulta din analiza istoricului abaterilor contraventionale savarsite de acesta aflat la filele 19-20 din dosarul cauzei.
Coroborand acest comportament al petentului care persevereaza pe cale contraventionala, savarsind in mod repetat acelasi gen de contraventie, chiar si dupa sanctionarea sa, cu atitudinea nesincera a acestuia in cadrul acestei actiuni, el declarand ca nu rulat cu viteza de 78 km/h, desi nu a reusit sa probeze aceasta sustinere, instanta conchide ca petentul nu înțelege gravitatea faptei sale și nici pericolul pe care o astfel de faptă îl prezintă în mod concret pentru sine si pentru ceilalti participanti la trafic.
Întrucât sancțiunea complementară a aplicarii punctelor de penalizare intervine de drept odată cu săvârșirea faptei de către petent, instanța apreciază ca orice discuție referitoare la oportunitatea luării sale este exclusă.
Având în vedere cele menționate, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr.2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunii contravenționale, aceasta fiind una proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petent.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge plângerea formulată de petent, ca fiind neîntemeiată si va mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._/21.06.2011, ca fiind temeinic si legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plangerea contraventionala formulată de petentul A. R. L., cu domiciliul în A., ..7A, jud. V., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., cu sediul în B., .-10, jud. B., ca neintemeiata.
Mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._/21.06.2011, ca fiind temeinic si legal.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. D. N. M. B. Ș.
Red. A.D.N.
4 ex. /11.11.2013
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2009/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6178/2013.... → |
|---|
