Validare poprire. Sentința nr. 5657/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5657/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 25107/200/2012
DOSAR NR._ /2011
ROMANIA
JUDECATORIA BUZAU- SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA NR.5657
SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 3.04.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
P.: P. CRENGUȚA
GREFIER: P. A.
Pe rol fiind judecarea cererii de validare a popririi formulată de creditoarea D. A. M. – domiciliată în B., cart.D. 2, ..13, județul B. în contradictoriu cu debitoarea DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B., cu sediul în mun. B., . bis, J. B. și cu terțul poprit T. M. B., prin A.F.P. B., cu sediul în mun. B., ., J. B..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura este legal îndeplinita, după care în temeiul art.245 c.pr.civ. cu referire la art.244 al.1 pct.1 c.pr.civ, constatând că prin sentința civilă nr._ din 30.08.2012 s-a soluționat dosarul civil nr._/200/2012 având ca obiect contestație la executare și nu mai subzistă temeiul suspendării, instanța dispune repunerea pe rol a cauzei, încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosar în baza art. 167 C.p.c. și constatând terminata cercetarea judecătoreasca, in baza art. 150 C.p.c. declară dezbaterile închise si reține cauza spre soluționare .
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 04.09.2012, creditoarea D. A. M. a solicitat, în contradictoriu cu debitorul DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B. și cu terțul poprit T. M. B. prin AFP B., validarea popririi pentru suma de 3566 lei reprezentând contravaloarea unui număr de 430 tichete de masă solicitând obligarea terțului poprit să achite debitul de mai sus, amendarea terțului poprit pentru refuzul nejustificat de a da curs unei executări, cu cheltuieli de judecată
În motivarea cererii, creditorul a invocat faptul că, a formulat cerere pentru executarea sumei arătate, contra debitoarei, terțul poprit fiind obligat să dea curs dispoziției pe poprirea emisă de B. A. A., suma solicitată se constituie în contravaloarea unor tichete de masă, care nu sunt considerate drepturi salariale
Conform art 23 din Legea 435/2006 acordarea tichetelor de masă nu se integrează în drepturile salariale, text de lege care trebuie coroborat cu prevederile art 1 art 2 din Legea 142/1998, dar nici nu este condiționată acordarea contravalorii acestora de existența unor resurse financiare dinainte stabilite
T. B. a refuzat înființarea popririi, considerând că suma solicitată se încadrează în prevederile art. 1 din OUG 71/2009, cu modificările ulterioare, respectiv că această sumă ar reprezenta drepturi de natură salarială
A mai arătat reclamanta că refuzul terțului poprit este unul nejustificat, în măsura în care titlul executoriu este clar definit, solicitând doar executarea unei sume care reprezintă contravaloarea tichetelor de masă, care sunt drepturi sociale, având în vedere prevederile art. 1 al 2 din Legea 143/1998 și ale art. 3 din OUG 88/2006
Având în vedere refuzul nejustificat al terțului poprit a solicitat ca în baza art. 108 ind. 1, al 2 lit. g C.pr.civ. precum și art. 460 al 2 C.pr.civ să se aplice o amendă judiciară în limitele prevăzute de textul de lege, terțului poprit
În drept, creditorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 453 și următoarele C. pr. civ.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 10 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
În dovedirea cererii, creditorul a depus, în fotocopii, înscrisuri în copie filele 5-13 dosar.
D.G.F.P. B. a înaintat întâmpinare, prin care a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, motivată în esență de faptul ca, in cadrul administrațiilor finanțelor publice municipale, funcționează servicii operative de trezorerie care pot sta in judecata prin administrația finanțelor publice municipale, fiind in subordinea acestora. În aceste condiții, Administrația Finanțelor Publice a M. B., unitate cu personalitate juridica, îsi reprezintă singura in justiție interesele, fiind cea care reprezintă terțul poprit T. B., fila 19 dosar.
Debitoarea D.S.V B., deși legal citată nu a formulat întâmpinare potrivit art 115 și următoarele C.p.civ
Instanța de judecată, la termenul de față, față de excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P. B., nu a mai pus-o în discuție, având în vedere că nu această instituție a fost chemată în judecată, ci T. M. B., prin A.F.P. B., situație remediată pe parcursul judecății.
La solicitarea instanței, B. A. A. a comunicat dosarul execuțional nr .758/2011 în copie, și a fost atașat cauzei
Analizând probele existente în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt și de drept:
Conform art. 452 alin. 1 C. pr. civ. sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente. A.. 2 lit. c stipulează că nu sunt supuse executării silite prin poprire sumele necesare plății drepturilor salariale, dar nu mai mult de 6 luni de la data înființării popririi.
Potrivit art. 453 alin. 1 poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc, art. 454 alin. 1 prevăzând că aceasta se înființează fără somație, prin adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată terțului poprit, înștiințându-se totodată și debitorul despre măsura luată.
Totodată, conform art. 456 alin. 1 lit. a, în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadența acestora, terțul poprit este obligat să consemneze suma de bani și să trimită dovada executorului.
Potrivit art. 457 alin. 2 în cazul popririi sumelor de bani din conturile bancare, pot face obiectul executării silite prin poprire atât soldul creditor al acestor conturi, cât și încasările viitoare.
Art. 460 alin. 1 prevede că, dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.
Potrivit alin. 2, instanța va cita creditorul urmăritor, debitorul și terțul poprit și, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va hotărî desființarea popririi; terțul poprit, care, cu rea-credință, a refuzat să-și îndeplinească obligațiile privind efectuarea popririi, va putea fi amendat, prin aceeași hotărâre, cu o sumă cuprinsă între 200 lei și 1.000 lei.
Conform alin. 3 dacă sumele sunt datorate periodic, poprirea se validează atât pentru sumele ajunse la scadență, cât și pentru cele care vor fi scadente în viitor, validarea producându-și efectele numai la data când sumele devin scadente.
Potrivit art. 1 alin. 1 lit. a – e din O.U.G. nr. 71/ 2009, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel: în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu, în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu, în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu, în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu, iar în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
A.. 2 al aceluiași articol stipulează că, în cursul termenului prevăzut la alin. 1 orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
Conform art. 14 alin. 1 O.G. nr. 17/ 2012 începând cu data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, plata neefectuată a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești reprezentând drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2012, se va realiza în aceleași condiții cu cele prevăzute de O.U.G. nr. 71/ 2009, ale cărei dispoziții se aplică în mod corespunzător. A.. 2 stipulează că plata sumelor prevăzute la alin. 1 se va efectua din sumele aprobate la titlul "Cheltuieli de personal".
Art. 2 alin. 1 din Ordinul nr. 2336/ 2011 stipulează că cel târziu în prima zi lucrătoare de la data primirii de la executorul judecătoresc sau de la organul fiscal competent în executarea silită a adresei de înființare a popririi asupra conturilor unei instituții ori autorități publice, însoțită de copia certificată de pe titlul executoriu, unitatea teritorială a Trezoreriei Statului va înștiința în scris instituția sau autoritatea publică cu privire la data primirii adresei de înființare a popririi și suma pentru care se dispune poprirea; la această adresă se anexează situația disponibilităților de fonduri/creditelor bugetare deschise și neutilizate, după caz, prevăzută în anexa nr. 1, existente la data primirii adresei de înființare a popririi.
Potrivit art. 3 alin. 1 cel târziu în prima zi lucrătoare de la primirea adresei de înștiințare însoțită de situația prevăzută în anexa nr. 1, instituția sau autoritatea publică are obligația de a comunica în scris unității teritoriale a Trezoreriei Statului informații în legătură cu sumele existente în conturi la data primirii adresei de înființare a popririi care se indisponibilizează, completând în acest scop formularul prevăzut în anexa nr. 2.
A.. 2 prevede că sumele care fac obiectul indisponibilizării vor fi stabilite de instituțiile și autoritățile publice ținând cont de prevederile art. 1 alin. 1 din O.G. nr. 22/2002, precum și de categoriile de sume care nu sunt supuse executării silite prevăzute la alin. 2 din același act normativ, și la art. 452 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Conform art. 101 alin. 1 în situațiile în care instanțele au validat măsura popririi, executarea va avea ca obiect numai sumele deținute sau datorate debitorului de terțul poprit din care pot fi achitate creanțele stabilite în sarcina instituțiilor și autorităților publice, cu limitările instituite prevăzute de dispozițiile art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 22/2002.
Potrivit art. 1 alin. 1 din O.G. nr. 22/2002 creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
A.. 2 prevede că creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate.
In cauza de fata, prin Decizia civilă nr. 2424/12.06.2008 pronunțată de ÎCCJ în dosarul nr._, s-a admis recursul formulat împotriva Sentinței civile nr. 2937 pronunțată la 20 noiembrie 2007 de Curtea de Apel București, pe care a modificat-o în tot, în sensul că a admis în acțiunea și a obligat debitorul ANSV la acordarea tichetelor de masă și a sporului de 25% față de salariile prevăzute de OG 2/2006 în favoarea membrilor de sindicat, pentru tichete de masă lunar începând cu data de 9 decembrie 2006 și sporul salarial pentru perioada 9 decembrie 2006-31 decembrie 2006 (filele 26-27).
Prin încheierea ședinței camerei de consiliu din 12.12.2011, pronunțată în dosarul nr._/200/2011 ( fila 11 dosar ), Judecătoria B. – Secția civilă a admis cererea formulată de B.E.J. A. A. și a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 2424/12.06.2008 pronunțată de ÎCCJ în dosarul nr._ .
Prin adresa de poprire nr. 758/12.07.2012, comunicată terțului poprit . aceeași dată, B.E.J. A. A., a înaintat acestuia copii de pe titlurile executorii reprezentate de Decizia și procesul verbal privind cheltuielile de executare descrise mai sus și i-a pus în vedere să înființeze poprire asupra sumelor de bani deținute în conturi de debitorul DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B. până la concurența sumei de 3828,45 lei reprezentând debit principal și cheltuieli de executare, pe care acesta le datorează creditorului contestator
Prin adresa nr. 2267/ 18.07.2012 terțul poprit T. B., prin A.F.P. B., a comunicat executorului judecătoresc faptul că plata unor sume prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar se efectuează in conformitate cu prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 71/ 2009.
Prin sentința civilă nr._/14.11.2012 a Judecătoriei B., irevocabilă prin nerecurare, pronunțată în dosarul nr._/200/2012, atașat prezentului, instanța de executare a admis în parte excepția tardivității invocată de intimat, în privința somației și a procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, a respins contestația la executare formulată împotriva actelor de executare reprezentate de somația și procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, ca tardiv formulată, a respins cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare, ca rămasă fără obiect și a admis în parte contestația la executare formulata de contestatoarea DIRECTIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B. în contradictoriu cu intimații BIROU executor JUDECATORESC A. A. și D. A. M., împotriva dispoziției de poprire, anulând în parte dispoziția de poprire din data de 12.07.2012 în ceea ce privește procentul de 95 % din cuantumul creanței datorate, menținând actul de executare pentru 5% din creanță. A fost respins capătul de cerere privind restabilirea situației anterioare, ca neîntemeiat.
Analizând cererea de validare a popririi dedusă judecății, față de apărările formulate, instanța constată că, de vreme ce debitorul are conturi deschise la această unitate de trezorerie, odată înființată poprirea de către executorul judecătoresc, acesta era obligat ca, în termen de 15 zile de la scadența sumelor ce urmau a alimenta conturile debitorului, să le indisponibilizeze, în măsura necesară realizării creanței creditorului
Cu toate acestea, instanța constată că drepturile salariale stabilite în beneficiul creditorului printr-o hotărâre judecătorească devenită executorie în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2012, odată cu pronunțarea sa în recurs, de vreme ce, cu ocazia judecății pe fond, acțiunea fusese respinsă, ele sunt supuse, din punct de vedere al modalității de îndeplinire a lor, dispozițiilor O.G. nr. 17/ 2012, care fac trimitere la O.U.G. nr. 71/ 2009.
Motivarea contestatorului că tichetele de masă nu sunt drepturi salariale nu poate fi primită, întrucât potrivit Titlului IV al Codului Muncii salariatul are dreptul la un salariu exprimat în bani iar art 155 prevede că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile sporurile și alte adaosuri. Art 160 și 161 stabilesc că o parte din salariu poate fi plătit în natură dacă este prevăzut în contractul colectiv de muncă, la art 42-1 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 sunt prevăzute adaosurile la salariul de bază, printre care se găsesc stipulate expres la alin 2 lit b și tichetele de masă
Pentru aceste considerente, cum, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 71/ 2009, procedurile de executare silită au fost suspendate de drept în cursul termenelor de eșalonare stabilite pentru intervalul anilor 2012 – 2016, rezultă că, în cursul anului 2012, executarea silită poate fi pornită exclusiv cu privire la procentul de 5 % din suma urmărită silit.
În această situație, cum adresa de poprire emisă în dosarul de executare silită nr. 758/ 2011 al intimatului B.E.J. A. A. a privit toată suma urmărită silit, iar pentru procentul de 95 % executarea silită era suspendată de drept, instanța constată că, pentru această diferență, nu se poate considera că terțul poprit T. B. datora sume de bani debitorului, astfel încât să se aprecieze că acesta nu și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau pentru efectuarea popririi, motiv pentru care nu se poate valida poprirea cu privire la acest procent din creanță.
Pe de altă parte, în ceea ce privește procentul de 5 % din suma urmărită silit, instanța constată că actele normative incidente, deși au stabilit că această tranșă urmează a fi acordată în cursul anului 2012, până la momentul pronunțării prezentei hotărâri, în penultima lună a anului, ea nu a fost achitată nici măcar în parte și nici nu au fost emise reglementări subsecvente prin care să se stipuleze termenele în care ar urma a se efectua plata.
Din nici o probă administrată în cauză nu a rezultat că debitorul prin terțul poprit ar fi asigurat fondurile necesare efectuării plății creditorului pentru tranșa cuvenită acestuia aferent anului 2012. Mai mult, potrivit disp. art. 2 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului. În primul rând, instanța constată că debitoarea nu a făcut dovada lipsei de fonduri pentru a fi incidente disp. art. 2 din O.G. nr. 22/2002, deși această dovadă îi incumba potrivit disp. art. 1169 C. civ. De asemenea, instanța consideră că debitoarea nu ar putea beneficia de un nou termen de 6 luni pentru a executa obligația stabilită în sarcina sa printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
În aceste condiții, este evident că realizarea în cursul anului 2012 a dreptului creditorului la tranșa de eșalonare de 5 % din creanța sa este aproape iluzorie, situație în care instanța apreciază că, s-a depășit termenul rezonabil în care se impunea să fie indisponibilizate sumele din conturile debitorului, în limita creanței datorate, astfel încât pasivitatea terțului poprit T. B. nu mai are o justificare obiectivă.
Față de cele de mai sus, instanța reține că, întrucât debitorul are conturi deschise la terțul poprit, acesta din urmă era obligat să dea curs adresei de înființare a popririi, în limita prevăzută de lege ca putând fi pusă în executare în cursul anului 2012.
Pentru aceste motive, instanța constată că, prin neindisponibilizarea sumelor din conturile debitorului, de către terțul poprit, acesta nu a respectat dispozițiile imperative ale legii, impunându-se validarea popririi în limita procentul de 5 % din suma urmărită silit.
Pentru toate aceste considerente, instanța constată că terțul poprit T. B. datorează sume de bani debitorului, drept pentru care, în temeiul dispozițiilor legale expuse, va admite, în parte, cererea de chemare în judecată și va valida, în parte, poprirea înființată de către B.E.J. A. A., în dosarul execuțional nr. 758/ 2011, prin adresa de poprire din 12.07.2012, la terțul poprit T. B., prin A.F.P. B.,
Față de susținerile creditorului, instanța apreciază că ele sunt, în parte, neîntemeiate și nu pot conduce la o altă soluție.
În acest sens, în ceea ce privește necesitatea respectării dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din C.E.D.O. și a garanțiilor acestuia prevăzute inclusiv pentru faza executării silite, cu ocazia valorificării unor creanțe deținute împotriva statului, instanța reține că, pe de o parte, prin Decizia nr. 1/ 16.01.2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a respins recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 71/2009, modificată și completată prin O.U.G. nr. 18/2010 și O.U.G. nr. 45/2010, în procedura de executare silită a titlurilor executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
Pentru a pronunța această soluție, care este obligatorie, potrivit art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă, s-a reținut că este necesar ca instanțele naționale, în soluționarea cauzelor cu care au fost învestite, să evalueze compatibilitatea dispozițiilor art. 1 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 71/2009 cu art. 6 paragraf 1 C.E.D.O., întrucât prin normele interne în discuție se amână, se eșalonează și se suspendă executarea unor titluri executorii, cele trei efecte fiind cumulative.
De asemenea, controlul obiectiv, in abstracto, realizat de Curtea Constituțională în ceea ce privește convenționalitatea normelor în discuție nu exclude posibilitatea instanțelor judecătorești de drept comun de a efectua o analiză nemijlocită, directă, de compatibilitate a respectivelor dispoziții cu cele ale Convenției, în raport cu situația particulară fiecărei spețe, ca obiect al încălcării reclamate în fiecare litigiu, tocmai pentru a se verifica in concreto păstrarea justului echilibru între interesele statului și cele ale reclamanților.
Pentru aceste motive s-a constatat că numai pe baza evaluării nemijlocite, directe, de către instanțe, în raport cu circumstanțele fiecărei spețe, se poate stabili compatibilitatea dispozițiilor art. 1 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 71/2009, cu dispozițiile Convenției europene a drepturilor omului și cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, însă analiza în concret a acestei compatibilități nu poate fi realizată pe calea recursului în interesul legii, întrucât ar exceda obiectului acestuia și competențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul în interesul legii nefiind un recurs național în convenționalitate.
Pe de altă parte, prin Decizia din 04.09.2012 pronunțată de C.E.D.O. cu privire la cererea introdusă de D. D. D. și alții contra României, aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă.
În considerentele hotărârii s-a reținut că executarea unei hotărâri sau decizii judecătorești face parte integrantă din "proces", în sensul art. 6 al Convenției, iar neexecutarea de către un stat contractant a unei hotărâri judecătorești pronunțate împotriva acestuia poate constitui o încălcare a dreptului oricărei persoane de acces la instanță. În plus, neexecutarea poate aduce atingere dreptului persoanei la respectarea bunurilor ei, în condițiile în care hotărârea pronunțată în favoarea ei poate da naștere unei anumite creanțe care poate fi considerată "bun" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1.
S-a apreciat că o autoritate publică nu poate invoca lipsa de resurse pentru neplata unei datorii întemeiate pe o hotărâre judecătorească, iar deși este adevărat că o întârziere la executarea unei hotărâri judecătorești poate fi justificată în împrejurări speciale, această întârziere nu poate fi de așa natură încât să afecteze însăși substanța dreptului protejat prin art. 6 par. 1 din Convenție. De asemenea, Curtea a considerat că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales cele sociale și economice, de o amplă marjă de apreciere pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a actului. Curtea a arătat că respectă modul în care acesta concepe imperativele de interes general, cu excepția cazului în care hotărârea se dovedește lipsită în mod vădit de temei rațional.
Pe de altă parte, Curtea a observat că Guvernului pârât nu i se impută faptul că a refuzat executarea unor hotărâri judecătorești care le recunoșteau reclamanților anumite drepturi patrimoniale și nici nu s-a susținut că prevederile legale adoptate în materie vizau eliminarea efectelor hotărârilor judecătorești respective. S-a reținut astfel că reclamanții se plâng în principal de eșalonarea, stabilită pe cale legislativă, a executării creanțelor la care au dreptul în urma unor hotărâri judecătorești, solicitându-se să verifice dacă eșalonarea, așa cum a fost aplicată, este compatibilă cu Convenția.
Curtea a constatat că în perioada 2008 - 2011 statul român a adoptat mai multe acte normative prin care se suspenda de drept orice cerere de executare a titlurilor executorii pronunțate în favoarea funcționarilor publici prin hotărâri judecătorești și prin care se introducea un sistem de executare a datoriilor prin plata unor tranșe anuale. În acest sens, O.U.G. nr. 71/2009 a prevăzut plata datoriilor în 3 tranșe anuale, în intervalul 2010 – 2012, O.U.G. nr. 45/2010 a prevăzut ca plata sumelor datorate să se facă tot în 3 tranșe anuale, însă în intervalul 2012 – 2014, iar Legea nr. 230/2011 a eșalonat plata pe 5 ani, în intervalul 2012 - 2016, cu anuități progresive, ajungând de la 5% în primul an până la 35% în ultimul an.
Curtea a amintit că a hotărât deja că măsurile luate pentru menținerea echilibrului bugetar între cheltuielile și veniturile publice pot fi considerate ca urmărind un scop de utilitate publică și în speță, a observat că în 2009 România a început să se confrunte cu o gravă criză economică și financiară. Întrucât autoritățile naționale se află, în principiu, într-o poziție mai bună decât instanța internațională pentru a stabili ce constituie "utilitate publică", Curtea a admis că, așa cum susține Guvernul, măsurile în litigiu urmăreau un scop de utilitate publică.
Totodată, s-a observat că reclamanții aveau drepturi ferme și intangibile în temeiul unor hotărâri judecătorești definitive pronunțate în perioada februarie - aprilie 2008 și că, deși mecanismul de eșalonare instituit a suferit modificări, autoritățile statului l-au respectat, dând dovadă de diligență în executarea hotărârilor judecătorești sus-menționate, iar sumele plătite s-au actualizat de fiecare dată în raport cu indicele prețurilor de consum din data plății.
În aceste condiții, reclamanții au primit mai mult de o treime din suma totală acordată de instanțe, restul sumei trebuind să fie plătit eșalonat, conform legislației în vigoare, până în 2016, iar în dosar nu a existat nimic care să sugereze că Guvernul nu are intenția de a respecta calendarul plăților.
În final, ținând seama de faptul că o parte importantă din sumele datorate reclamanților le-a fost deja plătită, Curtea nu a putut considera că a fost afectată însăși substanța dreptului reclamanților și a apreciat că plata eșalonată a sumelor datorate reclamanților nu poate fi considerată nerezonabilă.
Față de cele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârile expuse, care sunt obligatorii, făcând o analiză concretă a respectării dreptului membrilor creditorului la un proces echitabil și a respectării bunurilor lor, instanța constată că, prin aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 71/2009 cu ocazia procedurilor de executare silită prin poprire, în vederea punerii în executare a Deciziei nr. 610/ 15.02.2012, este păstrat justul echilibru între interesele statului și cele ale creditorului obligației.
În acest sens, drepturile patrimoniale ale membrilor de sindicat s-au născut odată cu pronunțarea deciziei instanței de recurs, la 15.02.2012, pe fondul cauzei acțiunea lor fiind respinsă. Potrivit legislației interne, pe fondul crizei economice și financiare, plata respectivelor drepturi este eșalonată pe 5 ani, în intervalul 2012 - 2016, cu anuități progresive, ajungând de la 5% în primul an până la 35% în ultimul an.
În aceeași măsură, deși până la acest moment autoritățile statului nu au îndeplinit obligația de plată a primei tranșe de 5 %, nici nu au contestat drepturile creditorului și nici nu există o certitudine absolută că plata respectivă nu va fi efectuată până la sfârșitul anului 2012. Pentru aceste considerente, instanța apreciază că, prin neachitarea unei tranșe din cele prevăzute pe o durată de 5 ani, într-un interval de 9 luni de la data la care s-a născut dreptul de creanță al creditorului, fără ca termenul prevăzut de lege pentru plata respectivei sume să fi expirat, nu a fost afectată însăși substanța dreptului, iar plata eșalonată a sumelor datorate nu poate fi considerată nerezonabilă în condițiile prelungirii efectelor stării de criză.
Pe de altă parte, în ceea ce privește capătul de cerere privind amendarea terțului poprit T. B., prin A.F.P. B., instanța reține că o astfel de sancțiune s-ar impune numai în cazul în care s-ar dovedi că această parte a refuzat, cu rea-credință, să-și îndeplinească obligațiile privind efectuarea popririi. Or, din probele administrate în cauză a rezultat faptul că terțul poprit T. B. a urmat demersurile prevăzute de dispozițiile legale incidente, nerespectarea îndatoririi de indisponibilizare a sumelor din conturile debitorului fiind efectul pasivității puterii executive manifestată față de necesitatea suplimentării bugetelor, prin rectificări bugetare, astfel încât să se asigure fondurile necesare onorării drepturilor salariale câștigate în justiție de membrii creditorului, în termenele prevăzute de lege.
În aceste condiții, instanța nu poate reține o rea-credință a terțului poprit T. B. în neonorarea propriilor obligații, de natură a impune amendarea sa prin prezenta hotărâre, situație în care va respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind aplicarea față de el a unei astfel de sancțiuni.
Instanța față de lipsa culpei procesuale, urmează să respingă capătul de cerere privind obligarea terțului poprit să achite creditorului cheltuieli de judecată aferente cererii deduse judecății achitate de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite, în parte, cererea de validare a popririi formulată de creditoarea D. A. M. – domiciliată în B., cart. D. 2, ..13, județul B. în contradictoriu cu debitoarea DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B., cu sediul în mun. B., . bis, J. B. și cu terțul poprit T. M. B., prin A.F.P. B., cu sediul în mun. B., ., J. B..
Validează, în parte, poprirea înființată de către B.E.J. A. A., în dosarul execuțional nr. 758/2011, prin dispoziția de poprire din 12.07.2012, la terțul poprit T. B., prin A.F.P. B..
Obligă terțul poprit T. B., prin A.F.P. B., să plătească creditoarei D. A. M. procentul de 5 % din suma urmărită silit.
Respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind amendarea terțului poprit T. B., prin A.F.P. B..
Respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind obligarea terțul poprit T. B., prin A.F.P. B., să plătească creditoarei D. A. M. cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03.04.2013.
P., GREFIER,
Red. P.C.
Tehnored. P.A.
5 exemplare/23.04.2013
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr._
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3715/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8666/2013.... → |
|---|
