Plângere contravenţională. Sentința nr. 5558/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5558/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 10388/200/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.5558
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 02.04.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – P. E.
GREFIER – I. D. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile, având ca obiect plângere contravențională, formulată de către petenta B. C. ISTRIȚA B., cu sediul în municipiu B., bulevardul Unirii, . în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – CESTRIN, cu sediul în București, bulevardul I. M., nr.401A, sector 6, București, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . 12 nr._/22.02.2012, emis de către intimată.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit, petenta B. C. Istrița B., reprezentată fiind de avocat R. V. și intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - CESTRIN.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, acțiunea este scutită de taxă de timbru, iar intimata prin serviciul registratură a depus la dosar proba foto obținută în sistemul SIEGMCR, certificatul calificat privind semnătura electronică al agentului constatator și autorizația de control aparținând agentului constatator.
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art.159 ind. 1 alin. 4 C.proc.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta plângere, în temeiul art.126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art.2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare; material, în temeiul art.1 pct. 2 C.proc.civ. și art.32 alin.2 din OG nr.2/2001 și teritorial în temeiul art.32 alin.2 din OG nr. 2/2001.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pentru propuneri de probe.
Reprezentantul petentei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Constatând proba ca fiind pertinentă, concludentă precum și utilă soluționării cauzei, în temeiul art. 167 al.1 C.pr.civ., instanța încuviințează pentru ambele părți, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedura civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreasca, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Pe fondul cauzei reprezentantul petentei solicită admiterea plângerii, anularea procesului erbal contestat și aduce la cunoștința instanței că a plătit deja rovinieta.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 23.03.2012 sub nr._, petenta B. C. Istrița B. a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/22.02.2012, întocmit de intimata C. NAȚIONALĂ DE AUSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – CESTRIN, și în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că, a fost amendată pentru ca autoturismul cu nr._ aparținând unității lor nu ar fi avut taxa de drum achitata, la data de 30.08.2011. Menționează ca autoturismul cu numărul sus- menționat are achitata rovigneta incepand cu data de 26.09.2011 data cu mult înainte de a primi prezentul proces verbal. D. din eroare a omis sa achite taxa de drum si de asemenea la data primirii prezentului proces verbal taxa de drum era deja achitata. În perioada anului trecut, nu a achitat rovinieta aferentă perioadei de utilizare a drumurilor publice conform dispozițiilor legale. Acest fapt nu a fost unul intenționat și s-a datorat unei neglijențe de natură administrativă. Această neglijență a fost sesizată și remediată la data de 27.09.2011 când a fost achitat tariful de utilizare pe o perioadă de 12 luni, în valoare de 28 de euro. La data de 25.01.2012., subscrisa a primit un proces verbal de constatate a unei contravenții (numită în continuare contravenția nr. 1), similar celui supus contestației în prezenta speță.Subscrisa a înțeles și a recunoscut culpa în care s-a aflat și a achitat amenda cu care a fost sancționată. La aceeași data de 25.01.2012 si dupa acea data, subscrisa a primit mai multe procese verbale, printre care si acest proces verbal contravențional care atestă o contravenție ulterioară (numită în continuare contravenția nr. 2) pe care îl contestă. Prin intermediul acestui proces verbal, i s-a adus la cunoștință că a fost înregistrată, la datele menționate mai sus fară a avea achitată contravaloarea tariflilui de utilizare reglementat de O.G. 15/2002. Înregistrarea a fost efectuată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare si control ar rovinietei - SIEGMCR, respectiv o camera montată în localitatea pod Maracineni. Motivele pentru care înțelege să conteste contravenția nr. 2 sunt următoarele: contravenția nr. 1 este aceeași cu contravenția nr. 2, fiind incidente prevederile O.G. 2/2001, precum și prevederile CEDO și ale Codului penal românesc în ceea ce privește reglementarea faptelor săvârșite în formă continuă; suma primita de CNADNR drept valoare de despăgubire reprezintă contravaloarea unei roviniete pe 12 luni.
În lumina jurisprudenței CEDO, contravențiile referitoare la circulația pe drumurile publice sunt încadrate în sfera "acuzațiilor în materie penală" la care se referă primul paragraf al art. 6 CEDO. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat în jurisprudența sa (Cauza Maszini c. României - hotărârea din 21.09.2006, Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei) că normele juridice ce sancționează astfel de fapte au caracter general și că urmăresc un scop preventiv și represiv, aceste criterii (alternative) fiind suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are, în sensul art. 6 din Convenție, caracter penal. Ca o consecință a aplicării în cauză a dispozițiilor art. 6 din Convenție prezentul litigiu trebuie să ofere și garanțiile procesuale recunoscute și garantate de acest articol. Pe cale de consecință trebuie recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 al Convenției, printre care lipsa pericolului social, precum și înlesnirile oferite de Codul penal. Art. 17 alin. 1 din Codul penal definește infracțiunea ca ,,fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală". In accepțiunea sa cea mai generală, contravenția, asemenea infracțiunii, conform CEDO. este o fapta a omului, un act de conduita exterioara a acestuia, interzis de lege sub o sancțiune specifică, care este pedepsită. Spre deosebire de infracțiune, care prezintă pericol social mai ridicat, cu consecințe mai grave si dăinuie în timp, la contravenție, acest pericol este mai redus, iar urmările sunt mai reduse. Conform doctrinei, „infracțiunea continuă se caracterizează prin prelungirea în chip natural a acțiunii sau inacțiunii, ce constituie elementul material al laturii obiective, după consumare, până la intervenția unei forte contrare. Tot doctrina de specialitate indică, în mod unitar, modul în care pot fi identificate infracțiunile continue, și anume „după elementul material al laturii obiective ce presupune o acțiune ori o inacțiune ce durează în timp ca: deținerea, rămânerea, purtarea, conducerea unui autovehicul etc. Activitatea infracțională la unele infracțiuni continue este susceptibilă de întreruperi care sunt determinate de natura activității infracționale, spre exemplu portul ilegal de uniforma care poate fi întrerupt noaptea și reluat dimineața. Aceste întreruperi țin de natura infracțiunii și nu afectează unitatea infracțiunii continue" În cazul de față, intervenția forței contrare este notificarea de către agentul constatator al contravenției nr. 1, contravenție recunoscută de subscrisa. însă, prin contravențiile ulterioare (cu referire specială la contravenția nr. 2), i se creează o situație mai grea decât cea prevăzută în legea penală, fiind ținuți la plata mai multor amenzi pentru aceeași faptă. În subsidiar, învederează că dreptul penal romanesc, nu reglementează cumulul aritmetic al pedepselor decât în cazuri extreme, expres și limitativ prevăzute de lege; astfel, dacă instanța
ar alege să aplice cumulul de amenzi contravenționale, i s-ar crea o situație mult mai dificilă în comparație cu pericolul social generat de fapta săvârșită. Una dintre trăsăturile esențiale ale contravenției este existența pericolului social. In doctrină, precum și în practică se remarcă obligativitatea organelor judiciare de a analiza in concreto respectiv gradul de pericol social de la caz ca caz. în speța de față, în mod evident,această analiză nu a fost efectuată. Suma primita de CNADNR drept valoare de despăgubire reprezintă contravaloarea uneiroviniete pe 12 luni.
Conform art. 8 alin. (3) din O.G. 15/2002, modificată ulterior, „contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul de vehicul folosit fară a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite conform Anexei nr.4".
Conform sus-citatei anexe nr. 4, cuantumul tarifului de despăgubire aplicabil pentru un autoturism este de 28 de euro, adică identic cu tariful de utilizare pentru 12 luni a drumurilor naționale. Această situație este valabilă pentru toate categoriile de vehicule menționate în anexele nr. 1 (care reglementează nivelul de utilizare a drumurilor naționale) și nr. 4 (care reglementează cuantumul tarifului de despăgubire aplicabil) din Ordonanța nr. 15/2002, cu modificările ulterioare. S-ar putea trage concluzia că acest tarif de despăgubire reprezintă contravaloarea rovinietei pe 12 luni și că, odată achitat acest tarif utilizatorul drumurilor naționale va avea o rovinieta valabilă. Acest aspect este contrazis de comportamentul CNADNR S.A. care, în mod abuziv,percepe tariful de despăgubire la tiecare nouă presupusă „contravenție"" pe care o constată. În concluzie. în eventualitatea în care un vehicul tranzitează drumurile naționale timp de câteva luni, fară să aibă cunoștință că nu o deține rovinieta valabilă, poate fi amendat contravențional de câteva zeci de ori și, pe lângă această sancțiune, va trebui să achite către CNADNR S.A. tot atâtea tarife de despăgubire câte presupuse contravenții a săvârșit! Or,
dacă s-ar proceda în asemenea fel, deși legea este foarte clară în sens contrar, ar lua naștere o situație extrem de dificilă pentru contravenient, disproporționată față de pericolul social generat. Face de asemenea mențiunea ca nu folosește respectiva mașina decât pentru a transporta acte de la Agenția Maracineni la sediul lor central din loc B., iar pentru acest lucru este necesar sa traverseze podul de la Maracineni, singura cale de acces in oras. Deci, ei tranzitează doar podul pe care nu-1 considra drum național atâta vreme cat face legătura intre doua localități. Prin urmare, având in vedere buna credința, faptul ca nu și-au dat seama ca a expirat taxa de drum, deci nu au săvârșit fapta cu intenție faptul ca nu s-a săvârșit o fapta care sa prezinte un pericol social si constatând ca autoturismul are rovigneta plătită la aceasta data solicită să se aibă în vedere prevederile Og 2/2001 cu privire la avertisment. În drept, invocă art. 5 alin. (2), art. 20 alin (2) din OG 2/2001, art. 8 alin. (3) din O.G.15/2002.
Intimata nu a depus întâmpinare.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar: procesul verbal de contravenție . nr._/22.02.2012– f. 7, copie rovinietă, bon fiscal nr. 62/15.01.2008, certificat de înmatriculare auto, f 8, carte de identitate auto, f 9, dovada comunicării procesului verbal, f 10, certificat calificat și autorizație de control, f 13, planșă foto, f 14.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 22.02.2012 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul COMPANIEI NAȚIONALE DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE – CESTRIN, procesul verbal de contravenție . nr._/22.02.2012, prin care s-a reținut săvârșirea de către contestatoare a contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG. nr. 15/2002, constând în aceea ca la data de 30.08.2011, ora 15,36 a circulat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe DN 2- km 115+80 m, pe raza localității Mărăcineni, aparținând Băncii Cooperatiste Istrița B. fără a deține rovinietă valabilă.
Pentru acest motiv, s-a aplicat contestatoarei, sancțiunea amenzii în cuantum de 250 lei și a fost obligată la plata tarifului de despăgubire în valoare de 28 euro, adică 121,35 lei.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa petentei și a unui martor, contravenția fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale Sistemul Informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.
În ceea ce privește susținerea petentei că a fost sancționată de mai multe ori pentru aceeași faptă și că am fi în prezența unei contravenții continue, nu poate fi reținută de instanță întrucât petenta nu a făcut nicio dovadă în acest sens.
Referitor la temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 7 din OG 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Termenul de utilizator este definit la art. 1, alin.1, lit. b, din același act normativ în sensul că „utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români”.
Față de dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța reține că obligația de achitare a rovinietei aparține proprietarului autoturismului (înscris în certificatul de înmatriculare), în cauza dedusă judecății această obligație fiind în sarcina petentei care este proprietara autovehiculului.
Așadar, este evident faptul că pentru autoturismul proprietatea petentei la data de 30.08.2011, ora 15,36, momentul săvârșirii contravenției, nu exista achiziționată o rovinietă pentru autovehiculul înmatriculat sub nr._, aspect ce rezultă din faptul că petenta nu a făcut dovada achitării rovinietei.
În aceste condiții, instanța constată că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. art. 8 alin. 1 din OG. nr. 15/2002 potrivit căruia constituie contravenție continuă fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă.
Cu toate acestea, în temeiul art.34 din OG 2/2001 care constituie dreptul comun în materie contravențională coroborat cu art. 38 alin.3 din același act normativ, care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, instanța consideră așadar că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă, având în vedere că petenta a ulterior săvârșirii faptei rovinieta valabilă pentru perioada 27.09._12.
Opinia instanței are la bază pe de o parte dispozițiile art 5 alin. 5 din OG 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și art.7 alin.3 din OG 2/2001 potrivit cărora avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede în mod expres această sancțiune.
Prin această modalitate de sancționare a contravenientei, instanța apreciază că se pot realiza și scopurile educativ și preventiv ale sancțiunilor contravenționale, urmând să i se atragă atenția petentei, în temeiul art. 7 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, asupra pericolului social al faptei săvârșite și să i se recomande să respecte dispozițiile legale.
În ceea ce privește obligarea petentei la achitarea tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro, instanța va dispune anularea acestuia, având în vedere dispozițiile art. II din Legea 144/2012, potrivit căruia tarifele de despăgubire prevăzute de OG 15/2002, aplicate și contestate în instanță, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, respectiv 24.07.2012, se anulează.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța apreciază plângerea întemeiată, urmând să o admită numai în parte și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 250 lei aplicată petentei prin procesul verbal mai sus arătat, cu avertisment și va anula tariful de despăgubire în sumă de 28 euro.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte, plângerea contravențională formulată de petenta B. C. Istrița B., cu sediul în B., . F, județul B., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - CESTRIN, cu sediul în București, Sector 6, .. 401 A.
Anulează în parte procesul-verbal . nr._/22.02.2012, în sensul că înlocuiește amenda în cuantum de 250 lei cu avertisment.
Anulează tariful de despăgubire, în cuantum de 28 euro, adică 121,35 lei. .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.04.2013.
Președinte, Grefier,
P. E. I. D. C.
Red. P.E../Tehnored.I.D.C./4 ex/10.04.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4135/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 02/2013.... → |
|---|
