Plângere contravenţională. Sentința nr. 7095/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7095/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 26-04-2013 în dosarul nr. 28907/200/2011
DOSAR NR._
ROMANIA
JUDECATORIA BUZAU – SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA NR. 7095
SEDINTA PUBLICA DIN 26.04.2013
P.: F. L.
GREFIER: D. A.
Pe rol fiind solutionarea actiunii civile avand ca obiect plangere contraventionala, promovata de petentul B. C., cu domiciliul in Buzau, .. 43, ., judetul Buzau, impotriva procesului verbal de contraventie . 11 nr._ incheiat la 21.11.2011 de intimata C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE SI INFORMATICA – CESTRIN cu sediul in Bucuresti, .. 401 A, sector 6.
La apelul nominal facut in sedinta publica au lipsit petentul B. C. si intimata C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE SI INFORMATICA – CESTRIN.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta care arata ca procedura de citare este legal indeplinita, cererea se afla la primul termen de judecata, nu este supusa timbrajului, intimata nu a formulat intampinare insa a inaintat la dosar certificat calificat pentru semnatura electronica, autorizatia de control a agentului constatator si plansa foto reprezentand inregistrarea abaterii, petentul a solicitat judecarea cauzei in lipsa, potrivit art. 242 al. 2 Cod pr.civ., dupa care;
In conformitate cu dispozitiile art. l67 Cod pr.civ. instanta incuviinteaza partilor proba cu inscrisurile depuse la dosar, apreciind-o ca fiind legala, pertinenta, concludenta si utila solutionarii cauzei, constata cauza in stare de judecata si o retine spre solutionare.
I N S T A N T A:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.12.2011, sub nr._ petentul B. C. a solicitat în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - CESTRIN, anularea procesului-verbal de contravenție . 11 nr._ incheiat la 21.11.2011.
În motivarea plângerii petentul B. C. solicită să se dispună înlăturarea caracterului contravențional al faptei, în conformitate cu dispozițiile art. 11 din cadrul Ordonanței nr. 2/2001, actualizata și anularea în tot a procesului verbal, precum și a măsurilor dispuse în baza sa; în subsidiar solicită să se dispună înlocuirea sancțiunilor aplicate cu „avertisment, în baza art. 7, coroborat cu art. 5, alin. (5), din O.G nr. 2/2001, pentru următoarele motive: în fapt, prin procesul verbal contestat a fost sancționat cu amenda contravenționala în valoare de 250 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute la art. 8 alin. (1) din OG nr. 15/2002, actualizată, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, fiind obligat și la plata sumei de 118,21 lei, reprezentând tariful de despăgubire potrivit art. 8 alin. (3), din cadrul actului normativ mai sus invocat.
Astfel, din procesul verbal contestat reiese ca la data de 25.05.2011, orele 11,30, pe DN2 Km 115+80 m, ar fi circulat cu autoturismul înmatriculat sub nr._, fără a deține rovinieta valabila.
Solicita a se avea in vedere că nu a fost rău intenționat în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor ce-i revin, iar în cazul în care ar fi primit procesul verbal la data de 25.05.2011 și nu după mai bine de 5 luni, s-ar fi conformat deîndata dispozițiilor legale.
În ceea ce privește legalitatea întocmirii procesului verbal, în afara faptului că toate aceste procese verbale, inclusiv cel de față, nu reprezintă altceva decât niște instrumente de strâns bani la bugetul statului, toate drumurile indiferent de categoria acestora, fiind după cum bine cunoaște adevărate poligoane de încercare a durității autovehiculelor, ele sunt întocmite cu încălcarea dispozițiilor Ordonanței nr. 2/2001, actualizată.
Ține să învedereze instanței că s-a aflat în eroare cu privire la obligativitatea achitării rovinietei, având în vedere dispozițiile art. 1 alin. (3) din cadrul Ordinului nr. 769/2010, actualizat, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, care arată: "Prin excepție de la prevederile alin. (2), tariful de utilizare nu se aplică pentru sectoarele de drumuri naționale aflate în interiorul reședințelor de județe și al municipiilor, între indicatoarele rutiere de intrare/ieșire în/din acestea."
El nu utilizează drumul național european respectiv (DN2) deoarece, după ieșirea de pe pod, până la ., virează la dreapta cu destinația Sărulești și retur, respectiv Sărulești - B., traversând numai podul peste râul B., aflat între cele două indicatoare de ieșire, respectiv intrare din/în municipiul B..
Pe aceasta rută se deplasează cel puțin o data pe săptămâna, deoarece părinții săi locuiesc în Sărulești și sunt în îngrijirea sa.
Revine și subliniază că în momentul comiterii faptei a avut o reprezentare greșita a realității, reprezentare determinata de cunoașterea greșita a unor date ale realității (a considerat, văzând și dispozițiile legale mai sus invocate, ca pe sectorul de drum cuprins intre cele doua indicatoare nu este obligatorie achitarea rovinietei), de care depindea caracterul contravențional al faptei. Daca ar fi cunoscut în mod real și corect realitatea (in speța obligativitatea achitării rovinietei și pe sectorul de drum respectiv), nu ar fi comis contravenția, deoarece aceasta nu a fost săvârșita cu vinovăție.
Aceasta cunoaștere a realității se putea realiza și în condițiile în care ar fi primit procesul verbal imediat sau într-un scurt timp de la data săvârșirii contravenției, fiind de buna credința, ar fi achitat atât amenda cât și contravaloarea rovinietei, mai ales că din pensia pe care o încasez acopăr cu greu cheltuielile cu întreținerea mea si a părinților mei.
Consideră, având în vedere cele menționate, că-i sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (1) din Ordonanța 2/2001, actualizată, respectiv: "Caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul (.....), erorii de fapt, (......), dacă are legătura cu fapta săvârșită." și solicită să se constate acest lucru, iar pe cale de consecința să se dispună înlăturarea caracterului contravențional al faptei astfel:
- potrivit art. 16 alin. (1): "Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele,prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac și organul la care se depune plângerea."
Se poate lesne observa că din procesul verbal contestat lipsesc atât mențiunile privind ocupația si locul de muncă al contravenientului, cât si arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite. Subliniază acest aspect deoarece așa cum a arătat mai sus, camerele nu surprind decât un punct fix, agentul constatator menționând în procesul verbal numai acel punct în care s-a constatat așa-zisa contravenție si nicidecum "aspectele ce pot servi la aprecierea gravitații faptei". În ceea ce privește "evaluarea eventualelor pagube pricinuite" acestea nu există menționate în cadrul procesului verbal, nu sunt evaluate dar sunt taxate cu "tariful de despăgubire"......
- potrivit alin. (7) al aceluiași articol: "În momentul încheierii procesului - verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal." Prin prisma acestei dispoziții, consideră că în sarcina agentului constatator incumba obligația legală, sub sancțiunea nulității procesului verbal, ca la data încheierii procesului-verbal, chiar dacă în cuprinsul formularului de proces verbal nu exista rubrica "alte mențiuni", să-i acorde dreptul la apărare prin posibilitatea formulării de obiecțiuni.
Astfel, la data întocmirii procesului verbal, trebuia sa fie înștiințat în scris despre conținutul acestuia și totodată să i se ofere dreptul de a-și exprima punctul de vedere. În acest mod, cu siguranța, nu s-ar fi ajuns în situația actuală de "sufocare" a instanțelor judecătorești cu o mulțime de astfel de dosare. Așa cum a arătat, prin neîndeplinirea acestei obligații de către agentul constatator i s-a încălcat un drept conferit atât de Constituție cât și de OG.2/2001 și anume dreptul la apărare. Faptul că procesul verbal s-a încheiat în lipsa lui nu reprezintă un motiv pentru a încălca prevederea expres cuprinsă în O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare care reprezintă sediul materiei în ceea ce privește contravențiile, cu atât mai mult cu cât în O.G. 15/2002 cu modificările și completările ulterioare, nu exista o dispoziție prin care să se arate că în cazul proceselor verbale de contravenție încheiate în baza acestui act normativ nu se aplica prevederile art. 16 alin 7 cu privire la dreptul său de a face obiecțiuni.
În ceea ce privește tariful de despăgubire, arată că este nelegal și încalcă atât legislația aplicabilă în materie cât și principiile de baza ale dreptului.
Pe cale de consecință, este nelegală aplicarea tarifului de despăgubire fără a i se preciza care este paguba produsă, evaluarea acestei pagube și legătura de cauzalitate dintre paguba produsa și contravenția săvârșita de el.
Totodată ar dori să se aibă în considerare faptul că prin aplicarea automata a acestui tarif de despăgubire fără a i se arăta care este paguba pe care a pricinuit-o precum și a legăturii de cauzalitate dintre aceasta pagubă și contravenția săvârșita de el reprezintă o încălcare a jurisprudenței europene care arată că autoritățile statului care aplică contravenția și respectiv îl obligă la plata unei despăgubiri au obligația de a-i demonstra vinovăția și până la proba contrară trebuie să fie considerat nevinovat.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Ozturk contra Gennaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant că indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzata de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.
În privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului" dincolo de orice îndoiala rezonabilă.
În plus, fiind vorba despre o acuzație penală, organul constatator avea obligația de a informa petentul în cel mai scurt timp posibil, asupra naturii și cauzei acuzației formulate împotriva sa și de a-i prezenta probele pe care se bazează acuzația.
Referitor la procesul-verbal, învederează instanței de judecată că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului, ar trebui să i se recunoască valoare probatorie numai
În speța de față, solicita să se observe că starea de fapt nu este descrisă corect și complet pentru ca instanța să poată verifica îndeplinirea cerințelor legale.
Astfel:
1) în procesul-verbal nu sunt menționate niciun fel de date de identificare ale aparatului folosit pentru înregistrarea contravenției și nici condițiile în care s-a făcut înregistarea: exista menționata doar o planșa foto cu care intimata consideră că "face proba", făra a se identifica prin tip, marca, număr etc, aparatul ce a realizat poza respectiva. Mai mult, nici condițiile în care a fost făcuta fotografia în cauza, respectiv, ploaie, ninsoare, viscol etc, nu au fost menționate, deși, după cum bine se cunoaște, starea vremii influențează claritatea fotografiilor.
2) în procesul-verbal nu s-a consemnat daca aparatul ce a înregistrat contravenția era fix sau montat pe un mijloc mobil. În aceste condiții, planșa foto cu care intimata susține ca ar face proba contravenției nu poate constitui un mijloc de proba concludent si pertinent cauzei atâta timp cât nu poate fi identificat aparatul care a făcut poza respectiva, poza putând fi trucata, respectiv realizata într-o altă zona în care plata rovinietei nu este obligatorie și inclusă apoi într-un alt context din care ar trebui să reiasă săvârșirea unei contravenții. Așa cum a arătat mai sus, beneficiind de prezumția de nevinovăție nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, sarcina probei revenind agentului constatator, orice îndoială profitând persoanei acuzată de săvârșirea contravenției - „in dubio pro reo".
În subsidiar, în cazul în care se va considera că procesul verbal este legal și temeinic întocmit, roagă să se aibă în vedere dispozițiile art. 21 alin. (3) din cadrul Ordonanței nr. 2/2001: „Sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal."
Consideră că fapta săvârșita de el nu prezintă pericol social, a fost săvârșita fiind în eroare de fapt, așa cum a arătat mai sus, nu a avut ca scop eludarea legii, drept dovada stând și faptul că înainte de a primi procesul verbal contestat el a achitat contravaloarea rovinietei, fiind în consecința lipsita în totalitate de urmări antisociale.
Desi legal citata, intimata nu a formulat intampinare in conditiile art. 114 –115 Cod pr. civ. prin care sa invoce exceptii sau cereri in aparare, dar a inaintat certificat calificat pentru semnatura electronica, autorizatia de control a agentului constatator si plansa foto reprezentand inregistrarea abaterii.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar: proces verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare si procesul verbal de contraventie contestat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 2l.11.2011 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul COMPANIEI NAȚIONALE DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE – CESTRIN, procesul verbal de contravenție . 11 nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG. nr. 15/2002, constând în aceea ca la data de 25.05.2011, ora 11,30 a circulat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe DN 2- km 115 + 80 m, pe raza localității Mărăcineni, fără a deține rovinietă valabilă.
Pentru acest motiv, s-a aplicat contestatorului, sancțiunea amenzii în cuantum de 250 lei și a fost obligat la plata tarifului de despăgubire în valoare de 28 Euro, adică 120,82 lei.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa petentului și a unui martor, contravenția fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale Sistemul Informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate ale procesului verbal de contravenție atacat, invocate de petent instanța le apreciază neîntemeiate pentru următoarele motive:
Din cuprinsul procesului verbal rezultă suficiente împrejurări de fapt pentru a se putea aprecia asupra gravității faptei astfel fiind respectate dispozițiile art. 16 din OG 2/2001.
Nici lipsa mențiunilor privind ocupația și locul de muncă ale contravenientului nu poate atrage nulitatea procesului verbal, întrucât petentul nu a fost vătămat în nici un fel prin încheierea procesului verbal în acest mod.
Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului verbal de contravenție, agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Rezultă cu claritate din aceste dispoziții că dreptul la apărare al contravenientului nu este absolut, iar în procedura contravențională se exercită prin formularea de obiecțiuni în anumite condiții prevăzute de lege, respectiv numai dacă contravenientul este prezent la încheierea verbal de contravenție, condiție subînțeleasă de vreme ce obligația de încunoștiințare a contravenientului este impusă agentului constatator numai pentru momentul încheierii procesului verbal de contravenție. În cazul în care contravenientul nu este prezent la încheierea procesului verbal, agentul constatator nu are obligația de a informa contravenientul despre dreptul de a formula obiecțiuni, așa cum susține în mod eronat petentul. Prin urmare, nu au fost nesocotite dispozițiile art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, motiv pentru care va respinge exceptia nulitatii absolute a procesului verbal de contraventie invocata de petent.
Pe fond, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 7 din OG 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Termenul de utilizator este definit la art. 1, alin.1, lit. b, din același act normativ în sensul că „utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români”.
Față de dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța reține că obligația de achitare a rovinietei aparține proprietarului autovehiculului (înscris în certificatul de înmatriculare), iar în cauza dedusă judecății această obligație fiind în sarcina petentului care era proprietarul autovehiculului.
Prin urmare contestatorul era obligat să dețină rovinieta valabilă la momentul controlului, respectiv la data de 25.05.2011. Faptul că nu avea rovinietă, rezultă din împrejurarea că petentul nu a făcut dovada achitării acesteia, precum și din planșa foto anexată la dosar, de unde rezultă că petentul a circulat cu autoturismul la data, ora și locul menționate în procesul verbal. Câtă vreme în planșa foto este evidențiat autovehiculul petentului și nr. de înmatriculare al acestuia, instanța apreciază că nu mai sunt necesare îndeplinirea altor condiții cu privire la planșa foto.
Așadar, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului corespunde realității, agentul constatator a făcut dovada faptei săvârșite de către petent și a reușit să răstoarne prezumția de nevinovăție a acestuia prevăzută în art. 6 din CEDO
Instanța constată că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. art. 8 alin. 1 din OG. nr. 15/2002 potrivit căruia fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continuă.
Cu toate acestea, în temeiul art.34 din OG 2/2001 care constituie dreptul comun în materie contravențională coroborat cu art. 38 alin.3 din același act normativ, care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, instanța consideră așadar că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă, avand in vedere imprejurarea ca fapta savarsita de petent nu a produs urmari grave si a adus o atingere minima a ordinii si valorilor sociale ocrotite.
De asemenea verificând sistemul Ecris al instanței, se constată că petentul a fost sancționat de mai multe ori pentru aceeași faptă, ori achitarea tuturor amenzilor, ar fi prea împovărătoare pentru el.
Opinia instanței are la bază pe de o parte dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și art.7 alin.3 din OG 2/2001 potrivit cărora avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede în mod expres această sancțiune.
Prin această modalitate de sancționare a contravenientului, instanța apreciază că se pot realiza și scopurile educativ și preventiv ale sancțiunilor contravenționale, urmând să i se atragă atenția petentului, în temeiul art. 7 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, asupra pericolului social al faptei săvârșite și să i se recomande să respecte dispozițiile legale.
În ceea ce privește obligarea petentului la achitarea tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro, instanța va dispune anularea acestuia, având în vedere dispozițiile art. II din Legea 144/2012, potrivit căruia tarifele de despăgubire prevăzute de OG 15/2002, aplicate și contestate în instanță, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, respectiv 24.07.2012, se anulează. Față de aceste dispoziții legale, instanța apreciază că nu se mai impune analizarea motivelor invocate de către petent cu privire la nelegalitatea aplicării tarifului de despăgubire.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța apreciază plângerea întemeiată, urmând să o admită în parte și va dispune transformarea amenzii contraventionale aplicata petentului prin procesul verbal de contraventie . 11 nr._ incheiat la 21.11.2011 de intimata, in sanctiunea "avertisment".
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E:
Respinge exceptia nulitatii absolute a procesului verbal de contraventie, invocata de petent.
Admite in parte actiunea formulata de petentul B. C., cu domiciliul in Buzau, .. 43, ., judetul Buzau, impotriva procesului verbal de contraventie . 11 nr._ incheiat la 21.11.2011 de intimata C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE SI INFORMATICA – CESTRIN cu sediul in Bucuresti, .. 401 A, sector 6.
Dispune transformarea amenzii contraventionale aplicata petentului prin procesul verbal de contraventie . 11 nr._ incheiat la 21.11.2011 de intimata, in sanctiunea "avertisment".
Anuleaza obligarea petentului de a achita tariful de despagubire in suma de 28 Euro, adica 120,82 lei.
Atrage atentia petentului asupra pericolului social al faptei savarsite si îi recomanda ca in viitor sa respecte dispozitiile legale in materie.
Cu recurs in termen de l5 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi, 26.04.2013.
P., GREFIER,
RED: F.L.
THNORED: D.A.
4 ex./16.04.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 06/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 27/2013.... → |
|---|
