Plângere contravenţională. Sentința nr. 8021/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8021/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 14-05-2013 în dosarul nr. 29908/200/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.8021
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 14.05.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – P. E.
GREFIER – I. D. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile, având ca obiect plângere contravențională, formulată de către petenta . SRL, cu sediul în ., ., județul B. în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ B., cu sediul în municipiul B., ..1B, județul B., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr. 9681/20.11.2012, emis de către intimat.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns petenta . SRL prin reprezentant avocat L. A. ( mandat de substituire din data de 22.03.2013) lipsă fiind intimatul I. T. de Muncă B.. În ședința publică prezent este martorul Z. D..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la al treilea termen de judecată,nu au fost depuse înscrisuri noi la dosarul cauzei, după care:
După identificarea martorului Z. D. cu carte de identiate . nr._ și cod numeric personal_, introduși în sala de judecată, sub prestare de jurământ, instanța îi pune în vedere că, potrivit art. 193 alin. 8 C.pr.civ., mărturia mincinoasă constituie infracțiune și procedează la audierea acestuia, declarațiia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Reprezentantul petentei depune în ședința publică declarația din data de 21.11.2012 dată de numitul Z. D..
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedura civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreasca, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul petentei având cuvântul pe fondul cauzei solicită admiterea plângerii, înlocuirea amenzii cu avertisment, singura neregularitate pe care au constat-o inspectorii se referă doar la numitul Z. D., care de altfel ulterior a recunoscut că este în concediu pentru creștere copil și că nu dorea angajarea la firma respectivă, ceilalți trei angajați au contracte individuale de muncă și actele în regulă, mai există ca angajați ai petentei alte trei persoane, nu se solicită cheltuieli de judecată
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanța sub nr._ la data de 27.11.2012 petenta . SRL prin administrator V. C. a formulat în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ B. plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr. 9681/20.11.2012 întocmit de I. T. de munca B. prin care arată că au fost sancționați in baza prevederilor art.20 alin. 1 lit. a din Legea 319/2006 cu suma de 4000 lei. Arată că în fapt, la data de 19.11.2012 la sediul societății, a avut loc un control efectuat de către ITM B. in urma căruia a fost încheiat procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor BZ nr. 9681 din data de 20.11.2012, in care s-a menționat faptul ca in acel moment in locația respectiva se afla la lucru 1 persoana, respectiv numitul Z. D., căruia societatea nu i-ar fi asigurat o instruire suficienta si adecvata in domeniul securității si sănătatii in munca. Arată că un aspect ce atrage nulitatea procesului verbal menționat este acela ca potrivit art. 16 alin 1 din OG 2/2001 agentul constatator nu a respectat obligativitatea de a oferii contravenientului posibilitatea achitării in 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzut de actul normativ refuzându-i aceasta posibilitate încălcându-se astfel dispozițiile imperative ale acestui act normativ care reglementează tocmai regimul juridic al contravențiilor. In ceea ce privește fondul cauzei a solicitat instanței ca in prezentul litigiu sa ii ofere garanțiile procesuale recunoscute si garantate de art. 6 din Convenția europeana a drepturilor omului (care face parte din dreptul intern in baza articolului 11 din Constituita României si are prioritate in temeiul art. 20 alin. 2 din legea fundamentala). Aceasta deoarece, deși in dreptul intern contravențiile au fost dezincriminate in lumina jurisprudenței CEDO acest gen de contravenție intra in sfera "acuzațiilor in materie penala" la care se refera primul paragraf al art. 6 CEDO. La aceasta încadrare au condus doua argumente, respectiv, norma juridica ce sancționează astfel de fapte are caracter general ( Legea 319 /2006 ) și amenda (sancțiunea contravențională aplicata) urmărește un scop preventiv si represiv. In acest sens a menționat faptul ca procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției (ilizibil scris si nelegal întocmit) nu poate face dovada prin ei însuși a existentei faptei, a autorului acesteia si a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoana este acuzata de săvârșirea contraventiei. A Arătat că, beneficiind astfel de prezumția de nevinovăție, petentul nu este legat sa-și dovedească nevinovăția, sarcina administrării probelor revenind agentului constatator, orice îndoiala profitând persoanei acuzate de săvârșirea contraventiei (in duhiopro reo). A arătat că referitor la situația de fapt prezentata in cuprinsul procesul verbal atacat se impune sa învedereze instanței o . aspecte ce denota netemeinicia celor reținute precum acela că la data controlului efectuat de ITM B., respectiv 19.11.2012, au fost gasiti la lucru un număr de 6 salariați aparținând societății, ale căror forme legale insa îndeplineau toate rigorile impuse de Legea 53/2003.Ce nu menționează insa agenții constatatori este faptul ca aceasta persoana se prezentase in ziua respectiva in vederea obținerii unui loc de munca in cadrul societății, răspunzând la un anunț pe care societatea il făcuse in presa locala in acest sens. Astfel in momentul in care a avut loc controlul efectuat de reprezentanții ITM B. numitul Z. D. nu era angajatul societății. Mai mult decât atat ulterior in urma discuțiilor purtate de acesta cu administratorul societății noastre, a reieșit faptul ca aceasta se afla in concediu de creștere copil, moment in care i-a fost transmis faptul ca pentru a-1 putea angaja, ar trebui sa renunțe la indemnizația pentru creștere copil pe care o primea.Aflând despre acest aspect numitul Z. D. a formulat o cerere pe care a inaintat-o pe adresa societății noastre în care a declarat ca nu mai dorește angajarea din motive personale. Tinand cont de toate aceste precizări urmează solicită ca instanața să constate faptul ca nu se poate retine faptul ca societatea nu ar fi asigurat instructaj corespunzător in domeniul securității si sanatatii in munca pentru numitul Z. D. din moment ce aceasta persoana nu a fost si nu este angajatul societății, urmând astfel ca in consecința sa se dispună admiterea plângerii formulate si sa se anuleze procesul verbal menționat. In cazul in care onorata instanța va considera ca nu sunt întrunite condițiile constatării nulității absolute a procesului verbal atacat solicită sa se dispună înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment datorita faptului ca amenda de 4000 lei este exagerat de mare in comparativ cu gradul de pericol social al faptei, lucru menționat si de dispozițiile art.21 alin 3 din OG nr.2/2001 ce menționează faptul ca ""sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise" existând pericolul insolvabilității societatii noastre in cazul in care vor fî obligați la plata acestei sume cu totul exagerate. Mai mult decât atat nu se poate retine nici faptul ca societatea ar fi încercat eludarea prevederilor legale in acest sens fapt demonstrat si de acțiunile întreprinse de societatea noastră in vederea respectării legislației in vigoare. In urma celor menționate solicită să se admită plângerea si sa se anuleze procesul verbal de contravenție menționat in virtutea celor menționate sau avand in vedere gradul de pericol social ai faptei sa se dispună înlocuirea amenzii aplicate cu măsura avertismentului.
În data de 21.03.2013 I. T. de Muncă B., a formulat precizări prin care solicită respingerea plângerii contravenționale formulate de S.C. U. ALARM S.R.L. A arătat că, legea sancționează faptele săvârșite cu oricare dintre formele de vinovăție prevăzute de dreptul comun: intenția (directă sau indirectă) ori culpa (prin ușurință sau neglijență). Legea contravențională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală. A arătat că în perioada 19.11. -20.1 l.2012, un inspector de muncă din cadrul Inspectoratului T. de Muncă B. a efectuat un control la S.C. A. U. ALARM S.R.L, care a avut obiectiv verificarea modului în care angajatorul respectă prevederile Legii nr.319/2006, H.G.nr.1425/2006, H.G. nr.971/l2006, H.G. nr.1048/2006. Controlul s-a efectuat în prezența administratorului societății petente, domnul V. C., arată că activitatea principala conform codului CAEN este 8010 activitate de protecție si garda, locație controlata a fost spălătoria auto situata in ., ., număr total salariați fiind 3 din care 1 femeie. Din numărul fișelor de identificare (solicitate in temeiul art. 15(1) lit.b din Anexa nr. I la H.G. nr.1377/2009) completate de persoanele aflate la munca in locația controlata, 1(una)- anexată la procesul verbal de control înregistrat la I. T. de Munca B., în urma verificării documentelor existente și a situației din teren, s-au constatat mai multe neconformități, dintre care au enumerat pe cea cu gradul de pericol social cel mai ridicat, respectiv angajatorul nu a asigurat pentru lucrătorul Z. D. o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă înainte de începerea activității, care să cuprindă informații și instrucțiuni de lucrări specifice locului de muncă și postului său, fiind încălcate prevederile art.20 alin. l lil. a din Legea nr.3 19/2006 care prevede că „ Angajatorul trebuie sa asigure condiții pentru ca fiecare lucrător sa primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă, în special sub formă de informații și instrucțiuni de lucru, specifice locului de munca și postului sau, la angajare”.
În dala de 19.11.2012, orele 13,00 -13,30, a fost identificat la munca, ca spălător auto,numitul Z. D. (CNP_), care a declarat pe proprie răspundere că „ lucrează ca muncitor din data de 19.11.2012, ora 8, la S.C A. U. ALARM, ca este in proba, nu a semnat contract de munca, nu a semnat fișa dc protecția muncii. Activitatea de control a fost finalizată prin procesul verbal de control . nr._/20.11.2012, în care s-a consemnat constatările privind nerespectarea prevederilor legale și prin care inspectorul de muncă a impus ca abaterile constatate în domeniul securității și sănătății în muncă să fie remediate pe loc sau într-un timp limitat, dispunând măsuri obligatorii, cu termene concrete de realizare. Procesul verbal de control este act oficial de la data încheierii lui, angajatorul având obligația de a îndeplini măsurile dispuse prin acesta. Prin același proces verbal de control, angajatorul este înștiințat cu privire la obligația de a informa,în scris, inspectoratul teritorial de muncă cu privire la modalitatea de îndeplinire a măsurilor stabilite.
Prin procesul verbal prin care a fost sancționat angajatorul pentru încălcarea prevederilor legislației muncii cuprinde următoarele, fapta angajatorului de a nu respecta prevederile legale în domeniul securității și sănătății în muncă constituie contravenție și a fost sancționat conform art.39 alin.4 din Legea nr.3 19/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă, cu amendă contravențională în cuantum minim, pentru nerespectarea prevederilor art.20 alin. l lit. a din Legea nr.319/2006. Sancțiunea a fost aplicată cu respectarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobata cu modificări și completări prin Legea nr.180/2002 și a putut fii achitată în termen de 48 de ore de la data încheierii procesului verbal de constatare și sancționare sau de la data comunicării acestuia, respectiv suma de 2.000 lei. La individualizarea sancțiunii contravenționale, inspectorul de muncă a ținut seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și de urmarea produsă. Cu privire la legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare contravențiilor, apreciază că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Solicită să se respingă ca neîntemeiată, susținerea petentei de a se constata nulitatea procesului verbal de contravenție, pentru motivul că "potrivit art. 16. alin. l din O.G. nr.2/2001agentul constatator nu a respectat obligativitatea de a oferi contravenientului posibilitatea achitării in 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzut de actul normativ". Reiterează faptul că sancțiunea amenzii contravenționale a fost aplicată cu respectarea prevederilor art.28 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobata cu modificări și completări prin Legea nr.180/2002 și a putut fi achitată suma de 2.000 lei, în termen de 48 de ore de la data încheierii procesului verbal de constatare și sancționare sau de la data comunicării acestuia. Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, solicită să se coroboreze înscrisurile aflate la dosar și să se constatate că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată. Organul constatator a produs dovada indubitabilă a existenței faptei, a autorului acesteia, a vinovăției sale, în conformitate cu garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului nr.11 din Constituția României și are prioritate în temeiul art.20 alin.2 din legea fundamentală) raportate la dispozițiile speciale cuprinse în art. 1 din O.G. nr.2/2001.In plângerea contravențională se solicită în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertisment. Solicită să se aibă în vedere faptul că cu probele aduse la dosar de către intimată, apreciază că acestea au făcut dovada că situația de fapt menționată în procesul verbal de contravenție este cea reală. Referitor la afirmația petentei din plângerea contravențională "persoana identificată de către inspectorii ITM B., nu avea raporturi de muncă cu S.C. A. U. ALARM S.R.L. „ solicită cenzurarea acestei afirmații și să se aibă în vedere dispozițiile art. 5 lit. c din Legea nr..3 19/2006, deoarece persoana care a fost identificată de inspectorii de muncă și a completat declarația pe proprie răspundere, consideră că avea calitatea de alt participant la procesul de muncă, adică persoană aflată în unitate, cu permisiunea angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale în vederea angajării. În continuare arată că "AR"T. 5, în sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următorul înțeles, respectiv” lucrător - persoana angajata de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenții, elevii în perioada efectuării stagiului de practica, precum și ucenicii și alți participanți la procesul de munca, cu excepția persoanelor care prestează activități casnice, angajator - persoana fizica sau juridică ce se afla în raporturi de munca ori de serviciu cu lucrătorul respectiv și care are responsabilitatea întreprinderii și/sau unității, alți participanți la procesul de munca - persoane aflate în întreprindere și/sau unitate, cu
permisiunea angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale în vederea angajării, persoane care prestează activități în folosul comunității sau activități în regim de voluntariat, precum și șomeri pe durata participării la o forma de pregătire profesională și persoane care nu au contract individual de munca încheiat în forma scrisă și pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de proba". Arată că principiul legislației europene în domeniul securității și sănătății în muncă este "angajatorul răspunde”, asta însemnând că angajatorul are puterea juridică, administrativă și financiară să decidă cu privire la echipamentele și la metodele de lucru utilizate, cu privire la procedurile de selecție, de instruire și de supraveghere a lucrătorilor, ținând cont de „capacitățile lucrătorului”, în ceea ce privește securitatea și sănătatea în muncă atunci când îi „încredințează sarcini” (art.7 -alin.4 lit. c din Legea nr.319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă. Cu alte cuvinte, cei care generează riscurile profesionale sunt responsabili de gestionarea și controlul lor în parteneriat cu cei afectați deci riscuri, fără ca obligațiile lucrătorilor în domeniile securității și sănătății în muncă să aducă atingere principiului responsabilității angajatorului. Acest principiu este formulat în art.6 din Legea nr.319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă în condițiile art.5 alin.5 din O.G. nr. 2/2001 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002 cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea stabilită: "trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite", iar în cauză nu se justifică aplicarea sancțiunii "avertisment", întrucât fapta petentei nu este una de gravitate redusă, conform art.7 alin2dinn O.G. nr.2/2001. Consideră că, înlocuirea amenzii contravenționale stabilite prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, cu sancțiunea avertisment, nu ar avea un efect pozitiv asupra petentei, nu constituie o modalitate de prevenire de noi fapte contrare legislației in vigoare.
Fără echivoc, reiese ca clementele constitutive ale contravenției săvârșite sunt întrunite cumulativ, această contravenție este săvârșită cu intenție, contestatoarea a prevăzut rezultatul faptei sale si a acceptat posibilitatea producerii ei, prin nerespectarea dispozițiilor Legii nr.3 19/2006. Motivele invocate în plângere nu exonerează de răspundere pe angajator. Au solicitat judecarea cauzei în lipsă și au solicitat respingerea plângerii.
În cauză instanța a administrat proba cu înscrisuri, respectiv cele atașate la dosarul cauzei: proces verbal de constatare și sancționare al contravențiilor . nr. 9681/20.11.2012 ( f 8,9), declarație nr. 285/21.11.2012, f 10, copie CI . nr._, f 11, proces verbal de control . nr._/20.11.2012, și anexă f 18-19, fișă de identificare, f 20, extras de pe portalul instanței de judecată, f 25-26, proba testimonială, în cadrul căreia a fost audiat martorul J. D., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar fila 32.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data 20.11.2012, a fost întocmit de către agenți constatatori din cadrul I. T. de Munca B., procesul verbal de contravenție . nr. 9681/20.11.2012, prin care s-a reținut săvârșirea de către contestatoare a contravenției prevăzute de art. 20 alin.1 lit. a din Legea 319/2006, constând în aceea că în urma controlului efectuat la data de 19.11.2012, ora 13, 15, la punctul de lucru al S.C. A. U. ALARM S.R.L, situat în Comuna B., ., - spălătorie auto, angajatorul nu a asigurat pentru lucrătorul Z. D. o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă în momentul angajării, care să cuprindă informații și instrucțiunii de lucru specifice locului de muncă și postului său. .
Pentru acest motiv s-a aplicat contestatoarei o amenda in cuantum de 4000 lei.
Procesul verbal a fost semnat de către administratorul contestatoarei.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate a procesului verbal de contravenție atacat, invocate de petent instanța le apreciază neîntemeiate pentru următoarele motive:
Contrar susținerilor petentei, în procesul verbal de contravenție, se prevede posibilitatea achitării a jumătate din minimul amenzii în termen de 48 de ore.
Analizând procesul verbal din punct de vedere al legalității, instanța constată că acesta respectă condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG 2/ 2001.
Referitor la temeinicia procesului verbal instanța reține următoarele:
Din fișa de identificare aflată la dosar, instanța reține că la data de 19.12.2012, data controlului, ora 11,45 a fost identificat la punctul de lucru al petentei numitul J. D., care a declarat în scris că nu a semnat fișa de protecție a muncii, iar în fața instanței acesta a confirmat că nu a semnat nici un instructaj. De asemenea din declarația acestuia rezultă fără echivoc că în ziua controlului, acesta presta activitate în folosul contestatoarei, acesta a declarat că atunci când au venit organele de control, credea că aceștia vor să spele mașina și i-a întrebat dacă vor să spele mașina.
Împrejurarea că numitul J. D. nu a mai vrut să fie angajat, nu este de natură să o exonereze pe petentă de răspundere, întrucât potrivit art. 20 alin. 1 lit. a din Legea 319/2006 ) angajatorul trebuie să asigure condiții pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă, în special sub formă de informații și instrucțiuni de lucru, specifice locului de muncă și postului său: a) la angajare;
Prin urmare contestatoarea avea obligația de a asigura o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă, nu numai angajatului său dar și lucrătorului. Ori, potrivit art. 5 din același act normativ, termenul de „lucrător „ este definit ca fiind persoană angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenții, elevii în perioada efectuării stagiului de practică, precum și ucenicii și alți participanți la procesul de muncă, cu excepția persoanelor care prestează activități casnice.
Așadar, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentei corespunde realității, agentul constatator a făcut dovada faptei săvârșite de către petentă și a reușit să răstoarne prezumția de nevinovăție a acesteia prevăzută în art. 6 din CEDO
Instanta apreciază ca fapta săvârșită de către contestatoare, are un grad de pericol social foarte mare, întrucât persoanele care nu beneficiază de o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă sunt predispuse riscului de accidente în muncă.
F. de considerentele mai sus expuse, instanta apreciază plângerea contravenționala neîntemeiata, urmând, ca în baza art. 34 din OG 2/2001 sa o respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de către petenta . SRL, cu sediul în ., ., județul B. în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ B., cu sediul în municipiul B., ..1B, județul B., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr. 9681/20.11.2012, emis de către intimat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică din data de 14.05.2013.
Președinte, Grefier,
P. E. I. D. C.
Red. P.E../Tehnored. I.DC../4 ex/13.06.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6293/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3590/2013.... → |
|---|
