Pretenţii. Sentința nr. 18/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 18/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 15871/200/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 18.06.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. L. A.
Grefier: I. D.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulate de reclamantul C. G. E., domiciliat în mun. B., .. 18 E, ., jud. B. în contradictoriu cu pârâtul S. R. – REPREZENTAT DE MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul în mun. B., ., jud. B., având ca obiect pretenții.
Prezența și dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04.06.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 11.06.2013 și pentru această dată.
INSTANTA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 21.07.2011, sub nr._, reclamantul C. G. E. a chemat în judecată pe pârâtul S. R.- reprezentat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, solicitând: 1- să se constate că în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei B., erau îndeplinite absolut toate condițiile prevăzute de lege pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire formulate împotriva s.pen. nr.926/23.05.1996, „admitere în principiu” ce echivalează cu dreptul la un proces echitabil, în sensul accesului la justiție prin exercitarea unei căi de atac prin care se puteau fructifica și alte drepturi fundamentale, printre care și dreptul la apărare ; 2- să fie obligat pârâtul la plata sumei de 50.000 lei, reprezentând despăgubiri civile, constând în daune morale pentru încălcarea dreptului; 3- cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că la data de 27.06.2008 a formulat plângere penală împotriva medicului D. M., în vederea cercetării acesteia, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual.
Prin Rezoluția nr.3451/P/2008 din 10.03.2009 P. de pe lângă Judecătoria B. a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale, având în vedere că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.10 alin.1 lit.g Cpp, întrucât s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.
La data de 2.06.2010 a formulat o cerere de revizuire a s.pen. nr.926/23.05.1996 definitivă, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr.9043/1995.
Prin Referatul nr.541/III/6/2010 din 11.06.2010 P. de pe lângă Judecătoria B. a sesizat instanța competentă, cu solicitarea de a se respinge cererea de revizuire ca neîntemeiată.
S-a format dosarul nr._ al Judecătoriei B., în care s-a pronunțat s.pen. nr.836/28.09.2010 prin care s-a respins cererea de revizuire ca neîntemeiată.
Apelul a fost respins de Tribunalul B., secția penală prin decizia penală nr. 250/21.12.2010 și recursul de Curtea de Apel Ploiești- secția penală, prin decizia penală nr.244/28.02.2011.
Reclamantul apreciază că hotărârile judecătorești au fost pronunțate cu încălcarea gravă a legii, fapt ce a condus la îngrădirea dreptului de acces la justiție.
Prin Rezoluția din 10.03.2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale întrucât s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale și nici un procuror și nicio instanță nu s-au mai putut pronunța pe fondul cauzei.
Art.395 alin.2 Cpp admite că falsificarea înscrisului se poate constata în procedura de revizuire, mai precis în faza a II-a a soluționării unei cereri de revizuire, după admiterea în principiu.
Instanțele au ignorat dispozițiile art.414/2 Cpp..
Faza admiterii în principiu privește exercitarea unui drept, iar nu o judecată asupra temeiniciei solicitării ce face obiectul exercitării acestui drept.
Soluția nu poate fi decât de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire, prin sentință, în cazul în care nu se întemeiază pe vreunul dintre cazurile prevăzute în art.394 Cpp sau de admitere în principiu prin Încheiere, a cererii de revizuire.
În drept, a invocat dispozițiile art.1, art.13 cu referire la art.6 alin.1 – dreptul de acces la un tribunal, art.6 alin.3 lit.c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.4 alin.2 din Protocolul nr.7 la Convenție, prin aplicarea dispozițiilor art.11 alin.2 și art.20 din Constituție, art.21 alin.1 și art.52 alin.3 din Constituție, art.3 c.civ., art.25, 54 alin. 1 și 2 și art.56 din Decretul nr.31/1954 și jurisprudență CEDO în materie.
În dovedire, a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul a formulat Întâmpinare, prin care ca solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La art.6 paragraful 1 din Convenție se prevede că „orice persoană are dreptul la o judecată în mod echitabil și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către instanța independentă și imparțială instituită de lege, care va hotărâ asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil”.
Dreptul la un proces echitabil, invocat de reclamant, nu presupune și admiterea cererii unui petent.
Reclamantul nu a fost împiedicat în nici un mod de către instanțe să promoveze căi de atac, să formuleze apărări, să aducă dovezi, drepturile și obligațiile cu caracter civil nu i-au fost încălcate, instanța apreciind că dreptul la un proces echitabil, garantat de art.6 paragraf 1 din Convenție nu a fost încălcat.
Reclamantul a avut posibilitatea să își facă apărările, atât cu ocazia judecății în primă instanță, cât și în căile de atac, ceea ce de altfel a și făcut, astfel că nu se poate reține o încălcare a dreptului la apărare, a drepturilor și libertăților recunoscute de convenție.
În cauză nu este vorba de o eroare judiciară, care să oblige pârâtul la acordarea unor daune morale.
Dreptul la recurs instituit de art.13 din Convenție este un drept subiectiv de natură procedurală, garantând un drept de acces în fața judecătorului intern, acces pe care reclamantul l-a avut prin prezentarea sa în fața instanțelor de fond, de apel și de recurs. În consecință, nu se poate reține un prejudiciu moral suferit de către reclamant.
În ceea ce privește invocarea de către reclamant a dispozițiilor art.4 paragraf 2 din Protocolul 7 la Convenție, instanța constată că nu au fost încălcate aceste dispoziții, întrucât alin.1 se referă la faptul că nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicțiile acelui stat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă.
A..2 al acestui articol se referă la faptul că dispozițiile aliniatului precedent nu împiedică deschiderea procesului conform legii și procedurii penale a statului respectiv, dacă fapte noi sau recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunțată.
În speță, reclamantul nu a arătat că s-ar fi descoperit fapte noi care să afecteze hotărârea pronunțată și nici nu a precizat ce vicii fundamentale prevăzute de codul de procedură penală au existat în cazul judecării cererii de revizuire.
Pentru fapta săvârșită, reclamantul nu a fost condamnat decât o singură dată, conform s.pen.nr.926/1996 a Judecătoriei B..
Față de considerentele menționate anterior, având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada unui prejudiciu moral suferit, instanța va respinge cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂSTE
Respinge cererea formulată de reclamantul C. G. E., domiciliat în mun. B., .. 18 E, ., jud. B. în contradictoriu cu pârâtul S. R. – REPREZENTAT DE MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul în mun. B., ., jud. B..
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.06.2013.
P. GREFIER
Tehnored.ALA/4 ex.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 7353/2013. Judecătoria BUZĂU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
