Pretenţii. Sentința nr. 7463/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7463/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 26286/200/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
JUDEȚUL B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7463
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 30.04.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE - M. S.
GREFIER - I. A. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile având ca obiect „pretentii” formulată de reclamantul S. N., domiciliat în com. Tisău, ., în contradictoriu cu pârâții M. I., S. S., D. C., toți domiciliați în com. Tisău, .
Prezența și dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25.04.2013, consemnările au fost făcute în încheierea din acea dată, parte integrantă din prezenta hotarare, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de astăzi, 30.04.2013, cand a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare in judecatra înregistrată la data de 11.11.2011 pe rolul Judecătoriei Buzau-Sectia civila sub nr._, reclamantul S. N. a solicitat instanței, in contradictoriu cu pârâții M. I., S. S., D. C., obligarea acestora în a-i cumpăra anvelope de calitate.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în data de 25.12.2008, a fost la discoteca din comuna Pietroasele, . numiții C. C. și D. L., unde a stat până la terminarea programului, respectiv la orele 03,30. A mai arătat că s-a deplasat la discotecă cu autoturismul proprietatea personală. În momentul în care a ieșit din incinta discotecii și a mers la mașină, a constatat că i-au fost tăiate anvelopele. n momentul în care s-au apropiat de mașină, au observat cum pârâții se aflau lângă mașina sa și apoi s-au depărtat și s-au urcat în mașina numitului M. I.. A ajuns la concluzia că aceștia i-au tăiat anvelopele și, când l-au văzut apropiindu-se, s-au urcat în autoturism și au fugit.
Au fost chemați la organele de poliție la cca. 3 săptămâni, în urma plângerii făcute de el, unde li s-au luat declarații și când au recunoscut fapta. În fața organelor de poliție s-au obligat să-i cumpere anvelopele, lucru care s-a întâmplat, însă el le-a refuzat, deoarece erau foarte uzate.
Acțiunea nu a fost motivată în drept.
In sustinerea cererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei, urmatoarele inscrisuri: adresa nr. A/288/16.11.2009, cartea sa de identitate ( filele 4-5).
Prin Încheierea de ședință din data de 25.10.2012, (fila 11), instanța a dispus suspendarea judecării cauzei, în baza art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.
Pârâții nu au formulat întâmpinare, insa s-au prezentat personal in fata instantei de judecata (la termenul din data de 31.01.2013).
La data de 19.12.2012, reclamantul a formulat cerere de repunere pe rol (fila 16), admisă de către instanță prin Încheierea de ședință din data de 31.01.2013, când pârâtul D. C., prezent în instanță, a recunoscut fapta. Acesta a mai arătat ca le-au fost luate declarații de către șeful de poliție din proprie inițiativă. A mai precizat că reclamantul, la acel moment a fost întrebat dacă dorește să-i dea cauciucuri în schimbul celor distruse și i-au oferit unele de la dezmembrări. Reclamantul a refuzat să le ia și le-a cerut o sumă de bani pe care, ulterior a refuzat să o primească. Amenda administrativă care le-a fost aplicată a fost de 300 lei achitată la finanțe. Totodată pârâtul D. C. a susținut că a fost singurul are a înțepat cauciucurile cu o șurubelniță mică.
Pârâtul S. S. a susținut că a fost martor în dosar având ca obiect tentativă de omor, de aceea a fost chemat în judecată în prezenta cauză. Nu are nicio legătură cu această faptă.
Reclamantul a făcut dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 91 lei și timbru judiciar în sumă de 3 lei - aferente cererii principale, respectiv a taxei de timbru în cuantum de 45,5 lei și timbru judiciar în sumă de 1,5 lei - aferente cererii de repunere pe rol (filele 31-32).
La solicitarea instanței, P. de pe lângă Judecătoria B. a depus la dosarul cauzei copii de pe declarațiile ce au fost luate părților și ordonanța de scoatere de sub urmărire penală (filele 35- 55).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Ordonanta de scoatere de sub urmarire penala si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ din data de 29.05.2009 (fila 36), data de P. de pe langa Judecatoria Buzau in Dosarul nr.74/P/2009, s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului D. C. si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ in cuantum de 300 lei. De asemenea, s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului S. S., intrucat nu a participat la savarsirea faptei prevazute de art.217 alin.1 C.pen., respectiv neinceperea urmaririi penale fata de numitii B. V. si M. I., pentru comiterea infractiunii prevazute de art.217 alin.1 C.pen., intrucat nu au participat la savarsirea acesteia.
Astfel, in seara zilei de 25.12.2008, cu ajutorul unei surubelnite, cei doi invinuiti D. C. si S. S. au taiat cele 4 anvelope ale autoturismului marca Dacia cu numarul de inmatriculare_, ce se afla parcat in aproprierea discotecii OK din comuna Pietroasele, ., proprietatea partii vatamate S. N.. Prejudiciul a fost estimat de partea vatamata la suma de 400 lei.
S-a stabilit, pe baza cercetarilor efectuate de catre organele de urmarire penala, ca cele patru anvelope au fost taiate de invinuitul D. C., fapta la care invinuitul S. S. si faptuitorii B. V. si M. I. nu au participat.
Pe parcursul urmaririi penale, invinuitul D. C. a intentionat sa recupereze prejudiciul partii vatamate, insa acesta a refuzat sa primeasca 4 anvelope in locul celor distruse sau contravaloarea lor, astfel ca procurorul de caz a mentionat ca „partea vatamata urmeaza sa isi valorifice pretentiile cu privire la despagubiri pe cale civila de la invinuitul D. C.”.
Impotriva ordonantei din data de 29.05.2009, nu s-a formulat plangere, astfel cum rezulta din continutul adresei din data de 01.04.2013 emisa de P. de pe langa Judecatoria Buzau (fila 35).
In speta, reclamantul S. N. a solicitat instantei de judecata obligarea paratilor M. I., S. S., D. C. la plata sumei de 1.000 lei reprezentand anvelopele taiate.
Avand in vedere dispozitiile art.3 din Legea nr.71/2011, instanta apreciaza ca sunt aplicabile vechile dispozitiile ale Codului civil.
Dispozitiile legale invocate pentru admisibilitatea repararii banesti a daunelor sunt cele prevazute de art.998 C.civil, care reglementeaza raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie, in temeiul caruia „orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara”, intregite cu cele ale art.999 C.civil, conform carora „omul este responsabil nu numai de prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar si de acela cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa.” Cum aceste texte legale nu fac distinctie, dupa cum prejudiciul este patrimonial sau nepatrimonial, inseamna ca ambele sunt susceptibile de a fi reparate pe cale baneasca, in aplicarea principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus (unde legea nu distinge, nici interpretul nu este chemat a o face).
Din prevederile legale mentionate rezulta ca pentru angajarea raspunderii civile delictuale, se cer a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a).existenta unui prejudiciu cert, care sa nu fi fost reparat încă;
b).existenta unei fapte ilicite;
c).existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu;
d).existenta vinovatiei (vinei) celui ce a cauzat prejudiciul, constand in intentia, neglijenta sau imprudenta celui care a actionat.
In ceea ce priveste existenta faptei, a persoanelor vinovate si a vinovatiei acestora, instanta constată că împotriva ordonantei procurorului, părțile nu au formulat plângere penală, ceea ce echivaleaza cu o prezumtie relativa in recunoasterea acestor imprejurari, inclusiv din partea reclamantului
In ceea ce priveste fapta ilicită, instanta retine că aceasta poate fi atat o actiune, cat si o inactiune, prin care, incalcandu-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau chiar interesului ce apartine unei persoane.
Instanta, analizand probele administrate in cauza, tinand cont de cele prezentate in ordonanta de SUP a procurorului, consideră că s-a făcut dovada existentei faptei ilicite doar in sarcina paratului D. C. si a vinovatiei acestuia.
Desi, reclamantul i-a chemat in judecata pe toti paratii, acesta nu a facut dovada existentei faptei ilicite in sarcina paratilor M. I. si S. S., sarcina probei apartinandu-i conform art.129 alin.1 C.proc.civ. raportat la art.1169 C.civil. Simpla sustinere a reclamantului, in sensul ca si acesti doi parati au participat la fapta ilicita, nu poate fi retinuta de catre instanta de judecata, atata timp cat aceste sustineri nu au fost probate de catre reclamant, care a precizat la termenul de judecata din data de 25.04.2013, ca nu solicita probe.
In ceea ce priveste indeplinirea conditiei existentei prejudiciului, se retine ca prejudiciul, ca element esential al raspunderii civile delictuale consta in rezultatul, in efectul negativ suferit de o anumita persoana, ca urmare a faptei ilicite savarsite de o alta persoana.
Instanta retine ca reclamantul, prin fapta ilicită a paratului D. C., a suferit un prejudiciu material, prin taierea anvelopelor autoturismului său.
Criteriul general in stabilirea prejudiciului cauzat este acela al gradului de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea si gravitatea atingerii aduse acestora. De asemenea, despagubirile trebuie sa prezinte un raport rezonabil de proportionalitate cu atingerile suferite.
Instanta constata ca reclamantul s-a constituit cu suma de 400 lei, ca parte civila in dosarul penal, astfel cum rezulta din declaratia data in fata organelor de politie din data de 29.12.2008 (fila 37). Desi i-au fost oferite anvelope la schimb, de catre paratul D. C., reclamantul le-a refuzat, declarand ca nu doreste nicio suma de bani din partea celor 4 faptuitori, potrivit declaratiei date la data de 12.02.2009 (fila 39).
Totusi, instanța, față de precizarile facute de reclamant în cursul urmaririi penale, cu privire la daunele materiale suferite, a pus în discutia reclamantului, acest fapt, la termenul de judecata din data de 25.04.2013, acesta declarand ca semnatura de pe aceste declaratii nu îi apartine. Instanta nu poate retine aceasta sustinere a reclamantului, atata timp cat exista identitate intre semnaturile de pe declaratiile date in fata organelor de urmarire penala cu cele din cuprinsul cererii de chemare in judecata, respectiv cererea de repunere a cauzei pe rol.
Pe de alta parte, instanta constata ca reclamantul, desi a solicitat suma de 1.000 lei, nu a depus niciun înscris care sa faca dovada contravalorii acestui prejudiciu, respectiv dovada achizitionarii la a o anumita data a cauciucurilor ce au fost taiate, daca acestea erau cauciucuri noi sau vechi (de o anumita uzură fizică), marca acestor cauciucuri, dovada ca a folosit aceste cauciucuri un anumit interval de timp de la moemntul achizitionarii, reclamantul aratand in fata instantei ca nu solicita probe. Sarcina probei tituror acestor elemente, îi apartine persoanei care formuleaza cererea de chemare in judecata, conform art.129 alin.1 C.proc.civ.
In lipsa unor astfel de dovezi, instanta apreciaza ca paratul D. C. trebuie sa plateasca reclamantului doar suma de 400 lei, reprezentand contravaloarea anvelopelor distruse, avand in vedere ca in cursul urmaririi penale, cat si in cursul judecatii, acest parat si-a recunoscut fapta, a fost de acord sa ii restituie reclamantului anvelope. Pe de alta parte, instanta constata ca, desi instanta a pus in discutia reclamantului, cuantumul prejudiciului, reclamantul nu a putut preciza de unde rezulta diferenta de la 400 lei (cat a solicitat in timpul urmaririri penale) pana la 1.000 lei (cat a solicitat in fata instantei civile). Or, instanta apreciaza ca diferenta de 700 lei nu poate constitui nici macar actualizarea prejudiciului astfel cum a fost solicitat initial, cu rata inflatiei, respectiv dobanda aferenta acestuia, diferenta fiind mult prea mare. Insa, reclamantul nu a precizat in mod expres ca le solicita si pe acestea.
Prin urmare, instanta va admite în parte actiunea “pretentii” formulată de reclamantul S. N. în contradictoriu cu pârâtul D. C., si in acest sens va obliga pe paratul D. C. sa plateasca reclamantului suma de 400 lei, reprezentand contravaloarea anvelopelor distruse.
De asemenea, instanta va respinge actiunea formulată de către reclamantul S. N. în contradictoriu cu parații M. I. si S. S., ca neîntemeiată (avand in vedere ca nu s-a facut dovada existentei unei fapte ilicite in sarcina acestor parati).
In temeiul art.129 alin.6 C.proc.civ. raportat la art.274 C.proc.civ., instanta va obliga pe paratul D. C. să plătească reclamantului suma de 53,125 lei - cu titlu de cheltuieli de judecată, raportat la suma stabilita in sarcina paratului (400 lei), din care: 41 lei-taxa judiciara de timbru, conform art.2 lit.b din Legea nr.146/1997, 1,5 lei-timbru judiciar, conform art.3 alin.2 din O.G. nr.32/1995 (aferenta actiunii principale), respectiv 10,625 lei-timbraj aferent cererii de repunere pe rol.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte actiunea “pretentii” formulată de reclamantul S. N., domiciliat în com. Tisău, ., în contradictoriu cu pârâtul D. C., domiciliat în com. Tisău, ..
Obliga pe paratul D. C. sa plateasca reclamantului suma de 400 lei, reprezentand contravaloarea anvelopelor distruse.
Respinge actiunea formulată de către reclamantul S. N. în contradictoriu cu parații M. I. si S. S., domiciliați în com. Tisău, ., ca neîntemeiată.
Obliga pe paratul D. C. să plătească reclamantului suma de 53,125 lei - cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 30.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. S. I. A. C.
Red. M.S.
Tehnored. M.S.
6 ex./28.06.2013
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1116/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
