Revendicare imobiliară. Sentința nr. 5098/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5098/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 26-03-2013 în dosarul nr. 22444/200/2011
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.5098
Ședința publică de la 26 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Grefier C. M. O.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamantul C. A. V. cu domiciliul ales la Cabinete de Avocat Asociate A. C. & A. A., cu sediul în B., .. 2, ., ., J. B. în contradictoriu cu pârâtul C. B., C. C., ambii domiciliați în com.LOPĂTARI, ., având ca obiect revendicare imobiliară
Dezbaterile au avut loc in ședința publică din data de 19.03.2013 și se află consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta, iar instanța a amânat pronunțare, pentru ca părțile să depună concluzii scrise.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 9848/200 din data de 17.12.2008, reclamantul C. A. V. a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâtul C. B., urmând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat să îi lase în deplină proprietate și pașnică posesie suprafața de aproximativ 300 m.p. teren extravilan, categoria faneata, situat in ., al cărui proprietar este reclamantul, precum și obligarea pârâtul să demoleze construcțiile ridicate ilegal pe terenul proprietatea sa, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a dobândit prin moștenire mai multe suprafețe de teren, categorii diferite. Moștenirea a fost dezbătută in fata instanței de judecata in dosarul nr._/1997 al Judecătoriei B.. Prin sentința civila nr. 1546/02.03.1999, rămasa definitiva prin respingerea apelului si a recursului, subsemnatului i s-a atribuit un lot compus din teren arabil, pășune si 0,3580 ha teren faneata situat in punctul Runcuri. Aceasta suprafața faneata este situata in extravilanul corn. Lopatari, in tarlaua 39, punctul Runcuri si are următoarele vecinătăți: la N - izvor, la S drum, D. S, la E- L. R., la V - C. I. P..
De-a lungul timpului, desi categoria de teren este faneata, in punctul menționat s-au construit imobile de către proprietarii terenurilor. Tot astfel, pe o suprafața de aprox. 300 m.p. din terenul acestuia numitul D. S. si-a ridicat o construcție casa de locuit fara acordul său. Mai mult decât atat, acesta a cedat imobilul paratului C. B. fara a avea vreun titlu. Reclamantul a menționat că a solicitat numitului să îi cedeze imobilul intrucat era pe terenul proprietatea sa. Ulterior, i-a solicitat același lucru si paratului C. B., insa acesta a refuzat.
Întrucât nu a putut ajunge la o înțelegere cu paratul a făcut o adresa către Primăria Comunei Lopatari, prin care a solicitat să-i comunice înscrisurile care au stat la baza edificării construcțiilor existente pe terenul său, însă nu i-a fost comunicat niciun răspuns.
F. de aceasta situație si, raportat la faptul ca nu a reușit sa găsească impreuna cu paratul o soluție amiabila de rezolvare a acestui litigiu, a considerat oportuna formularea prezentei cereri.
A subliniat că, de cand a devenit proprietar si pana in prezent, își plătește impozitele aferente terenului in litigiu desi nu a folosit acest teren. Mai mult decât atat, a depus toate diligentele pentru a-și conserva dreptul de proprietate, aspect pe care il va demonstra.
In dovedirea cererii, a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, interogatoriu, proba testimoniala si expertiza tehnică de specialitate, precum si orice mijloc de proba permis de lege si a cărui necesitate rezulta din dezbateri.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 480 si 481, 494 al.2 C.civ.
În dovedirea celor susținute în acțiune, reclamantul a depus, în copie: carte de identitate . nr._, sentința civilă nr.1546/02.03.1999 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/1997, cerere din data de 25.07.2011, adeverința nr. 1179/26.04.2005 eliberată de Primăria Comunei Lopătari, chitanțe, plan de amplasament.
Cererea a fost legal timbrată cu 37 lei și s-a aplicat timbru judiciar în valoare de 1,5 lei.
La data de 26.06.2012, reclamantul și-a majorat câtimea obiectului cererii de chemare în judecată, menționând că revendică suprafața de 395 mp, astfel cum a rezultat din expertiza efectuată în cauză.
Acesta a depus, în copie: adeverința nr. 699/28.08.1991 eliberată de Comisia Comunală Lopătari, proces-verbal de punere în posesie nr. 105/24.10.1996, raport de expertiză tehnică judiciară întocmit în dosarul nr._/17.11.1998 al Judecătoriei B..
La termenul din data de 26.06.2012, instanța a luat act de faptul că reclamantul și-a modificat cererea de chemare în judecată, solicitând să se judece în contradictoriu și cu C. C., în calitate de pârâtă.
Legal citați, pârâții C. B. și C. C., la data de 18.09.2012, s-au prezentat în instanță și au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamantului, ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, aceștia au învederat că, în primul rând, în ceea ce o privește pe C. C., fiind la primul termen la care s-a dispus intoducerea sa în cauză și citarea sa în calitate de pârâtă, situație în care poate să depună întâmpinare, să formuleze cereri și să invoce excepții, precum și să solicite administrarea de probatorii în apărare.
Față de această situație, a solicitat ca reclamantul să timbreze corespunzător cererea, sub ambele capete de cerere, la valoare, cu atât mai mult cu cât, în cauză s-a efectuat o expertiză prin care au fost identificate imobilele terenuri și construcții proprietatea pârâților.
Pe fondul cauzei, au susținut că acțiunea este neîntemeiată, întrucât dumnealor au cumpărat imobilele în cauză, respectiv teren și construcții, pe baza unei chitanțe de mână din data de 18.02.2008, de la numitul D. S., casa fiind edificată de acesta în anul 1973, potrivit autorizației pentru executare de lucrări nr. 51 din anul 1973, în baza căreia s-a construit casa de locuit pe care o dețin în proprietate și posesie în momentul de față.
Având în vedere faptul că pentru terenul în cauză nu dețineau un titlu de proprietate au înțeles să formuleze, în contradictoriu cu . prin care să se constate intervenirea uzucapiunii de 30 de ani pentru dânșii, inclusiv prin joncțiunea posesiei autorului dumnealor, numitul D. S..
De asemenea, în cuprinsul aceleiași acțiuni, au formulat un capăt distinct de cerere prin care au solicitat să se constate intervenirea vânzării-cumpărării în ceea ce privește imobilul casă de locuit, vânzare-cumpărare intervenită între promitentul-vânzător D. S. și promitenții-cumpărători, respectiv pârâții din prezenta cauză. Această cerere a fost înregistrată sub nr._, iar prin sentința civilă nr. 2718 din 11.04.2011 a Judecătoriei B., cererile au fost admise în totalitate, constatându-se faptul că sunt proprietarii terenului în cauză, prin intervenirea uzucapiunii de lungă durată, ca mod originar de dobândire a proprietății, iar în ceea ce privește construcția, hotărârea judecătorească menționată ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
In această situație, dreptul de proprietate al dumnealor nu mai poate fi supus unei analize care să facă obiectul unui nou dosar, beneficiind de putere de lucru judecat, în ceea ce privește existența dreptului și limitele acestuia.
Chiar dacă reclamantul nu a făcut parte din cauza în care a fost stabilit dreptul dânșilor de proprietate ca mod originar de dobândire a proprietății, acesta nu poate fi afectat, potrivit principiilor forței obligatorii a hotărârilor judecătorești, în ceea ce privește dezlegările de drept date prin acestea, acestea fiind obligatorii erga omnis.
Având în vedere aceste motive, în opinia pârâților, cererea în revendicare este neîntemeiată în totalitate, solicitând respingerea acesteia, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 115 C.proc.civ.
În dovedirea celor susținute în cerere, a solicitat proba cu înscrisuri, martori, interogatoriu expertiză de specialitate.
În baza art. 167 alin.1 C.proc.civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile existente la dosar și proba testimonială, precum și proba cu expertiza de specialitate, apreciind ca acestea sunt pertinente, concludente și utile dezlegării pricinii.
La propunerea reclamantului, instanța a administrat proba testimonială cu martorii D. D. și D. V., iar la solicitarea pârâților cu martorii D. J. și A. C., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
În cauză a fost desemnat d-nul expert N. G., care, în urma măsurătorilor efectuate, a întocmit raportul de expertiză tehnică judiciară înregistrat sub nr. 705/15.06.2012, având drept obiective identificarea suprafețelor de teren deținute de fiecare parte, dacă există suprapuneri de teren între acestea, conform titlurilor de proprietate deținute și să menționeze construcțiile existente.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține:
Instanța arată, pentru început, că acțiunea în revendicare reprezintă acea acțiune reală și petitorie prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestuia de la posesorul neproprietar. Pentru a se stabili justețea unei acțiuni în revendicare se compară titlurile de proprietate deținute de fiecare parte.
Prin titlu, se înțelege actul juridic, jurisdicțional sau administrativ, cu efect constitutiv, translativ sau declarativ de proprietate care generează o prezumție relativă de proprietate în favoarea persoanei care îl invocă.
În dovedirea dreptului său de proprietate, reclamantul a depus adeverința nr. 699/28.08.1991 eliberată de Comisia Comunală Lopătari, proces-verbal de punere în posesie nr. 105/24.10.1996, raport de expertiză tehnică judiciară întocmit în dosarul nr._/17.11.1998 al Judecătoriei B. și sentința civila nr. 1546/02.03.1999, rămasa definitiva prin respingerea apelului si a recursului, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/17.11.1998, prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra terenurilor din adeverință, în lotul domnului căpățână A. V. fiind cuprinsă și suprafața de 0,3580 hectare teren fâneață, extravilan, situat pe raza comunei Lopătari, punctul Runcuri, tarlaua 39, dreptul de proprietate fiind înscris în cartea funciară.
Adeverința de proprietate înlocuiește provizoriu titlul de proprietate, astfel încât, până la emiterea acestuia are aceeași forță juridică. Această adeverință, unită cu ceea ce cuprinde procesul-verbal de punere în posesie a terenului care a făcut obiectul constituirii sau reconstituirii dreptului de proprietate, în condițiile Legii nr.18/1991, este de natură să facă dovada dreptului de proprietate în cadrul unei acțiuni în revendicare. De altfel, fostul art. 60 din Legea nr.18/1991dădea dreptul persoanelor cărora li s-a eliberat titlul de proprietate asupra unui teren sau li s-a recunoscut un asemenea drept, potrivit legii, recunoaștere care nu are a fi făcută altfel decât prin eliberarea adeverințelor provizorii, să folosească numai calea acțiunilor de drept comun petitorii sau, după caz, posesorii, în special acțiunea în revendicare și nu acțiunea procedura contestației adminstrative la comisia județeană de aplicare a legii, împotriva măsurilor stabilite de comisia locală.
Este adevărat că acest text a fost abrogat expres prin Legea nr. 247/2005, dar aceasta nu înseamnă imposibilitatea pentru persoanele la care el făcea referire de a formula acțiuni în revendicare, deoarece ar însemna astfel să li se nege dreptul de acces în justiție, garantat de art. 6 par.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Pe de altă parte, art.2 alin.2 din Legea nr.1/2000 dispune că drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciat nr.18/1991, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămând valabile fără nicio confirmare. Așadar, este limpede că textul pune pe același plan atât adeverința de proprietate, cât și titlul de proprietate, eliberate în condițiile legii.
Mai mult decât atât, în baza acestei adeverințe de proprietate și a procesului-verbal de punere în posesia, moștenitorii defunctului C. D., titularul dreptului de proprietate, au efectuat un partaj judiciar prin sentința civilă nr. 1546/02.03.1999 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/1997, reclamantul transcriindu-și dreptul astfel dobândit sub nr. 236 din 2006 la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară B..
Dreptul de proprietate al pârâților se întemeiază pe sentința civilă nr.2718/11.04.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Prin sentința civilă nr.2718/11.04.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea în constatare formulată de reclamanții C. C. și C. B. C. în contradictoriu cu pârâții . și D. S., constatându-se că reclamanții sunt proprietarii suprafeței de 327 m.p. situate în ., județul B., tarlaua 39, ., ca urmare a prescripției achizitive de 30 ani și că între reclamanți și pârâtul D. S. a intervenit vânzarea cumpărarea imobilului casă de locuit în suprafață de 42 m.p., formată din 4 camere, hol, bucătărie, cămara și beci, imobil situat pe terenul descris mai sus din ., județul B..
Ca element nou apărut în ordinea juridică și în cea socială, o hotărâre judecătorească nu poate fi ignorată de către terți, sub motiv că nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei. Față de aceștia, însă, hotărârea se va opune cu valoarea unui fapt juridic și cu valoarea unui mijloc de probă, (respectiv, de prezumție). Această statuare a instanței în cadrul procedurii declanșate de către reclamanți, de constatare a îndeplinirii condițiilor uzucapiunii cu privire la teren și de perfectare a vânzării cumpărării cu privire la construcție, se bucură de prezumția de adevăr, conform art. 1200 pct. 4 C. civ. și nu poate fi infirmată în prezentul proces, statuările unor hotărâri irevocabile, cu valoare de prezumții legale, răsfrângându-se în mod indirect și asupra terților.
În același timp, pentru că terțul (în speță, reclamantul) nu a participat la dezbaterea judiciară finalizată prin hotărârea judecătorească ce i se opune (și astfel, nu și-a putut face propriile apărări), dumnealui are posibilitatea ca, în cadrul procesului ulterior, prin administrare de probe, să răstoarne prezumția invocată de parte și care față de el are doar valoare relativă, (caracterul absolut al prezumției legale funcționând, în condițiile art. 1202 alin. (2) C. civ., doar în relațiile dintre părți).
Aceasta ar însemna, raportat la datele speței, ca reclamantul să demonstreze că pârâții și autorul acestora nu au stăpânit în mod continuu, public și sub nume de proprietar, vreme de 30 de ani terenul în litigiu, eventual că dumnealui ar fi posedat în acest interval imobilul, ceea ce reclamantul nu a făcut.
Prin urmare, ambele părți în litigiu au titluri de proprietate ce provin de la autori diferiți, pârâții având în plus posesia, posesie care, unită cu cea a autorului dumnealor, este anterioară titlului de proprietate dobândit și transcris de către reclamant.
În raportul de expertiză întocmit în cauză de către domnul expert N. G. se reține că titlul de proprietate aparținând domnului C. A. V. se suprapune peste terenul stăpânit de către soții C. B. și C. pe o suprafață de 395 mp.
Din procesul-verbal de punere în posesie, din sentința civilă de partaj și din documentația de carte funciară întocmită pe numele reclamantului, rezultă că pe latura de vest, terenul reclamantului se învecinează cu imobilul aparținând la datele de întocmire a actelor anterior menționate lui D. S. (autorul reclamanților), conturul proprietății acestuia fiind similar cu cel identificat de domnul expert. Din toate cele trei documente reiese că suprafața respectivă este proprietatea domnului D. S., distinctă de suprafața de 3580 mp teren extravilan proprietatea domnului C. A. V.. Deși, prin adresa de la fila 100 din dosar, instanța a solicitat domnului expert să solicite avizarea expertizei de către OCPI B., tocmai pentru a identifica motivele pentru care din documentația cadastrală nu rezultă că ar exista suprapuneri între cele două proprietăți, iar prin expertiza întocmită se atesta existența unei astfel de juxtapuneri, în răspunsul întocmit, înregistrat sub nr. 344/14.02.2013 la Biroul Local pentru Expertize Tehnice și Contabile din cadrul Tribunalului B., se arată că nu poate solicita avizarea întrucât expertul nu deține aparatura GPS care să facă posibilă efectuarea măsurătorilor topografice în sistem de coordonate STEREO 70. Instanța reține că diferențele dintre constatările expertului și înregistrările de carte funciară ar putea fi generate de instrumentele și metodele de măsurare folosite. Cu titlu de exemplu, instanța arată că pe latura de vest, între punctele 1-13 din documentația cadastrală, lungimea laturei este de 88,76 ml (fila 76 dosar), iar aceeași distanță, în raportul de expertiză, între punctele 1-18-19-20, este de aproximativ 83,1 ml. Din probatoriul testimonial administrat în cauză, rezultă că, de-alungul timpului, nici D. S. și nici pârâții nu au modificat liniile de hotar.
Instanța reține că raportul de expertiză nu are valoare probatorie superioară în raport de restul dovezilor administrate în cauză, fiecare probă având valoare probatorie egală, urmând a se ține cont de acesta în măsura în care se coroborează cu celelalte probe.
Având în vedere că, astfel cum am dezvoltat anterior, acest raport de expertiză nu respectă nici măcar actele de proprietate depuse de către reclamant, instanța, având în vedere și neconcordanțele semnalate, nu va ține cont de acesta.
Prin prisma considerentelor dezvoltate anterior, instanța va reține că nu există suprapuneri între imobilul proprietatea reclamantului și imobilul proprietatea pârâților, urmând a respinge capătul de cerere având ca obiect revendicare, ca fiind neîntemeiat. Întrucât construcțiile sunt proprietatea pârâților și sunt amplasate pe terenul acestora, instanța va respinge și al doilea capăt de cerere ca neîntemeiat.
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, având în vedere dispozițiile art. 274 C.proc.civ. care prevăd că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, instanța urmează să admită cererea pârâților privind acordarea cheltuielilor de judecată. În acest sens, reclamantul fi obligat la plata către pârâți a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței nr. 316/06.12.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea modificată formulată de reclamantul C. A. V. cu domiciliul ales la Cabinete de Avocat Asociate A. C. & A. A., cu sediul în B., .. 2, ., ., J. B., J. B. în contradictoriu cu pârâtul C. B., C. C., ambii domiciliați în com.LOPĂTARI, ..
Obligă reclamantul să plătească pârâților suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.03.2013.
Președinte,Grefier,
Red. NA
Tehnored.OC
5ex/27.03.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 25/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2231/2013.... → |
|---|
