Succesiune. Sentința nr. 274/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 274/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 09-01-2013 în dosarul nr. 4396/200/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 274
Ședința publică de la 09.01.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. CRENGUȚA
GREFIER: P. L. - S.
Pe rol fiind soluționarea cauzei înregistrată sub numărul de mai sus, având ca obiect succesiune, privind pe reclamanta P. S., cu domiciliul în ., în contradictoriu cu pârâții A. C. C., cu domiciliul în ., A. C. M., cu domiciliul în ., B. R., cu domiciliul în com. Lopătari, ., și A. M., cu domiciliul în com. Lopătari, ., pentru constatarea din oficiu a perimării.
La apelul nominal făcut in ședință publica au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că a trecut mai mult de un an de la îndeplinirea ultimului act de procedura, judecata fiind suspendata la data de 30.11.2011, precizează ca procedura este legal îndeplinită, după care:
În temeiul art. 137 alin.1 C.proc.civ. raportat la art. 248-254 C.proc.civ., instanța invocă excepția de perimare a cererii de chemare în judecată și a pus excepția în discuție.
În conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedura civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe excepție.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 22.03.2011, reclamanta P. S. a chemat in judecata pârâții A. C. C., A. C. M., B. R. și A. M., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună cu privire la partajarea averii succesorale privind bunurile rămase la decesul defuncților A. M. și A. I. C., respectiv stabilirea masei bunurilor de împărțit, cotele ce le revin în calitate de copărtași și lichidarea stării de indiviziune, prin individualizarea și atribuirea bunurilor ce li se cuvin.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că defunctul A. I. C. a decedat la data de 03.08.1996, cu ultimul domiciliu în loc. Lopătari, moștenitorii cu vocație la succesiune fiind reclamanta și pârâții, iar la data de 09.12.1970 a decedat defuncta la data de 09.12.1970, cu ultimul domiciliu în loc. Lopătari, jud. B., moștenitori la succesiune rămânând reclamanta cu pârâții în calitate de nepoți.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 60 lei, prin chitanța . nr._ din 02.11.2011, aflată la fila 24 din dosar.
Pârâții, deși legal citați pentru termenul de judecată din data de 30.11.2011, nu s-au prezentat și nici nu au formulat întâmpinare, în termenul prevăzut de art. 1141 alin.2 C.proc.civ.
La termenul din data de 30.11.2011, constatând lipsa nejustificată a părților legal citate, în temeiul art.242 alin.1 pct.2 C.proc.civ., instanța a dispus, prin încheiere, suspendarea judecății.
Dosarul a fost repus pe rol din oficiu.
La termenul de astăzi, 09.01.2013, instanța, în temeiul art. 137 alin.1 C.proc.civ. raportat la art. 248-254 C.proc.civ., a invocat din oficiu excepția de perimare a acțiunii.
Analizând actele dosarului prin prisma excepției de perimare a acțiunii, cu respectarea dispozițiilor art. 137 alin. 1 C.pr.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Potrivit art. 248 alin. 1 din Codul de procedură civilă, perimarea reprezintă o sancțiune procedurală care determină stingerea procesului în faza în care se găsește, din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, timp de 1 an. Condițiile care trebuie îndeplinite pentru a opera această sancțiune sunt următoarele: să existe o învestire a instanței cu o cerere care a declanșat procedura de judecată, cauza să fi rămas în nelucrare timp de un an, lăsarea pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.
Codul de procedură civilă nu a stabilit expres momentul de la care începe să curgă termenul de perimare, însă, în raport de faptul că perimarea este o sancțiune procedurală pentru lipsa de stăruință a părții în desfășurarea procesului, termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură îndeplinit în cauză, care nu a mai fost urmat, din vina părții, de actele de procedură care trebuiau să urmeze, în mod firesc, astfel încât pricina a rămas în nelucrare. Actul de procedură, în acest caz, este încheierea de suspendare a judecății pronunțată în ședința publică din 30.11.2011, din acest moment partea având îndatorirea de a stărui în continuarea judecății.
Termenul de perimare, de un an, nu începe să curgă de la data comunicării încheierii de suspendare a judecății, conform art. 242 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă, deoarece hotărârile (încheierile reprezintă tot hotărâri, conform art. 255 alin. 2 din Codul de procedură civilă) se comunică părților, în copie, în cazul când este necesar pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului. Cum împotriva încheierii de suspendare a judecății se poate declara recurs cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, în baza art. 2441 alin. 2 din Codul de procedură civilă, iar nu într-un anumit termen de la comunicarea hotărârii, prin derogare de la normele generale reglementate de art. 301 din Codul de procedură civilă, instanța apreciază că, în cauză, nici nu era obligatorie comunicarea soluției adoptate și, cu atât mai mult, nu are nicio importanță acest fapt pentru calcularea termenului de perimare.
Faptul că încheierea prin care instanța suspendă cursul judecății nu trebuia comunicată părților și că termenul de perimare nu curge de la acel moment rezultă și din dispozițiile art. 153 din Codul de procedură civilă, conform cărora „partea care a depus cererea personal sau prin mandatar și a luat termenul în cunoștință, precum și partea care a fost prezentă la o înfățișare, ea însăși sau prin mandatar, chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaște termenul, nu va fi citată în tot cursul judecării la acea instanță, prezumându-se că ea cunoaște termenele ulterioare” și deci și măsurile dispuse de către instanță.
Părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, conform art. 129 alin. 1 și art. 723 alin. 1 din Codul de procedură civilă, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, prin exercitarea cu bună-credință a drepturilor procedurale, ceea ce nu se poate reține în cazul reclamantei care nu a depus înscrisurile necesare continuării judecății.
Față de aceste motive, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile perimării, în sensul că s-a împlinit termenul de 1 an, pe data de 30.11.2012, care se calculează de la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății, iar pricina a rămas în nelucrare, din vina părților cu mult peste termenul de 1 an, perioadă în care nu a intervenit nicio cauză care să întrerupă sau să suspende a cursul acestuia. Cum data de 30.11.2012 este anterioară datei prezentei judecăți, potrivit art. 248 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța va admite excepția perimării și va constata perimată cererea.
Conform art. 253 alin. 2 din Codul de procedură civilă, hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Constată că a intervenit perimarea de drept a cererii având ca obiect succesiune formulată de pe reclamanta P. S., cu domiciliul în ., în contradictoriu cu pârâții A. C. C., cu domiciliul în ., A. C. M., cu domiciliul în ., B. R., cu domiciliul în com. Lopătari, ., și A. M., cu domiciliul în com. Lopătari, ..
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09.01.2013.
Președinte, Grefier,
P. CRENGUȚA P. L. - S.
Red.Pc/tehnored. PLS/7ex./16.01.2013
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub nr._
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 224/2013.... | Validare poprire. Sentința nr. 4001/2013. Judecătoria BUZĂU → |
|---|
