Acţiune în constatare. Sentința nr. 6088/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6088/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 03-04-2014 în dosarul nr. 3042/200/2013
DOSAR NR ._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6088
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 03.04.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – V. A. M.
GREFIER – T. D.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect acțiune în constatare, formulată de reclamantul B. I. C., cu domiciliul în com. Țintești, ., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în ..
Prezența și dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 27.03.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință, atunci când instanța a amânat pronunțarea, pentru ca reclamantul să depună concluzii scrise.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 11.02.2013, reclamantul B. I. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2192 mp (din care 770 mp categoria curți construcții și 1422 categoria arabil) situat în tarlaua nr.8, . intravilanul satului Pogonele, ..
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a edificat în anul 2000 pe suprafața de teren mai sus menționată, un imobil casă de locuit, în suprafață construită de 110 mp, astfel cum rezultă din sentința civilă nr.6544/23.09.2011. posedând terenul care face obiectul acțiunii din anul 2000, arată că a edificat imobilul casă de locuit fără autorizație de construire și a plătit taxele și impozitele către stat.
Susține în continuare că a exercitat o posesie în mod continuu și ca necontestat proprietar asupra întregii suprafețe de teren de 2192 mp, posesie pe care o exercită și în prezent, netulburat de nimeni, astfel încât consideră că sunt îndeplinite condițiile cerute de art.1846 și următoarele din C.civ. pentru dobândirea dreptului de proprietate prin unirea posesiei sale cu intervalul de timp cât posesia a fost exercitată de către autorii săi, conform dispozițiilor art.1860 C.civ. care prevăd că orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripția, să unească posesia sa cu posesia autorului. Apreciază că sunt îndeplinite și condițiile cu privire la o posesie propriu zisă.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1847 Cod civil.
În dovedirea cererii, reclamanții au depus în copie: plan de amplasament și delimitare a imobilului, carte de identitate, sentința civilă nr.6544/23.09.2011.
Pârâta ., la solicitarea instanței, a formulat precizări (fila 18) prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că reclamantul a ocupat, după revoluția din decembrie 1989, o suprafață de teren care aparține Consiliului local Țintești, iar în anul 2000 acesta și-a construit o locuință pe acest teren, proprietate certificată prin sentința civilă nr.6544/23.09.2011. Întrucât Consiliul local nu poate pune la dispoziția reclamantului o locuință socială, acesta a fost lăsat să locuiască în continuare în casa ridicată, fără a se trece la măsura drastică de demolare a unei locuințe construite ilegal.
În continuare pârâta susține că reclamantul nu a depus cerere în baza vreunei legi a fondului funciar și nu a fost pus în posesie cu această suprafață. Terenul în cauză, în suprafață de 2192 mp nu a fost restituit altor persoane, fiind proprietatea privată a Consiliului local Țintești.
În temeiul art. 167 alin.1 C.proc.civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile existente la dosar, proba testimonială cu doi martori și proba cu expertiza topo cadastrală, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile dezlegării pricinii. La termenul din data de 27.03.2014 instanța a revenit asupra administrării probei cu expertiza, întrucât față de probele administrate aceasta nu mai este utilă soluționării cauzei.
Analizând cererea dedusa judecății, în raport de probele administrate si de dispozițiile legale incidente, instanța retine următoarele:
Instanța reține că în sistemul codului nostru civil uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietății unui bun imobil ca efect al exercitării unei posesiuni utile asupra acelui bun într-un interval de timp determinat de lege.
Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de lungă durată, așa cum este reglementat în art.1890 C.civ. e necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiții: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată și să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani indiferent dacă posesorul este de bună credința sau de rea credință.
Conform art. 1847 C.civ. ca să se poată prescrie se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar. Așadar, ceea ce trebuie să dovedească reclamantul care invocă în favoarea lor efectele uzucapiunii de 30 de ani este că stăpânirea pe care a exercitat-o pe toată durată termenului respectiv a fost o adevărată posesie, respectiv că reunea cele două elemente constitutive ( animus și corpus) și toate calitățile cerute pentru ca posesia să fie utilă.
Instanța constată că reclamantul însuși a precizat în cuprinsul cererii de chemare în judecată că posedă terenul din anul 2000, când a edificat construcția – casă de locuit. De asemenea, la solicitarea instanței, pârâta a comunicat în cuprinsul adresei nr.1091/25.02.2014 (fila 18) că reclamantul a ocupat, după revoluția din decembrie 1989, o suprafață de teren care aparține Consiliului local Țintești, iar în anul 2000 acesta și-a construit o locuință pe acest teren.
Totodată, din declarațiile martorilor audiați în cauză, Z. M. și S. S., vecinii reclamantului, reiese că acesta a posedat terenul din anul 2003, dată la care a și edificat o casă de locuit pe acest teren, iar anterior nici reclamantul și nici familia acestuia, părinți sau bunici nu au stăpânit terenul respectiv. Terenul aparținea comunei Țintești la data la care reclamantul a intrat în posesia terenului.
Deși în cererea de chemare în judecată și la termenul din data de 27.02.2014 reclamantul, prin apărător a invocat joncțiunea posesiilor, această situație nu a fost dovedită, întrucât deși reclamantului i s-a încuviințat suplimentarea probatoriului cu încă un martor, acesta nu a depus lista cu martori și nici nu l-a prezentat la termenul acordat, fiind decăzut din probă la termenul din 27.03.2014.
De altfel probele administrate sunt suficiente, atât din declarațiile martorilor, cât și din susținerile reclamantului și ale pârâtei reieșind că reclamantul posedă din anul 2000. Posesia reclamantului nu întrunește toate calitățile enunțate anterior, după cum rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză, aceasta nestăpânind terenurile o perioadă mai lungă de 30 de ani.
Față de cele mai sus expuse instanța retine că nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru a opera uzucapiunea lungă cu privire la terenul descris mai sus și, în consecință, va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea având ca obiect uzucapiune formulată de reclamantul B. I. C., cu domiciliul în com. Țintești, ., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în ., ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 03.04.2014.
Președinte, Grefier,
V. A. M. T. D.
Red. V.A.M/Tehnored. T.D/07.04.2014/4 ex
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7000/2014.... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 07/2014.... → |
|---|
