Contestaţie la executare. Sentința nr. 3486/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3486/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 20562/200/2013
DOSAR NR ._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3486
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 27.02.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – V. A. M.
GREFIER – T. D.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatorul C. C., cu domiciliul în mun. Rm. Sărat, ., nr. 31, județ B., în contradictoriu cu intimații C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA DIRECȚIA DE DRUMURI SI PODURI BUCUREȘTI cu sediul în sector 6, București, .. 401A si B. A. A. cu sediul în mun. B., Piața Daciei, ..
Prezența și dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.02.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 20.02.2014, când instanța din motivele sus menționate a amânat pronunțarea pentru data de 27.02.2014 și pentru această dată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, contestatorul C. C. a formulat în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. – CESTRIN contestație la executare împotriva actelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 491/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc A. A., solicitând anularea tuturor formelor de excutare efectuate și suspendarea executării silite până la soluționarea în fond a contestației la executare.
În motivarea în fapt a cererii, contestatorul a învederat că la data de 23.03.2013 a primit la domiciliul procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare nr.3285 din 23.03.2011 și procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/18.03.2011. Ulterior, la data de 25.03.2011 s-a prezentat la primărie pentru a achita suma de 125 lei reprezentând jumătate din amenda aplicată. În data de 15.11.2013 a primit o adresă de executorul judecătoresc, prin cre i se comunică începerea executării silite pentru suma de 28 de euro, fiind totodată somat să achite și cheltuielile de executare în sumă totală de 466,40 lei.
Contestatorul susține că din eroare nu a achitat întreaga sumă, neștiind că trebuie să plătească în două conturi diferite, dar va corecta această greșeală deîndată.
În continuare apreciază că suma de 466 lei, reprezentând cheltuieli de executare este disproporționat de mare față de debitul executat.
În drept, contestația la executare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711 C.proc.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 46 lei conform art. 10 alin.2 din OUG nr. 80 /2013.
În susținerea cererii, contestatorul a depus copii de pe următoarele înscrisuri: chitanța . nr.738/25.03.2011, proces-verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare nr.3285/23.03.2011, proces-verbal de constatare a contravenției . nr._/18.03.2011, înștiințare nr.491/07.11.2013, somație nr.491/07.11.2013, încheierea nr.491/07.11.2013, încheierea din data de 22.08.2013 pronunțată de Judecătoria B. în camera de consiliu, carte de identitate, dovada de comunicare.
Intimata a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a arătat că procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/18.03.2011 a devenit titlu executoriu potrivit art.37 din OG nr.2/2001. Întrucât contestatorul a fost informat în timp util asupra actului sancționator întocmit împotriva sa, dar nu și-a valorificat dreptul conferit de lege în termen procedural și nici nu a plătit în mod voluntar până să intervină procedura coercitivă a executării silite, intimata apreciază că prevalarea de propria turpitudine nu poate constitui motiv de anulare a unor înscrisuri întocmite de executorul judecătoresc, atâta vreme cât acestea au fost întocmite în spiritul și litera legii.
În ceea ce privește valoarea cheltuielilor de executare contestate de debitoare precizează că acestea se încadrează în limitele legale admise de OMJ nr.2550/2006.aceste dispoziții raportate la art.39 alin.4 din Legea nr.188/2000 din care reiese că debitorul este ținut la cheltuielile de executare stabilite sau după caz efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, precum și onorariul executorului judecătoresc asimilat conform alin.5 al acestui articol, cheltuielilor de executare, edifică fără echivoc obligativitatea care incumbă debitorului de a le achita în continuare, așa cum reiese din dispozițiile art.699 alin.2 C.proc.civ.
În același articol se legiferează faptul că „cheltuielile de executare sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel”, or creditoarea arată că nu a renunțat la executare. Codul de procedură silită și Legea nr.188/2000 statuează că, pe lângă cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și pe lângă cele de transport, libertatea identificării și stabilirii și altor cheltuieli, implicit a cuantumului acestora, prin mențiunea alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite guvernate de art.39 pct. 7 din legea de referință.
Corelat cu prevederile arătate, legea, în speța Noul Cod de procedura civila si Legea nr. 188/2000 statuează, pe lângă cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită: pe lângă cele de transport, libertatea identificării si stabilirii si altor cheltuieli, implicit a cuantumului acestora, prin mențiunea „alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite ,„ guvernate de art. 39 alin. 5 pct. 7 din legea de referința.
Scopul evidențiat de Ministerul Justiției si asumat si de UNEJ (Hotărârea nr. 2/2007 a UNEJ) prin abordarea mai sus relatata, a fost acela declarat de a determina comportamentul membrilor săi, potrivit căruia este de natura a crea o practică cât mai unitară în stabilirea cheltuielilor de executare, constituind în acest sens, un punct de referința pentru executorii judecătorești.
Pentru considerentele arătate, intimata solicită respingerea contestației le executare ca neîntemeiată.
La solicitarea instanței, Biroul Executorului Judecătoresc A. A. a înaintat în copii certificate, actele conținute în dosarul de executare nr. 491/2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de probele administrate si de dispozițiile legale incidente, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/18.03.2011, s-a dispus obligarea numitului C. C. la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro, datorat conform art.8 alin.3 din OG nr.15/2002. Procesul-verbal de constatare a contravenției reprezintă titlu executoriu potrivit art.37 din OG nr.2/2001, astfel că în vederea executării silite a acestuia, în urma formulării cererii de executare înregistrate la B. A. A. s-a format dosarul de executare nr.491/2013.
Prin procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, executorul judecătoresc a calculat, pentru creanța pusă în executare, suma de 466,40 lei compus din onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 74,40 lei, taxa de încuviințare a executării silite de 20 lei și cheltuielile necesare executării de 372 lei, executorul menționând că aceste ultime cheltuieli sunt stabilite în conformitate cu prevederile art.669 alin.3 C.proc.civ.
Motivele contestației la executare privesc exclusiv aceste cheltuieli de executare, iar instanța apreciază că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Instanța reține prevederile art. 669alin.2 Cod procedură civilă, conform cărora cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Pentru sumele stabilite conform art.669 C.proc.civ., încheierea constituie titlu executoriu atât pentru creditor, cât și pentru executorul judecătoresc.
Cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanța de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin procesul-verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare. Chiar dacă debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bună-voie creanța cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că creditorul poate efectua cheltuieli de executare exagerate, știind că le va recupera în temeiul art. 669 alin. 2 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește onorariul de executor, suma stabilită de acesta, respectiv 74,40 lei nu respectă dispozițiile art. 39 alin. 1 lit.a din Legea nr. 188/ 2000, care prevăd că în cazul obligațiilor având ca obiect plata unor sume de bani, onorariul executorului nu poate depăși un plafon determinat de 10% pentru creanțele în valoare de până la 500 lei inclusiv.
De asemenea, în legătură cu celelalte cheltuieli de executare, instanța poate interveni pentru a micșora sau mări cuantumul cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de executor, daca acestea nu respectă plafoanele stabilite de lege și dacă sunt disproporționat de mari. Deși sumele stabilite de executor cu privire la cheltuielile de executare reprezintă titlu executoriu, pe calea contestației la executare, în temeiul art.712 alin.2 din Codul de procedură civilă, se pot face apărări de fond asupra acestui titlu, partea neavând altă cale prevăzută în acest scop.
Verificând anexa Hotărârii de Guvern nr.2/2007 care stabilește cuantumul maxim al cheltuielilor de executare, instanța constată că se pot stabili: pentru înregistrare până la 1 leu, formare dosar până la 10 lei, redactare adresă până la 10 lei, cheltuieli de transmitere prin poștă în funcție de valoarea timbrelor necesare față de modalitatea de transmitere, emiterea somației până la 10 lei, emitere adresă poprire pe fiecare terț poprit până la 10 lei.
În cauză, așa cum rezultă din copia dosarului de executare, s-au emis următoarele acte de executare: încheierea nr.491/13.08.2013, cerere încuviințare executare silită din data de 13.08.2013, dovadă de comunicare a înregistrării dosarului către creditor, încheierea nr.491/07.11.2013, somație din data de 07.11.2013, înștiințare din 07.11.2013, dovadă de comunicare a somației și încheierilor emise de executor către debitor. Fiind comunicate prin poștă, pentru aceste acte de executare se adaugă taxele poștale.
Prin prisma considerentelor dezvoltate anterior, văzând și dispozițiile mai sus enunțate, instanța apreciază că valoarea cheltuielilor de executare nu poate depăși în prezenta cauză suma de 150 de lei, în această sumă fiind inclus și onorariul executorului, de 15 lei.
În consecință, instanța urmează să admită în parte contestația la executare formulată, în ceea ce privește cheltuielile de executare silită, urmând să diminueze cheltuielile de executare de la suma de 466,40 lei la suma de 150 lei.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, instanța constată că aceasta a rămas fără obiect, dat fiind că la acest termen s-a soluționat contestația la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul C. C., cu domiciliul în mun. Rm. Sărat, ., nr. 31, județ B., în contradictoriu cu intimații C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA DIRECȚIA DE DRUMURI SI PODURI BUCUREȘTI cu sediul în sector 6, București, .. 401A.
Diminuează cheltuielile de executare de la suma de 466,40 lei la suma de 150 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare la Tribunalul B..
Pronunțată în ședință publică astăzi 27.02.2014.
Președinte, Grefier,
V. A. M. T. D.
Red. V.A.M/Tehnored. T.D/06.03.2014/5 ex
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 2014/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6475/2014.... → |
|---|
