Îmbogatirea fara justa cauza. Sentința nr. 15/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 06-10-2014 în dosarul nr. 8557/200/2013
DOSAR NR. 8._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 15.938
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 06.10.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – N. N.
GREFIER – P. L. – S.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect îmbogățire fără justă cauză, formulată de reclamantul V. A. - G., cu domiciliul în mun. București, .. 190, ., și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocatură N. R., cu sediul în mun. Ploiești, .. 33, ., jud. Prahova, în contradictoriu cu pârâta P. A., cu domiciliul în mun. B., cartier D. I, ., ., jud. B..
Prezența și dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea; prin serviciul registratură, pârâta a depus concluzii scrise la dosarul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub număr unic de dosar_ la data de 22.03.2013, reclamantul V. A. G. a formulat în contradictoriu cu pârâta P. A., acțiune în îmbogățire fără justă cauză, solicitând obligarea pârâtei la restituirea sumei de 8.800 lei, reprezentând diferența pensiei de întreținere, încasată necuvenit pentru perioada 08.09.2008 – 01.02.2010, obligarea pârâtei la plata sumei de 2.520 lei, reprezentând dobânda aferentă acestei sume, obligarea pârâtei la plata dobânzii practicate la cardul de credit, dobânda aferentă diferenței de pensie încasată necuvenit, începând cu data de 01.02.2010 și până la data executării obligației de restituire, obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat că prin sentința civilă nr. 1556/05.03.2009 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, s-a dispus obligarea reclamantului la plata sumei de 900 lei cu titlu de pensie de întreținere pentru minorul V. D. Ș., născut la data de 12.02.2008, cu începere de la data introducerii cererii reclamantei și până la majoratul copilului.
Prin decizia civilă nr. 314/29.10.2010, pronunțată de Tribunalul B., s-a dispus admiterea apelului declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 1556/05.03.2009, a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că pentru perioada 08.09.2008 – 01.07.2009, a stabilit cuantumul pensiei de la 500 lei, iar începând cu data de 01.07.2009 și până la majoratul copilului, suma de 292,5 lei.
Curtea de Apel Ploiești, prin Decizia civilă nr. 93/09.02.2011, a admis recursurile formulate, a casat decizia civilă nr. 314/29.10.2010 și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Învestit cu rejudecarea cauzei după casarea cu trimitere, Tribunalul B. a pronunțat Decizia civilă nr. 142/03.06.2011, prin care a admis apelul declarat de reclamantul V. A. G., a schimbat în parte sentința civilă nr. 1556/05.03.2009, în sensul că a stabilit cuantumul pensiei de întreținere datorată de apelantul reclamant, pentru minorul V. D. Ș., la suma de 500 lei pentru perioada 08.09.2008 – 01.07.2009 și la suma de 292,5 lei pentru perioada 01.07.2009, până la majoratul copilului.
Prin Decizia civilă nr. 1481/08.12.2011, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, s-a dispus respingerea recursurilor declarate împotriva Deciziei civile nr. 142/03.06.2011, pronunțată de Tribunalul B..
În aceste condiții, arată că în sarcina sa în mod irevocabil, obligația de plată a unei pensii de întreținere în cuantum de 500 lei pentru perioada 08.09.2008 – 01.07.2009 și de 292,5 lei, pentru perioada 01.07.2009 și până la majoratul copilului.
Cu toate acestea, în considerarea sentinței civile nr. 1556/05.03.2009, pronunțată de Judecătoria B., care, arată reclamantul, devenea executorie, la data rămânerii definitive prin soluționarea apelului declarat în termenul prevăzut de lege, întrucât fusese pronunțată într-o cauză având ca obiect „încredințare minor și pensie de întreținere”, iar nu exclusiv „stabilire pensie de întreținere”, a fost constrâns de către pârâtă, la data de 09.03.2010, să execute suma de 16.700 lei, cu titlu de pensie de întreținere, prin predarea unui card bancar cu suma sus amintită, ca urmare a plângerii penale pe care pârâta o formulase împotriva sa.
Mai arată că suma de 16.700 lei pe care a executat-o prin constrângere în cadrul dosarului penal nr. 6005/P/2009 al parchetului de pe lângă Judecătoria B., având ca obiect pensia de întreținere aferentă perioadei 08.09.2008 – 01.02.2010, în baza sentinței civile nr. 1556/05.03.2009, apreciată ca executorie de către organul de cercetare penală.
De asemenea, arată că pârâta a retras toată suma de bani din contul pus la dispoziție, cu toate că deținea și o sumă de bani care nu i se cuvenea, precum și dobânda aferentă întregii sume de bani.
Reclamantul arată că există o diferență de pensie de întreținere încasată necuvenit de către pârâtă, în valoare de 8.800 lei, calculată astfel: - pentru perioada 08.09.2008 – 01.07.2009, a achitat suma de 900 lei, în loc de 500 lei, rezultând o diferență de 4.000 lei, - pentru perioada 01.07.2009 – 01.02.2010, a achitat nedatorat suma de 900 lei, în loc de 292,5 lei, rezultând o diferență de 4.800 lei.
În vederea reparării integrale a prejudiciului cauzat, apreciază că se impune obligarea pârâtei la plata dobânzii practicate de instituția de credit la cardul de credit, aceasta fiind în sumă de 2.520 lei, aferentă perioadei 08.09.2008 – 01.02.2010, calculată prin aplicarea sumei de 140 lei lunar, la suma lunară încasată necuvenit pe perioada de 18 luni.
De asemenea, apreciază că datorită refuzului pârâtei de a restitui banii, este justificată cererea sa de obligarea acesteia și la plata dobânzii aferente practicată la cardul de credit de către BRD, începând cu data de 01.02.2010 și până la data executării efective a obligației de restituire.
Precizează că este titularul unui card de credit BRD, iar suma de 8.800 lei, a fost nevoit să o achite din descoperirea de cont, autorizată de bancă, situație în care, solicită dobânda aferentă sumei de 8.800 lei, pentru întreaga perioadă, respectiv, de la data de 08.09.2008 și până la data executării efective a obligației de restituire.
Mai arată că la data de 09.05.2012, a somat pârâta să îi restituie suma de 8.800 lei și dobânda aferentă, însă aceasta a refuzat.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Odată cu cererea, reclamantul a depus în copie, sentința civilă nr. 785/18.01.2013 (fila 6 – 7), rezoluția de respingere a plângerii nr. 413/II/2/25.04.2012, dată de P. de pe lângă Judecătoria B. (fila 8 – 10), rezoluția nr. 6005/P/2009, din data de 15.01.2010 (fila 10).
Cererea a fost regularizată, potrivit dispozițiilor art. 200 C..
Fiindu-i comunicată cererea după regularizare, pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Se arată situația invocată de către reclamant, nu se încadrează în temeiul în drept baza căruia poate solicita restituirea, art. 534 CC arătând că poate solicita restituirea, cel care: a) a plătit când creditorul nu avea deloc dreptul la întreținere și b), creditorul avea dreptul la întreținere, dar datorată de o altă persoană care avea obligația de întreținere înaintea reclamantului.
Or, în cauză, se arată că reclamantul datora întreținere fiului său minor D. Ș., conform sentinței civile nr. 1556/2009, hotărârea fiind executorie de drept la momentul plății, indiferent de celelalte capete de cerere ale dosarului nr. 6621/2008.
Apreciază că în condițiile în care reclamantul a achitat pensia de întreținere restantă pe care o datora pentru creșterea și îngrijirea fiului său, suntem în situația executării unei obligații valabile.
Apreciază ca fiind lipsită de rigoare juridică afirmația că a executat prin constrângere obligația, în cadrul procesului penal, deoarece plângerea respectivă a reprezentat calea legală de apărare a drepturilor minorului, nesocotite de către reclamant.
Părțile au fost legal citate pentru termenul din data de 14.04.2014. La acest termen, în probațiune, reclamantul a solicitat proba cu actele existente în dosar și interogatoriul pârâtei.
De asemenea, s-a dispus atașarea dosarului nr._/200/2012.
La termenul din data de 26.05.2014, a fost administrată proba cu interogatoriu și s-a dispus emiterea unei adrese către ING Bank – Sucursala Cotroceni, prin care s-a solicitat relații cu privire la evoluția contului aferent cardului aparținând reclamantului, de la data de 01.03.2010 până în prezent. De asemenea, instanța a admis și efectuarea unei expertize, obiectivele urmând a fi puse în discuție, după comunicarea relațiilor solicitate către ING Bank.
La data de 30.05.2014, reclamantul a depus la dosar dovezi din care rezultă faptul că a înmânat pârâtei cardul, dar și file din dosarul nr. 578/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., dar și extrasele de cont din care reieșea datele când pârâta a extras banii.
De asemenea, la data de 19.06.2014, s-au depus la dosar relațiile solicitate (filele 51- 54).
Cu trei zile înaintea termenului stabilit, la dosarul cauzei s-a depus cererea din partea apărătorului reclamantei, care a arătat că a denunțat unilateral contractul de asistență juridică încheiat cu reclamantul și îl mai reprezintă în acest dosar.
În timpul ședinței de judecată, reclamantul a depus o cerere de amânare pentru lipsă de apărare, invocând faptul că a luat la cunoștință de denunțarea contractului abia la data de 29.09.2014 (contrar susținerilor apărătorului). De asemenea, a solicitat, în eventualitatea respingerii cererii de amânare, judecarea cauzei în lipsa sa.
Instanța a respins cererea de amânare formulată pentru lipsă de apărare, având în vedere atât contradicțiile existente între apărător și reclamant, referitor la data la care a avut loc denunțarea contractului, dar și faptul că acesta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, ne mai insistând în proba cu expertiză, a constatat cauza ca fiind în stare de judecată, a acordat cuvântul pe fond, amânând pronunțarea pentru ca părțile să depună concluzii scrise.
Concluziile scrise au fost depuse doar de către pârâtă.
Analizând înscrisurile dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Instanța va analiza cauza, prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul pronunțărilor judecătorești în baza cărora s-a efectuat executarea (plata) a cărei restituire se cere.
Având în vedere că TOATE hotărârile la care facere ferire reclamantul, mai puțin Decizia civilă nr. 1481/08.12.2011, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, prin care s-a dispus respingerea recursurilor, nedispunându-se nimic referitor la cuantumul pensiei și data de la care aceasta trebuia achitată, sunt pronunțate ÎNAINTE de . nr. 287/2009, privind Codul Civil, intrat la data de 01.10.2011, instanța va analiza cererea cu referire la legislația incidentă în materie la acel moment, respectiv, Codul familiei, Legea nr. 272/2004 și codul de procedură civilă 1865.
Pe fondul cauzei, instanța reține că prin sentința civilă nr. 1556/05.03.2009 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, s-a dispus obligarea reclamantului la plata sumei de 900 lei cu titlu de pensie de întreținere pentru minorul V. D. Ș., născut la data de 12.02.2008, cu începere de la data introducerii cererii reclamantei și până la majoratul copilului.
Prin decizia civilă nr. 314/29.10.2010, pronunțată de Tribunalul B., s-a dispus admiterea apelului declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 1556/05.03.2009, a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că pentru perioada 08.09.2008 – 01.07.2009, a stabilit cuantumul pensiei de la 500 lei, iar începând cu data de 01.07.2009 și până la majoratul copilului, suma de 292,5 lei.
Curtea de Apel Ploiești, prin Decizia civilă nr. 93/09.02.2011, a admis recursurile formulate, a casat decizia civilă nr. 314/29.10.2010 și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Învestit cu rejudecarea cauzei după casarea cu trimitere, Tribunalul B. a pronunțat Decizia civilă nr. 142/03.06.2011, prin care a admis apelul declarat de reclamantul V. A. G., a schimbat în parte sentința civilă nr. 1556/05.03.2009, în sensul că a stabilit cuantumul pensiei de întreținere datorată de apelantul reclamant, pentru minorul V. D. Ș., la suma de 500 lei pentru perioada 08.09.2008 – 01.07.2009 și la suma de 292,5 lei pentru perioada 01.07.2009, până la majoratul copilului.
Prin Decizia civilă nr. 1481/08.12.2011, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, s-a dispus respingerea recursurilor declarate împotriva Deciziei civile nr. 142/03.06.2011, pronunțată de Tribunalul B..
Toate hotărârile enunțate au un caracter constitutiv, de la momentul pronunțării acestora, fiind născut dreptul MINORULUI, respectiv, obligația reclamantului, de a primi/plăti pensia de întreținere.
Art. 278, al. 1, pct. 3 C., prevedea că hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept, când au ca obiect rente sau sume datorate cu titlu de obligație de întreținere sau alocație pentru copii, precum și pensii acordate în cadrul asigurărilor sociale.
D. urmare, contrar susținerilor reclamantului, care apreciază că numai în cazul în care obiectul dosarului ar fi fost „stabilire pensie de întreținere”, hotărârea ar fi fost executorie de drept, în alte cazuri, hotărârea trebuind să fie definitivă, instanța constată, din analiza textului legal menționat că nu se face o astfel de distincție, motiv pentru care susținerea sa nu va putea fi primită.
Pe de altă parte, instanța va reține caracterul esențial al termenelor pentru care era datorată pensia de întreținere, instanța supremă stabilind că dispozițiile referitoare la pensie de întreținere a minorului, au caracter executoriu, dacă, în fapt, copilul minor se află sub îngrijirea părintelui căruia i-a fost încredințat prin hotărâre (a se vedea TS, plen, decizia de îndrumare nr. 39/1963, citată în C. adnotat, ed. a 3-a, pag. 469, Editura Hamangiu 2011).
Prin sentința civilă nr. 1556/05.03.2009 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, minorul D. Ș. a fost încredințat spre creștere și educare mamei, pârâta în cauză. D. urmare, aprecierea că hotărârea nu era executorie sub acest aspect nu este și nu poate fi primită.
Pârâta a restituit reclamantului cardul, înainte ca instanța să se pronunțe în mod irevocabil asupra litigiului, respectiv, la data de 01.09.2011.
Analizând motivul în drept al cererii, respectiv, îmbogățirea fără justă cauză, contrar apărărilor efectuate, dar și susținerilor reclamantului, instanța va analiza cererea tot prin raportare la practica judiciară în materia îmbogățirii fără justă cauză, reglementarea acesteia intervenind ulterior, prin Legea nr. 287/2009.
Instanța reține că absolut prin TOATE hotărârile pronunțate, reclamantul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere ÎN FAVOAREA MINORULUI, iar nu în favoarea pârâtei, aceasta acționând în calitatea sa de reprezentant al minorului.
D. urmare, plata a fost efectuată MINORULUI, iar nu reclamantei. În cazul îmbogățirii fără justă cauză, când îmbogățitul este un incapabil (cum este cazul minorului din prezenta speță, acesta fiind sub vârsta de 14 ani), întinderea obligației sale de restituire se limitează la valoarea îmbogățirii aflată încă în patrimoniul său. Într-o atare ipoteză, urmează a se lua în considerare și ideea subrogației reale cu titlu particular. În toate cazurile, regula privind întinderea obligației de restituire este că pentru a stabili sau evalua măsura îmbogățirii pârâtului și, deci, dimensiunile obligației de restituire.
Cu referire la speță, reclamantul nu poate proba în niciun fel faptul că plata lunară efectuată de el, cu titlu de pensie de întreținere a dus la o îmbogățire reală a patrimoniului acestuia (o mărire de patrimoniu), care să justifice acțiunea în restituire.
Nici sub acest aspect nu sunt îndeplinite condițiile pentru a admite acțiunea în restituire.
Pentru aceste motive, instanța va respinge acțiunea ca fiind nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea înregistrată sub nr._, având ca obiect „îmbogățire fără justă cauză”, formulată de reclamantul V. A. G., domiciliat în mun. București, .. 190, ., cu domiciliul ales în în mun. Ploiești, .. 33, ., la C.Av N. R., în contradictoriu cu pârâta P. A., domiciliată în mun. B., cart. D. I, ., ., jud. B., ca fiind nefondată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Declarația de apel motivată se va depune la Judecătoria B., sub sancțiunea anulării.
Pronunțată în ședința publică din 06.10.2014.
P. GREFIER,
N. N. P. L. – S.
Red NN/Tehnored.PLS
4 ex/ 23.10.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 08/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 17/2014.... → |
|---|
