Plângere contravenţională. Sentința nr. 17/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 17/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 27-10-2014 în dosarul nr. 6348/200/2014
DOSAR NR. 6._
ROMANIA
JUDECATORIA B. – J. B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 17.701
SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 27.10.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: N. N.
GREFIER: P. L. – S.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională promovată de petentul E. T., cu domiciliul în mun. B., ., ., jud. B., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în mun. B., .-10, jud. B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns petentul E. T., lipsind intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, dosarul este la primul termen de judecată, cererea este legal timbartă cu taxă de timbru în cuantum de 20 de lei, prin chitanța . nr._(66)/21.03.2014, fiind supusă verificări și regularizării, în conformitate cu dispozițiile art. 200 C.proc.civ.
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 131 alin. 1 C. proc. civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta cerere, în temeiul art. 126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare; material, în temeiul art. 94 pct.4 C. proc. civ și teritorial în temeiul art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
În conformitate cu dispozițiile art. 219 C.proc.civ., instanța procedează la identificarea petentului E. T., posesor al CI . nr._, CNP_.
La interpelarea instanței, petentul arată că a fost sancționat pentru faptul că nu a acordat prioritate la trecerea de pietoni. De asemenea, arată că a vizualizat cd-ul cu înregistrarea abaterii contravenționale, dar apreciază că nu se impunea a fio sancționat.
Petentul arată că a plecat din stația de la Filatură și până la trecerea de pietoni erau aproximativ 100 de metri și, prin urmare, nu putea să aibă viteză. Mai mult, precizează că nu a văzut nici un pieton care să se angajeze la trecerea de pietoni.
Având în vedere că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în probațiune.
Petentul E. T., având cuvântul în probațiune, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar. De asemenea, precizează că înțelege să renunțe la proba testimonială.
Instanța, în temeiul art. 258 alin.1 C.proc.civ, cu raportare la dispozițiile art.254 alin.1, coroborate cu prevederile art. 255 alin.1 C.proc.civ. încuviințează ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu înregistrarea abaterii contravenționale. De asemenea, ia act de renunțarea petentului la proba testimonială.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 394 Cod procedura civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreasca, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Petentul E. T., având cuvântul pe fondul cauzei, solicită admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal, solicitând orice măsură în afară de suspendarea permisului de conducere.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de 21.03.2014, petentul E. T. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției ., nr._/12.03.2014, încheiat de agentul constatator din cadrul intimatului Inspectoratul de Poliție al Județului B., solicitând anularea acestuia.
Plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub număr unic de dosar_ .
În motivarea plângerii contravenționale, petentul a arătat că la data de 12.03.2014, orele 10:31, în timp ce conducea microbuzul marca VW, pe .. B., din direcția Micro XIV, spre Crâng, la intersecția . Centrală nu ar fi acordat prioritate la doi pietoni angajați în traversare pe sensul său de mers.
Recunoaște că la data menționată a condus microbuzul pe traseul nr. 8, iar când a ajuns la stația de călători „Filatură” a oprit în stație și s-au urcat călători.
Distanța dintre stație și trecerea de pietoni de care se face vorbire în procesul verbal este de doar 30 de metri. Când a plecat de pe loc, din stație, s-a asigurat în acest sens și a intrat pe carosabil, dar pe partea dreaptă a străzii, pe sensul său de mers, s-au aflat parcate autovehicule, începând de lângă stație și până la trecerea de pietoni, astfel încât aceste autovehicule i-au obturat vizibilitatea față de trotuar, chiar lângă trecerea de pietoni.
În aceste condiții, arată că a rulat cu microbuzul spre marcajul pietonal și nu a observat pietoni angajați pe trecere.
Crede că este posibil ca la același moment cu microbuzul, să fi pus piciorul pe trecere și pietonii, dar îi era imposibil să oprească microbuzul plin cu călători.
Apreciază că fapta reținută în sarcina sa nu a pus în pericol celor doi pietoni, deoarece aceștia și-au continuat deplasarea prin spatele microbuzului, fără să se oprească pe marcaj, iar față de pericolul minim produs, solicită aplicarea avertismentului.
Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 118 din OUG nr. 195/2002 și ale art. 31 din OG nr. 2/2001 și a fost timbrată cu taxă de timbru de 20 de lei.
Odată cu plângerea, a depus în copie „conform cu originalul”, CI și dovadă (fila 7), procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._/12.03.2014 (fila 8).
Fiindu-i comunicată cererea, după faza de regularizare a acesteia, potrivit dispozițiilor art. 200 C., intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca fiind nefondată.
Arată că la data de 12.03.2014, ora10:31, petentul, în timp ce conducea autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ pe .. B., din direcția Micro XIV către Crâng, ajungând la trecerea pentru pietoni de la intersecția cu . acordat prioritate de trecere unor pietoni angajați regulamentar în traversarea străzii pe marcajul pietonal, pe sensul său de mers.
Agentul de poliție cere efectua activități pe line de poliție rutieră pe raza mun. B., în mod regulamentar a procedat la oprirea autoturismului condus de către petent, și-a declinat calitatea după care i-a adus la cunoștință motivul opririi.
Agentul a întocmit procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._/12.03.2014 pentru încălcarea art. 135 lit. h din ROUG nr. 195/2002, stabilind amenda în cuantum de 340 lei și a aplicat măsura tehnico-adminstrativă de reținere a permisului de conducere în vederea suspendării.
Contravenientul a formulat propriile obiecțiuni, semnând procesul verbal.
De asemenea, se precizează că abaterea a fost filmată cu instalația video de supraveghere și control a traficului rutier montată pe autospeciala MAI_.
Contrar celor susținute de către petent, nu se aflau autovehicule parcate înainte de trecerea de pietoni care ar fi putut să îi obtureze vizibilitatea, așa după cum se poate observa din înregistrarea video.
Întâmpinarea a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 205 – 208 C. și a fost însoțită de CD conținând înregistrarea (fila 15), fișa de cazier contravențional al petentului (fila 16 – 17).
Petentul nu a formulat un răspuns la întâmpinarea depusă în cauză.
Sub aspect probatoriu, față de împrejurarea că petentul nu a indicat alte probe în susținerea plângerii formulate, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu actele existente în dosar, precum și înregistrarea video, potrivit prevederilor art. 258 C..
Analizând coroborat materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravențiilor ., nr._/12.03.2014, încheiat de agentul constatator din cadrul intimatului Inspectoratul de Poliție al Județului B., petentul E. T. a fost sancționat contravențional întrucât “la data de 12.03.2014, ora 10:31, pe . microbuzul marca VW cu nr. de înmatriculare_ pe .. B., din direcția Micro XIV către Crâng, ajungând la trecerea pentru pietoni de la intersecția cu . acordat prioritate de trecere unor pietoni angajați regulamentar în traversarea străzii pe marcajul pietonal, pe sensul său de mers”, reținându-se, așadar, în sarcina sa, săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit. h din ROUG 195/2002 și sancționată de art. 100 al. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002.
Potrivit dispozițiilor art. 135 lit. h din ROUG 195/2002 „conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când se află pe sensul de mers al vehiculului”, iar art. 100, al. 3, lit. b din OUG nr. 195/2002, arată că „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Având în vedere analiza dată de Curte contravenției, în cauza Ozturk vs. Germania, potrivit căreia, contravenția, intră în materia acuzațiilor în materie penală, având în vedere clasificarea faptei, potrivit dreptului național, natura faptei incriminate și natura și gravitatea sancțiunii, instanța apreciază că garanțiile procedurale prevăzute de art. 6, par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora orice persoană acuzată de săvârșirea unei infracțiuni, este prezumată nevinovată până ca vinovăția sa este stabilită, sunt pe deplin aplicabile. Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)
Prezumția de nevinovăție privește și sarcina probei.
În exercitarea dreptului său la apărare, petentul trebuie, potrivit prevederilor art. 249 C.P.C., să-și probeze pretențiile și apărările, această procedură fiind conformă practicii Curții, care a arătat în cauza Salabiaku vs. Franța, în care s-a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept sau de fapt, pe care Convenția nu le interzice în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării.
Instanța reține că O.G. nr. 2/2001 nu conține reguli exprese privind administrarea probelor.
În acest sens, instanța, analizând conținutul procesului verbal contestat de petent, constată faptul că acesta întrunește, condițiile de formă impuse de dispozițiile art. 17 și 19 și cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 16 din O.G. nr. 2/ 2001, nefiind afectat de vreo cauză de nulitate absolută.
Din interpretarea prevederilor O.G. nr. 2/2001 rezultă că procesul verbal de contravenție contestat se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, revenindu-i petentului sarcina dovedirii contrariului. Astfel, acesta face dovada asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptelor, până la proba contrară ce incumbă petentului, aspect care nu poate contrar intereselor acestuia, ci, mai degrabă, exercitarea dreptului său la apărare.
Prin urmare, toate constatările făcute personal de către agentul constatator inserate în procesul verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de probă admis de lege. Rezultă deci că cel care contestă acest act administrativ oficial trebuie să dovedească prin probe nelegalitatea sau netemeinicia lui, răsturnând deci prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.
În exercitarea dreptului la apărare, reclamantul a invocat înregistrarea video depus în cauză de către intimat, arătând că aceasta poate confirma cele susținute în plângerea formulată.
Instanța reține că din economia dispozițiilor procedurale care reglementează probele în procesul civil, înregistrările video sau audio nu se regăsesc reglementate, astfel după cum Codul de Procedură Penală o face.
Pe de altă parte, art. 265 C. arată că înscrisul este orice scriere sau altă consemnare care cuprinde date despre un act sau fapt juridic, indiferent de suportul ei material ori de modalitatea de stocare sau conservare.
D. urmare, înregistrarea video va fi apreciată ca un înscris, iar instanța îl va reține ca și mijloc de probă, care va fi avută în vedere, împreună cu celelalte probe administrate în cauză, la analizarea temeiniciei procesului verbal încheiat.
Instanța a analizat înregistrarea depusă în cauză și a constatat că susținerile petentului nu se confirmă.
Astfel, deși se susține că pietonii veneau din partea dreaptă, acolo unde se pretinde că se aflau autoturismele parcate, în urma vizionării înregistrării, se poate observa faptul că pe partea dreaptă, de unde vin cei doi pietoni, NU sunt autoturisme parcate, vizibilitatea fiind bună.
Se reține însă din înregistrare faptul că înainte de a ajunge la trecerea de pietoni, petentul avea pietoni angajați în trecere, pe sensul său de deplasare.
D. urmare, nu există probe în dosar din care să rezulte netemeinicia procesului verbal contestat.
Instanța nu va putea reindividualiza sancțiunea aplicată, pentru următoarele motive:
Art. 5 alin. 5 al O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
De asemenea, instanța de judecată, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, administrează probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
În speță, instanța consideră că sancțiunea aplicată de către intimat respectă principiul proporționalității cu fapta săvârșită.
Petentului i s-au aplicat 4 puncte-amendă, minimul prevăzut de lege pentru săvârșirea acestei contravenții.
Instanța, având în vedere posibilele consecințe ale unei astfel de fapte și numărul mare al accidentelor în care au fost implicate autovehicule din cauza nerespectării dispozițiilor legale privind acordarea de prioritate, fiind avut în vedere și cazierul contravențional al petentului, de unde rezultă că acesta nu este la prima abatere contravențională, consideră că nu se poate dispune înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Permisul de conducere a fost, de asemenea, reținut în mod corect de către agentul constatator, având în vedere dispozițiile art. 111 lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Față de considerentele arătate mai sus, instanța, în temeiul prevederilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, urmează a respinge ca fiind nefondată, plângerea contravențională formulată de petentul E. T., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. și va menține ca legal și temeinic procesul verbal ., nr._/12.03.2014, încheiat de agenții constatatori aparținând intimatului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională înregistrată sub nr._, formulată de petentul E. T., domiciliat în mun. B., ., ., jud. B., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., cu sediul în mun. B., . – 12, jud. B..
Menține ca legal și temeinic procesul verbal ., nr._/12.03.2014, încheiat de agenții constatatori aparținând intimatului.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Declarația de apel motivată se va depune la Judecătoria B., sub sancțiunea anulării.
Pronunțată în ședința publică din 27.10.2014.
P. GREFIER,
N. N. P. L. – S.
Red NN/Tehnored.PLS
4 ex/ 27.11.2014
| ← Îmbogatirea fara justa cauza. Sentința nr. 15/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 03/2014.... → |
|---|
