Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria BUZĂU

Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 12830/200/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA B.

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ nr._/2014

Ședința publică de la 17 Septembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. C.

Grefier R. B.

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta - pârâtă L. T., cu domiciliul în mun. B., ., ., pârâtul - reclamant L. A. E., cu domiciliul în mun. B., ., J. B. și P. M.. B. - AUTORITATEA TUTELARĂ, având ca obiect „ordonanță președințială”.

Prezența și dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16.09.2014 fiind consemnate în incheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință, atunci când instanța a amânat pronunțarea pentru ca părțile să aibă posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise.

INSTANȚA,

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 30.06.2014, sub nr._, reclamanta L. T. a solicitat instanței pe cale de ordonanță președințială, în contradictoriu cu pârâtul L. A. E., să dispună stabilirea locuinței minorului L. R. C., născut la data de 01.11.2009, la domiciliul său, situat în B., bld. 1 Decembrie 1918, ., jud. B., obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de creștere, educare a minorului în procent de ¼ din veniturile realizate la ., făcând mențiune că minorul este singurul copil al pârâtului, precum și stabilirea folosinței locuinței familiei din B., bld. 1 Decembrie 1918, ., jud. B., în favoarea sa și a minorului. A solicitat ca executarea hotărârii să se facă fără somație și fără trecerea unui termen.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a învederat instanței că pe data de 26.06.2014, pe fondul comportamentului total necorespunzător al soțului, concretizat în acte de violență, insulte calomnii, relații extraconjugale, amenințări cu moartea și distrugerea fizică și morală, s-a stabilit cu minorul, rezultat din căsătoria lor, L. R. Crsitian, la părinții săi. În după amiaza zilei de 28.06.2014, soțul său, ajutat de un prieten, l-a luat pe minor din autoturismul proprietatea surorii sale, și l-a dus la locuința părinților acestuia. Demersurile sale pentru ca pârâtul să-i redea minorul au rămas fără rezultat.

Arată că este o persoană iubitoare și responsabilă, sensibilă, cu profunde sentimente de maternitate față de minorul în vârsta de 4 ani și jumătate, a dezvoltat relații personale și afective cu acesta pe parcursul conviețuirii, solicitând ca locuința minorului să fie stabilită la locuința comună, având condiții materiale și morale pentru creșterea și educarea copilului, beneficiind în același timp de sprijin moral și material din partea familiei sale.

Precizează că atitudinea pârâtului provoacă o traumă majoră fiului lor prin separația de mama sa și întreprinde acțiuni josnice de a o discredita în fața copilului, lovind în interesul exclusiv al copilului și dovedind lipsă de moralitate dar și un orgoliu nemăsurat de a obține în justiție o hotărâre în sensul stabilirii locuinței minorului la locuința acestuia în imobilul proprietatea părinților pârâtului.

Deși pârâtul a manifestat sentimente paterne față de minor, atitudinea sa și a familiei sale în sensul de a folosi copilul ca pe un trofeu pe fondul împrejurării că nu le place să piardă din orgoliu nemăsurat, îi produce grave și variate prejudicii.

Apreciază că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințiale, respectiv urgența măsurii, caracterul vremelnic al acesteia, precum și neprejudecarea fondului.

În dovedire, înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, martori, interogatoriu pârâtului, raport de anchetă socială, orice alt mijloc de probă ce reiese din dezabateri.

În drept, cererea s-a întemeiat pe disp. art. 919 NCPC, art. 996 NCPC, precum și art. 2 alin.1 din Legea 272/2004.

Legal citat, pârâtul a depus întâmpinare, prin care a arătat că s-au căsătorit la data de 07.07.2007, din această căsătorie rezultând minorul L. R. C., născut la data de 01.11.2009, minor care în prezent locuiește împreună cu el la domiciliul său din B., ., jud. B., acesta fiind totodată și domiciliul comun al soților.

La data de 26.06.2014, pârâta pe fondul, pe fondul unor afecțiuni psihice severe a provocat un scandal monstru, ocazie cu care i-a imputat lucruri imaginare, l-a insultat, amenințat, lovit și a părăsit locuința comună, stabilindu-se la părinții săi în B., ., ..

Arată că de la naștere și până în prezent, minorul a locuit în mod continuu cu tatăl și familia acestuia, acesta nedorind astfel să-și urmeze mama la părinții acesteia, deși a discutat această posibilitate cu minorul în repetate rânduri.

Precizează că relația mamei cu minorul nu este cea conturată în cererea de chemare în judecată în sensul că ar fi extrem de atașată de minor, iubitoare și responsabilă, cu profunde sentimente materne, implicată major în creșterea acestui copil, ci din contră aceasta este foarte puțin implicată, având o relație precară mamă-fiu, în primul rând din cauza afecțiunilor psihice de care suferă, respectiv depresie manifestată prin iritabilitate, agresivitate verbală, ton ridicat, stare de agitație, tremur, iar în al doilea rând din cauza delăsării datorate educației și formării sale, fiind obișnuită ca sarcinile de soție și mamă să-i fie preluate de către alți membri ai familiei. Așa cum recunoaște și reclamanta, el este animat de sentimente paterne foarte puternice, în sensul că se implică total, îi pregătește mâncarea, îl îmbracă/îl dezbracă, are grijă de toaleta lui, îl duce și îl aduce de la grădiniță zilnic, păstrează legătura cu educatoarele și psihologul minorului.

În continuare, arată că reclamanta are obiceiul de a frecventa diverse „vrăjitoare”, fiind extrem de impresionată și „atentă” la așa zisele prezicerile ale acestora, chestiuni care îi afectează pârâtei atât viața în general cât și relațiile pe care aceasta le are în primul rând cu fiul său, apoi cu ceilalți membri ai familiei. Din cauza acestor episoade de violență ale reclamantei, minorul este speriat, tremură, plânge implorându-și mama să înceteze astfel că acesta rămâne marcat o lungă perioadă de timp, se interiorizează și se autoculpabilizează. Precizează că are o stare materială bună comparativ cu cea a reclamantei, care în prezent nu are nici un loc de muncă și nici în viitor nu are posibilitatea de a remedia această situație.

În concluzie, solicită respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

În dovedire, a invocat acte, martori, ancheta socială, dar și emiterea unei adrese către medicul de familie al reclamantei, dar și către medicul specialist curant din cadrul Policlinicii Militare B..

Prin încheierea din data de 12.08.2014 pronunțată în dosarul nr._/200/2014 de Judecătoria B., s-a admis excepția conexității și s-a dispus conexarea cauzei la dosarul_ aflat pe rolul aceleiași instanțe.

Prin cererea conexă, reclamantul L. A. E., pârât în cauza pendinte, a solicitat în contradictoriu cu pârâta L. T., reclamantă în cauza pendinte, ca instanță să dispună pe calea ordonanței președințiale stabilirea cu caracter provizoriu, până la soluționarea cererii de divorț,a locuinței minorului L. R. C., la domiciliul său, obligarea pârâtei la înapoierea minorului răpit din domiciliul său la data de 22.07.2014, obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere către minor, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, arată că s-au căsătorit la data de 07.07.2007, din această căsătorie rezultând minorul L. R. C., născut la data de 01.11.2009, minor care în prezent locuiește împreună cu el la domiciliul său din B., ., jud. B., acesta fiind totodată și domiciliul comun al soților.

La data de 26.06.2014, pârâta pe fondul, pe fondul unor afecțiuni psihice severe a provocat un scandal monstru, ocazie cu care i-a imputat lucruri imaginare, l-a insultat, amenințat, lovit și a părăsit locuința comună, stabilindu-se la părinții săi în B., ., ..

Arată că de la naștere și până în prezent, minorul a locuit în mod continuu cu tatăl și familia acestuia, acesta nedorind astfel să-și urmeze mama la părinții acesteia, deși a discutat această posibilitate cu minorul în repetate rânduri.

La data de 22.07.2014, pârâta împreună cu un bărbat, profitând de faptul că reclamantul se afla la serviciu, a pătruns prin efracție în domiciliul său și a răpit copilul, deși acesta s-a împotrivit energic acestei operațiuni, fiind bruscat, lovit și înjurat atât de către mamă cât și de acel individ.

Precizează că în tot acest timp, copilul este traumatizat întrucât relația cu mama sa a fost una cel puțin atipică, aceasta fiind foarte puțin implicată, având o relație precară mamă-fiu, în primul rând din cauza afecțiunilor psihice de care suferă, respectiv depresie manifestată prin iritabilitate, agresivitate verbală, ton ridicat, stare de agitație, tremur, iar în al doilea rând din cauza delăsării datorate educației și formării sale, fiind obișnuită ca sarcinile de soție și mamă să-i fie preluate de către alți membri ai familiei. Din cauza acestei atitudini, minorul este speriat, tremură, plânge implorându-și mama să înceteze astfel că acesta rămâne marcat o lungă perioadă de timp, se interiorizează și se autoculpabilizează.

La termenul de judecata din data de 29.07.2011, instanța a încuviințat pentru fiecare parte proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu și proba cu un martor, considerându-le pertinente, concludente si utile cauzei. De asemenea, au fost emise adrese către CMI Dr. Septar N. și Dr. P. C..

La solicitarea instanței, s-a întocmit referat de anchetă socială la domiciliile ambelor părți, fila 31.

Au fost audiați martorii Pintoiu Ludvica Anelize și M. E., declarațiile acestora fiind consemnate si atașate la dosarul cauzei, după semnare, filele 234-235.

A fost administrata proba cu interogatoriile reciproce ale părților, acestea fiind depuse la dosarul cauzei după consemnarea răspunsurilor si semnare, filele 228-233.

Instanța a procedat la ascultarea minorului, procesul verbal fiind întocmit și atașat la dosarul cauzei, fila 253.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:

Din căsătoria părților L. A. E. și L. T., încheiată la data de 07.07.2007, a rezultat minorul L. R. C., născut la data de 01.11.2009.

Conform art. 919 NCPC, instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri vremelnice cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la alocația pentru copii și la folosirea locuinței.”

Așa cum rezultă din interpretarea textului legal, instanța poate lua măsurile solicitate, pe timpul procesului de divorț, pe calea ordonanței președințiale, urmând să verifice îndeplinirea cumulativă a două condiții de admisibilitate, vremelnicia și neprejudecarea fondului dreptului, condiția urgenței fiind prezumată de legiuitor.

În privința celor două condiții de admisibilitate, instanța apreciază că sunt îndeplinite, măsurile urmând a fi dispuse până la soluționarea definitivă a acțiunii ce face obiectul dosarului nr._/200/2014, al Judecătoriei B., urmând ca, pe calea respectivei acțiuni, să fie luate cu caracter definitiv.

Conform art. 496 alin. 2-3 NCC, dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului, în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște.

Conform art. 396, art. 486, art. 496 din NCC, atunci când dispune măsuri în legătură cu copilul minor, instanța de tutelă va avea în vedere și concluziile raportului de anchetă psihosocială, astfel că instanța reține că prin raportul de anchetă psihosocială întocmit de Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei mun. B., se propune ca domiciliul minorului să fie stabilit la tată.

Însă, în raport de cele declarate de reclamantă si consemnate în cuprinsul raportului, instanța reține că reclamanta a precizat ca domiciliul minorului să fie stabilit la ea și, în eventualitatea în care instanța hotărăște altfel, dorește să păstreze legături personale cu minorul. Această împrejurare relevă faptul că mama manifestă interes în a obține copilul spre creștere și educare.

În plus, s-a procedat la ascultarea minorului pe aspecte legate de activitățile zilnice, prieteni, cărți, jucăriile preferate și relațiile cu persoanele din familie, instanța apreciind că minorul este profund atașat de părinții săi și nu are probleme de adaptabilitate la noua locuință.

Susținerea pârâtului că minorul nu dorește să-și urmeze mama la părinții acesteia nu poate fi primită, în lipsa unor dovezi clare.

În cauză, martorul propus de pârât nu a arătat în mod expres că mama nu și-ar fi îngrijit copilul în perioada cât a locuit cu acesta.

Faptul că în primii ani din viată un copil are nevoie în special de prezența mamei sale nu poate fi contestat, iar probele administrate în cauză nu au relevat vreo împrejurare excepțională care să constituie o piedică în stabilirea locuinței copilului la domiciliul mamei sale, atâta timp cât aceasta își manifestă întreaga disponibilitate de a se ocupa de copilul său.

Cu privire la înscrisurile depuse de pârâtul L. A. E. din care rezultă că reclamantei i-au fost prescrise medicamente folosite în tratarea unor afecțiuni psihice, instanța nu va ține cont de ele, având în vedere că același medic curant precizează că reclamanta nu este în evidența sa cu boli psihice, fila 71.

Având în vedere cele expuse, instanța urmează să admită primul capăt de cerere și să stabilească locuința minorului L. R. C., născut la data de 01.11.2009, la domiciliul mamei reclamante din B., ., ., până la soluționarea dosarului nr._/200/2014 înregistrat pe rolul Judecătoriei B..

Referitor la capătul de cerere privind stabilirea folosinței locuinței în favoarea reclamantei și a minorului, instanța găsește întemeiat și acest petit, întrucât soții au drepturi egale în ceea ce privește apartamentul situat în B., bld. 1 Decembrie 1918, ., jud. B..

Mai mult decât atât, instanța apreciază că această locuința, este dotată cu mobilier de strictă necesitate și curat întreținut, astfel cum se reține și în referatul de anchetă socială, fiind susținut și de planșele fotografice depuse de reclamantă, filele 44-57. Deși reclamanta nu mai realizează venituri, aceasta beneficiază de sprijinul familiei sale, care au ajutat-o la amenajarea locuinței cu cele necesare, dar și cu bani, filele 88 și 234.

Potrivit art.499 din Noul Cod Civil, tatăl si mama sunt obligați, in solidar, sa dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum si educația, invatatura si pregătirea sa profesionala. In caz de neînțelegere, întinderea obligatieide intretinere, felul si modalitatile executarii, precum si contributia fiecaruia dintre parinti se stabilesc de instanta de tutela, pe baza raportului de ancheta psihosociala.

Pe de alta parte, dispozitiile art.529 din Noul cod civil (aflat in titlul V din NCC) prevad:

1).Intretinere este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui care urmeaza a o plati.

2).Cand intretinerea este datorata de parinte, ea se stabileste pana la o patrime din venitul sau lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii si o jumatate pentru 3 sau mai multi copii.

Parintii au indatorirea de a creste copilul in conditii care sa asigure dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala, in mod armonios (art.488 alin.1 din Noul Cod civil).

Comparativ cu dreptul comun in materie de intretinere, in cazul descendentului minor, dreptul la intretinere are caracter complex, incluzand, afara de obligatia parintilor de a furniza mijloacele de trai necesare, datoria acestora de a asigura suportul dezvoltarii armonioase a copilului, ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, psihica si intelectuala, de educatia, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia, potrivit propriilor lor convongeri, insusirilor si nevoilor copilului (art.487 din Noul Cod civil).

In cazul copilului minor, legea prezuma starea de nevoie a acestuia, ori de cate ori nu se poate intretine din munca, chiar daca ar avea bunuri (art.525 alin.1 din Noul Cod civil).

In speța, instanța constată că paratul realizează venituri la ., în cuantumul menționat în adresa de la fila 32, iar minorul este singurul copil al pârâtului.

Având în vedere că domiciliul minorului urmează a fi stabilit la mama reclamantă, aceasta prestând întreținere în natura, și apreciind că minorul se afla într-o stare de nevoie, instanța va admite și acest capăt de cerere și va obliga pârâtul la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului L. R. C., născut la data de 01.11.2009, în cuantum de ¼ din venitul net lunar realizat la . B., până la soluționarea dosarului nr._/200/2014 înregistrat pe rolul Judecătoriei B..

În ceea ce privește solicitarea pârâtului formulată în cadrul cererii conexe de a obliga reclamanta la înapoierea minorului răpit, instanța o va respinge având în vedere prevederile art. 483 alin. 1-3 NCC care prevăd că autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți; părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, și îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate; ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori.

Pentru ca instanța să dispună înapoierea este necesar să existe o persoană care îl ține fără drept, or atâta timp cât părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească, nu se poate aprecia că mama minorului îl ține fără drept.

Ia act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată, iar pârâtul a renunțat la obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată

Având în vedere cele expuse anterior, instanța urmează să admită cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta L. T. și să respingă cererea conexă de ordonanță președințială formulată de pârâtul L. A. E.. De asemenea, urmează să stabilească locuința minorului L. R. C., născut la data de 01.11.2009, la domiciliul mamei reclamante din B., ., ., până la soluționarea dosarului nr._/200/2014 înregistrat pe rolul Judecătoriei B. și folosința locuinței familiei, reprezentat de apartamentul situat în B., ., ., jud. B., în favoarea reclamantei și a minorului, până la soluționarea dosarului nr._/200/2014 înregistrat pe rolul Judecătoriei B.. Totodată, va obliga pârâtul la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului L. R. C., născut la data de 01.11.2009, în cuantum de ¼ din venitul net lunar realizat la . B., până la soluționarea dosarului nr._/200/2014 înregistrat pe rolul Judecătoriei B..

Potrivit art. 996 alin. 2 NCPC ordonanța este provizorie și executorie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE :

Admite cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta L. T., împotriva pârâtului L. A. E., în contradictoriu cu Autoritatea Tutelară P. B..

Stabilește locuința minorului L. R. C., născut la data de 01.11.2009, la domiciliul mamei reclamante din B., ., ., jud. B., până la soluționarea dosarului nr._/200/2014 înregistrat pe rolul Judecătoriei B..

Stabilește folosința locuinței familiei, reprezentat de apartamentul situat în B., ., ., jud. B., în favoarea reclamantei și a minorului, până la soluționarea dosarului nr._/200/2014 înregistrat pe rolul Judecătoriei B..

Obligă pârâtul la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului L. R. C., născut la data de 01.11.2009, în cuantum de ¼ din venitul net lunar realizat la . B., până la soluționarea dosarului nr._/200/2014 înregistrat pe rolul Judecătoriei B..

Respinge cererea conexă de ordonanță președințială formulată de pârâtul L. A. E. împotriva reclamantei L. T. în contradictoriu cu Autoritatea Tutelară P. B., ca neîntemeiată.

Fără cheltuieli de judecată.

Executorie fără somație și fără trecerea unui termen.

Cu drept de a formula apel la Tribunalul B. în termen de 5 de zile de la pronunțare, apelul urmând a fi depus la Judecătoria B..

Pronuntata în sedinta publica, azi, 17.09.2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

C. A. – E. B. R.

Red.: CAE

Tehnored.: BR

4ex./18.09.2014

Operator de date cu caracter personal înregistrat în registrul de evidență sub nr.15.692.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria BUZĂU