Plângere contravenţională. Sentința nr. 1243/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1243/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 24-01-2014 în dosarul nr. 15426/200/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1243
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24.01.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. D. N.
GREFIER: M. B. Ș.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul V. T. D., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanta, considerându-se lămurită, în temeiul art.394 C.proc.civ, declară încheiate dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângereaînregistrată pe rolul Judecatoriei B. la data de 06.09.2013, sub nr._, petentul V. T. D. a chemat în judecată pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/02.09.2013 întocmit de un agent constatator din cadrul I. Buzau.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că nu este vinovat de savarsirea faptei de a nu fi acordat prioritate, intrucat la momentul respectiv nu se afla in traversare niciun pieton. Abia cand a ajuns cu rotile din fata ale autoturismului pe marcajul pietonal, o persoana a pus piciorul pe carosabil, astfel ca ar fi trebuit sa faca manevra de mers inapoi pentru a acorda prioritate pietonului.
În drept, petentul a invocat dispozițiile art.118 din OUG nr.195/2002 si art.31 si urm. din OG nr. 2/2001.
În dovedire, petentul a depus la dosar, în copie certificata pentru conformitate cu originalul, urmatoarele inscrisuri: act de identitate (fila 6) si procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/02.09.2013 întocmit de către instituția intimată (fila 7).
Plângerea contravențională formulată de petentul a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 20 lei – chitanta . nr._/06.09.2013 (fila 5), conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (in vigoare la data introducerii plangerii).
Intimatul a depus la dosarul cauzei intampinare, solicitand respingerea plangerii formulate de petent, ca netemeinica si nelegala.
In motivare, intimatul a aratat ca petentul a fost filmat si inregistrat in trafic in momentul in care nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat in traversare pe marcajul pietonal, abaterea fiind filmata cu instalatia de supraveghere montata pe autospeciala cu nr. de inmatriculare MAI_.
In drept, intimatul a invocat dispozitiile art.205-208 C.proc.civ.
In dovedire, intimatul a depus la dosar, inregistrarea video a contraventiei pe suport electronic – compact disk (fila 14) si un istoric al abaterilor contraventionale savarsite de petent (fila 13).
Instanța a încuviințat în cauză proba cu înscrisurile de la dosar si proba cu inregistrarea video, pentru ambele părți si a respins proba cu ordinul de serviciu al agentului constatator solicitata de petent, pentru considerentele aratate in incheierea de sedinta din data de 06.12.2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/02.09.2013 (fila 7) încheiat de agentul constatator P. D. din cadrul instituției intimate INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., petentul V. T. D. a fost sancționat cu 4 puncte amenda în cuantum de 320 de lei, cu același prilej agentul constatator luand și măsura reținerii permisului de conducere, în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile.
Petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzută art.135 lit.h) din ROUG nr.195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002, retinandu-se că, la data de 02.09.2013, orele 07.35, a condus autoturismul marca Alfa R. cu nr. de inmatriculare BY-636-XP, pe . Buzau, din directia Episcopie catre . trecerea de pietoni de dupa sensul giratoriu, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar in traversarea strazii, pe sensul sau de mers.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în prezenta petentului, fiind semnat de catre acesta, fara obiectiuni.
În urma verificării efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data inmanarii catre petent a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța observă că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor impuse de OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității, de către un agent constatator competent în raport cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii arătate la art. 17 din actul normativ citat.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul temeiniciei sale, instanța apreciază că probatoriul administrat în cauză conduce la concluzia că procesul-verbal este temeinic, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art.135 lit.h din ROUG nr.195/2002 rep, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații (...) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la cuoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Nerespectarea acestor dispozitii legale se sancționează, conform art. 100 alin.3 lit.b din OUG nr. 195/2002, cu amendă prevazută în clasa a II-a de sancțiuni (4-5 puncte amenda) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Din analiza inregistrarii video depuse la dosar de intimat pe suport electronic (compact disk - fila 14), reiese cu claritate că, la momentul 07.35.22, petentul care conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare BY-636-XPnu a acordat prioritate de trecere unui pieton (persoana de sex masculin, purtand haine de culoare albastra) angajat in traversarea regulamentara a strazii pe marcajul pietonal marcat in mod corespunzator, pe sensul de mers al petentului, continuandu-si deplasarea.
Instanta observa ca in cuprinsul inregistrarii video se evidentiaza in mod clar data și ora filmarii faptei.
Din aceeasi inregistrare rezulta in mod clar si faptul ca sectorul de drum pe care circula petentul la momentul constatarii contraventiei prezinta doua benzi, ambele avand un singur sens de mers.
Instanta retine ca procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională constituie un act administrativ și ca orice act administrativ este învestit cu prezumția de legalitate, ce presupune că actul este emis cu respectarea dispozițiilor consacrate pentru validitatea sa, prezumția de autenticitate, ce presupune că actul emană de la autoritatea menționată în cuprinsul său și prezumția de veridicitate, în temeiul căreia se consideră că aspectele menționate în cuprinsul său corespund realității constatate de agentul instrumentator.
Deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Deși prezumția de adevăr de care se bucură un astfel de proces-verbal, în virtutea calității sale de act administrativ, este una relativă și nu una absolută (care ar contraveni dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție), acesta are o anumită forță probantă dată de faptul constatării faptei prin propriile sale simturi de un organ al statului investit cu autoritate publica.
Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucât nu se poate porni de la prezumția că acestea își desfășoară activitatea cu încălcarea legii), această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poate să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator (cauza A. împotriva României).
Prin urmare, toate constatările făcute de către agentul constatator inserate în procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de dovadă admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumții, chiar de ordin judiciar, dacă aceste prezumții se încadrează în anumite limite rezonabile (cauza I. P. c. României - prezumțiile de drept nu sunt interzise de Convenție, sarcina instanțelor interne fiind de a asigura o proporționalitate între acestea și prezumția de nevinovăție), iar cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească aceasta.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limitele rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v.Franța, hotărârea din 7 septembrie 2002).
Instanta nu poate primi apararea petentului in sensul ca abia cand a ajuns cu rotile din fata ale autoturismului pe marcajul pietonal, o persoana a pus piciorul pe carosabil, pentru urmatoarele considerente:
Din inregistrarea video depusa la dosar de intimat, rezulta fara putinta de tagada ca petentul nu a oprit nicio secunda autoturismul la trecerea de pietoni, continuandu-si deplasarea, peste marcajul pietonal.
Mai mult, din analiza aceleasi inregistrari video, instanta constata ca la momentul cand petentul a intrat pe marcajul pietonal, pietonul era angajat in traversare de cateva secunde.
F. de cele ce preceda, instanta conchide ca, desi petentului i s-a acordat în mod efectiv posibilitatea de a propune orice probe ar fi considerat necesare în combaterea celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare în cadrul unei proceduri contradictorii, apărările formulate de acesta prin care tinde la a dovedi netemeinicia procesului-verbal contestat, nu sunt însoțite de nicio dovadă și nici de vreun indiciu care să facă rezonabilă îndoiala cu privire la faptele reținute de agentul constatator (cauza N. G. c. României).
Așadar, instanța constată că rămâne în ființă prezumția de veridicitate a situației de fapt reținută în cuprinsul actului, apreciind că în mod întemeiat a reținut agentul constatator săvârșirea faptei contravenționale constând în neacordarea de prioritate pietonului anagajat in traversare, pe marcajul pietonal semnalizat in mod corespunzator.
Art. 34 din OG nr. 2/2001 prevede că instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște și asupra sancțiunii aplicate.
Privitor la sancțiunile aplicate, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr.195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevazută în clasa a II-a de sancțiuni (4 sau 5 puncte-amendă cf. dispozițiilor art.98 alin.4 lit.b) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile (...), neacordarea priorității de trecere pietonilor angajati în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului.
Potrivit dispozițiilor art.98 alin.1 din OUG nr.195/2002, amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate, iar potrivit dispozițiilor alin.2 din același act normativ, un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.
În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța observă că în speță s-a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege pentru contravenția săvârșită (320 lei) și apreciază că nivelul minim al amenzii corespunde pericolului social al faptei și conduitei petentului.
Instanța consideră că fapta acestuia, de a nu acorda prioritate pietonului aflat în traversare pe trecerea marcată în mod corespunzător, nu poate fi consecința unei neatenții sau culpe ușoare a petentului, ci este consecința unei lipse vădite de interes a acestuia față de siguranța traficului și denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale care sunt menite a proteja atât pe cel care conduce un autoturism, cât și pe ceilalți participanți la trafic.
Instanța consideră că acest gen de fapte necesită o sancționare adecvată, în vederea realizării scopului educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale. Acest gen de fapte contravenționale prezintă un grad de pericol social destul de ridicat (fapta este considerată de către legiuitor a prezenta o gravitate sporita prin stabilirea unei amenzi minime în acest cuantum -320 lei), fiind susceptibile de urmări grave și ireparabile, precum pierderea vieții participanților la trafic sau vătămarea integrității lor.
Analizand circumstanțele personale ale contravenientului in aprecierea pericolului social al faptei comise, instanta are in vedere comportamentul general al acestuia in societate, sens in care observa ca petentul a mai fost sanctionat chiar in ziua urmatoare constatarii prezentei abateri pentru o alta contraventie la regimul circulatiei pe drumurile publice – depasirea vitezei maxime admise, dupa obtinerea certificatului de grefa in prezentul dosar si ridicarea permisului de conducere de la politie, astfel cum rezulta din analiza istoricului abaterilor contraventionale savarsite de acesta aflat la fila 13 din dosarul cauzei.
Coroborand acest comportament al petentului care persevereaza pe cale contraventionala, savarsind in mod repetat contraventii, chiar si dupa sanctionarea sa, cu atitudinea nesincera a acestuia in cadrul acestei actiuni, el declarand ca la momentul constatarii faptei nu erau pietoni angajati in traversare - desi nu a reusit sa dovedeasca aceasta sustinere, din probele administrate rezultand contrariul, instanta conchide ca petentul nu înțelege gravitatea faptei sale și nici pericolul pe care o astfel de faptă îl prezintă în mod concret pentru sine si pentru ceilalti participanti la trafic, astfel ca mentinerea sanctiunii aplicate de agentul constatator apare ca fiind necesara si justificata.
In ceea ce priveste sanctiunea complementara a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pe o perioada de 30 zile, instanta retine ca aceasta intervine de drept odată cu săvârșirea faptei de către petent, motiv pentru care apreciaza ca orice discuție referitoare la oportunitatea luării sale este exclusă.
Instanța considera că masura complementara nu poate fi înlăturată, întrucât sancțiunile complementare au un rol preventiv și privesc protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl reprezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră pentru ceilalți participanți la trafic (Michel Pewinski c. Franței).
Instanta retine ca legiuitorul prezuma faptele de genul celei savarsite de petent ca avand un grad de pericol social deosebit de ridicat, fapt ce se reflectă nu atât prin amenda prevăzuta ca si sanctiune principala, cât prin sancțiunea complementară constand in suspendarea exercitarii dreptului de a aconduce o anumita perioada de timp, aplicabilă ex lege.
Având în vedere cele menționate, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr.2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunilor contravenționale, acestea fiind unele proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petent.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge plângerea formulată de petent, ca fiind neîntemeiată si va mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._/02.09.2013, ca fiind temeinic si legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plangerea contraventionala formulată de petentul V. T. D., cu domiciliul in Pogoanele, ., jud. Buzau, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., cu sediul în Buzau, .-10, jud. Buzau, ca neintemeiata.
Mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._/02.09.2013, ca fiind temeinic si legal.
Cu drept apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.01.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. D. N. M. B. Ș.
Red. A.D.N.
4 ex. /10.02.2014
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 17/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6706/2014.... → |
|---|
