Plângere contravenţională. Sentința nr. 16/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 16/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 16-06-2014 în dosarul nr. 2461/200/2014
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECĂTORIA B. - SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA NR._
ȘEDINȚA PUBLICA DIN 16.16.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: N. A.
GREFIER: P. A.
Pe rol fiind acțiunea civilă având ca obiect plângerea contravențională formulată de petenta T. A. A., cu domiciliul în municipiul B., ..5, jud. B., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului B., cu sediul în B., .-12, Jud. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura este legal îndeplinită, iar cererea a fost legal timbrată cu 20 lei conform art.19 din OUG nr.80/2013, după care:
Procedând potrivit art.131 alin.1 din Noul Cod procedură civilă, instanța își verifică din oficiu competența și constată că este competentă general, să soluționeze prezenta cerere, în temeiul art. 126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, material și teritorial, în baza art. 94 pct.4 C.proc.civ. raportat la art. 118 al.1 din OG 195/2002.
În conformitate cu dispozițiile art.258 al.1 rap.la art.255 N.C.pr.civ. coroborat cu art.265 și 341 alin.2 N.C.pr.civ., instanța încuviințează părților proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și înregistrarea video.
În conformitate cu dispozițiile art. 394 Cod procedura civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 07.02.2014, petenta T. A. A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul IPJ B. anularea procesului verbal de contravenție . nr._/23.01.2014 încheiat de intimată.
În motivarea cererii, petenta a arătat că, la data de 23.01.2014 a fost sancționată contravențional de către organele de poliție din cadrul Poliției Municipiului B. - Biroul Rutier, cu reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile și amendă în sumă de 850 lei, conform procesului verbal . nr._, reținându-se în sarcina sa faptul că a condus autoturismul marca TOYOTA cu numărul de înmatriculare_ în municipiul B. pe str. Obor dinspre .. Al. M., iar la intersecția cu . acordat prioritate pietonilor angajați in traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate, aflați pe sensul de deplasare al autovehiculului, precum și faptul că la solicitarea organelor de poliție a refuzat să înmâneze permisul de conducere.
Conform celor menționate în procesul verbal de constatare a contravenției fapta săvârșită este prevăzută de art.135 lit. h din HG nr.1391/2006 care precizează că "Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații:h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului".
A învederat petenta că, în realitate circula cu autoturismul marca TOYOTA cu numărul de înmatriculare_ în municipiul B. pe str. Obor dinspre .. Al. M., iar la intersecția cu . de pietoni semnalizată corespunzător, pe sensul de deplasare al autovehiculului nu era nimeni angajat în traversare, astfel că a respectat prevederile articolului menționat mai sus.
În consecință, a solicitat să se observe că nu îi sunt aplicabile prevederile art.100 alin.(3) lit.b) din OUG nr.195/2002, înscris în procesul verbal de constatare a contravenției, potrivit cărora "constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte, inclusiv ce este înscris la lit.b „neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare al autovehiculului sau tramvaiului", întrucât a respectat regulile de acordare a priorității.
Referitor la refuzul de a înmâna organelor de poliție permisul de conducere învederează că la acel moment s-a simțit nedreptățită, fiind sancționată pentru o faptă pe care nu o săvârșise.
De asemenea, a precizat că a procedat la predarea permisului de conducere în data de 06.02.2014, conform dovezii . nr._.
Având în vedere cele de mai sus, a solicitat admiterea plângerii așa cum a formulat-o, să se dispună anularea Procesului Verbal de constatare a contravenției . nr._ emis la data de 23.01.2014 de către Ministerul Administrației și Internelor - Poliția Municipiului B. - Biroul Rutier și implicit a măsurii administrative de reținere a Permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile incidente din HG nr. 1391/2006, din OG nr.2/2001 și din OUG nr.195/2002-Codul rutier precum și pe dispozițiile din Codul de procedură civilă.
În susținerea cererii a depus la dosar copii xerox de pe Procesul verbal . nr._ emis la data de 23.01.2014 de către Ministerul Administrației și Internelor - Poliția Municipiului B. - Biroul Rutier, dovada . nr._/06.02.2014 și de pe actul de identitate.
Cererea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru conform art.19 din OG 80/2013, achitată cu chitanța . nr._/05.02.2014 .
Intimatul, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță însă a formulat întâmpinare solicitând menținerea sancțiunilor așa cum au fost aplicate de agentul constatator .
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că, la data de 23.01.2014, in jurul orelor 10.58, petenta a condus autoturismul marca Toyota cu nr. de înmatriculare_, pe . B., din direcția .. Al. M., iar la intersecția cu . acordat prioritate de trecere unor pietoni care traversau . pietoni semnalizata corespunzător prin indicator si marcaj aplicat in mod vizibil pe carosabil, ce se aflau pe sensul sau de mers.
Agentul de poliție Ciresaru C., care efectua activități pe linie de poliție rutieră pe raza municipiului B., în mod regulamentar, a procedat la oprirea regulamentara a autoturismului condus de petent, după care i-a adus la cunoștință motivul opririi, precum si măsura ce urmează a fi luata împotriva sa, solicitându-i totodată documentele personale si cele ale autoturismului condus. Petenta a refuzat sa înmâneze la control permisul de conducere.
Agentul constatator a întocmit astfel procesul-verbal . nr._/23.01.2014, pentru încălcarea prevederilor art. 100, alin. 3, litera b si art. 35 alin. 2, ambele din OUG 195/2002R si ale art. 135 lit. h din ROUG 195/2002 R, privind circulația pe drumurile publice, cu modificările si completările ulterioare, stabilind ca sancțiune contravenționala amenda in cuantum de 850 lei, iar ca măsura tehnico-administrativa s-a dispus reținerea permisului de conducere in vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioada de 30 zile.
Petentei i-au fost aduse la cunoștința cele cuprinse in conținutul procesului verbal de constatare a contravenției, pe care l-a semnat, consemnându-si mențiunile la rubrica « alte mențiuni »
Abaterea săvârșita de petentă, a fost filmata cu instalația de supraveghere video montată, pe autospecializata MAI_.
Având în vedere argumentele de mai sus, precum și faptul că agentul constatator a aplicat sancțiunea în temeiul dispozițiilor art. 109 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, care prevăd că „constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier" rezultă că procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr, în sensul că petenta trebuie să facă dovada, cu orice mijloc de probă, a netemeiniciei acestuia.
Prin fapta sa petenta a pus în pericol viața sau integritatea corporală a pietonilor care traversau regulamentar ., nerespectarea regulilor de prioritate, acest fapt fiind o cauză frecventă generatoare de accidente.
În dovedirea susținerilor, s-au atașat la dosar suportul magnetic CD nr._ /A si CD nr._ /B pe care a fost fixata înregistrarea video si atestatul operatorului radar.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 - 208 din C. pr. civ.
Intimatul a solicitat judecata în lipsă .
În temeiul art.258 al.1 rap.la art.255 N.C.pr.civ. coroborat cu art.265 și art.341 alin.2 N.C.pr.civ., instanța a încuviințat părților proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și cu planșa fotografică.
Analizând mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 23.01.2014 încheiat de agent constatator din cadrul IPJ B., petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 850 lei, aplicându-se și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 30 de zile, întrucât la data de la data de 23.01.2014, in jurul orelor 10.58, petenta a condus autoturismul marca Toyota cu nr. de înmatriculare_, pe . B., din direcția .. Al. M., iar la intersecția cu . acordat prioritate de trecere unor pietoni care traversau . pietoni, semnalizata corespunzător prin indicator si marcaj aplicat in mod vizibil pe carosabil, ce se aflau pe sensul sau de mers, încălcând prevederile art. 100, alin. 3, litera b si art. 35 alin. 2, ambele din OUG 195/2002R si ale art. 135 lit. h din ROUG 195/2002 R,.
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. nr. 2/2001, constată că plângerea a fost introdusă (07.02.2014) în termenul legal de 15 zile de la data înmânării (23.01.2014).
Potrivit aceluiași articol, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată pentru început că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Aceasta deoarece, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost dezincriminate, în lumina jurisprudenței CEDO (cauzele A. c. României, Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kaubec c. Slovaciei), acest gen de contravenție (referitoare la circulația pe drumurile publice) intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 CEDO. La această încadrare conduc două argumente: 1. norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor); 2. amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv.
Curtea europeană a drepturilor omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, c. Maszini c. României, hotărârea din 21.09.2006) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție caracter penal.
Instanța apreciază, de asemenea, că lipsa gravității pedepsei aplicate petentei (850 lei) nu poate priva o contravenție de caracterul său inerent penal (în accepțiunea Curții europene a drepturilor omului – Cauza Ozturc c. Germaniei).
Pe cale de consecință, petentei îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Față de cele de mai sus, instanța reiterează faptul că textul Convenției Europene a Drepturilor Omului (la fel și jurisprudența Curții) face parte din dreptul intern al României încă din anul 1994, iar, în raport de dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Cu toate acestea, astfel cum a statuat Curtea în cauza A. c. României, cauza A. c. României, în deciziile din cauzele N. c. Românieiși I. P. c. României, cauza H. și alții c. României precum și în cauza N. G. c. României, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.
Plecând de la raționamentul Curții europene, reamintim că, odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii. Nu mai puțin important este faptul că, pentru a nu se aduce atingere art. 6 din Convenție, orice decizie a instanței naționale de a respinge anumite cereri în apărare sau de a acorda relevanță unei anumite probe în defavoarea alteia, trebuie să fie temeinic motivată, în caz contrar intervenind arbitrarul.
Intimata a depus înregistrarea video din care ar rezulta că petenta a fost surprinsă în trafic, în timp ce conducea autoturismul marca Toyota cu nr. de înmatriculare_, pe . B., din direcția .. Al. M., iar la intersecția cu . acordat prioritate de trecere unor pietoni care traversau . pietoni semnalizata corespunzător prin indicator si marcaj aplicat in mod vizibil pe carosabil, ce se aflau pe sensul sau de mers, fiind sancționată prin procesul-verbal contestat.
Fapta, astfel cum este descrisă în cuprinsul procesului-verbal contestat și cum a fost surprinsă pe înregistrarea video, întrunește elementele constitutive ale contravenției sancționate prevederilor art. 100, alin. 3, litera b si art. 35 alin. 2, ambele din OUG 195/2002R si ale art. 135 lit. h din ROUG 195/2002 R.
De asemenea, petenta a recunoscut faptul că a refuzat să prezinte actele la control, aceasta motivându-și refuzul prin faptul că s-ar fi simțit nedreptățită, aspect care nu este de natură să înlăture caracterul contravențional al faptei, mai ales că, astfel cum arătat, petenta se face vinovată de neacordare de priooritate, instanța constatând că și această contravenție a fost reținută în mod judicios în sarcina petentei.
Cu privire la sancțiune, instanța are în vedere dispozițiile art. 5 alin.5 din OG nr.2/2001, conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Având în vedere aceste circumstanțe, precum și că fapta de a nu acorda prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversare este de o gravitate apreciabilă, putând conduce la accidente, refuzul de a prezenta actele fiind un act intenționat, ce aduce atingere ordinii de drept, instanța apreciază că sancțiunea aplicată – amenda în cuantum minim – reflectă pericolul social al faptelor comise, fiind corect individualizate.
Conform art. 96 alin.1 din OUG nr. 195/2002, sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului. Printre sancțiunile complementare reglementate de lege se numără aplicarea punctelor de penalizare. Cum aceste sancțiuni sunt consecințe directe ale faptei comise (cauza Maszini c. României), uneori având urmări mai grave decât sancțiunea principală aplicată, justețea și corecta proporționalizare a lor urmează a fi analizate de către instanța învestită cu soluționarea plângerii. Nesupunerea acestora controlului instanțelor judecătorești ar conduce la încălcarea dreptului de acces la instanță a petentului, drept garantat de art. 21 din constituția României și art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Potrivit art. 100 alin.1 din OUG nr.195/2002, o astfel de faptă se sancționează și cu pedeapsa complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, sancțiune în mod judicios aplicată prin procesul-verbal contestat.
În temeiul considerentelor expuse, instanța urmează să respingă plângerea contravențională formulată de petenta T. A. A. în contradictoriu cu intimata I. de Politie al Județului B., ca nefiind întemeiată.
Potrivit art. 34 alin.2 din OG nr.2/2001, dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată numai cu apel, apelul se soluționează de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului și suspendă executarea. În baza art.468 și art. 471 C.proc.civ., termenul de apel este de 30 de zile, apelul urmând a fi depus la Judecătoria B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta T. A. A., cu domiciliul în municipiul B., ..5, jud. B., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului B., cu sediul în B., .-12, Jud. B., ca neîntemeiată.
Executorie.
Cu drept de a formula apel la Tribunalul B. în termen de 30 de zile de la comunicare, apelul urmând a fi depus la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.06.2014.
Președinte, Grefier,
JUDECĂTORIA B.
Dosar nr._
MINUTĂ
16.06.2014
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta T. A. A., cu domiciliul în municipiul B., ..5, jud. B., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului B., cu sediul în B., .-12, Jud. B., ca neîntemeiată.
Executorie.
Cu drept de a formula apel la Tribunalul B. în termen de 30 de zile de la comunicare, apelul urmând a fi depus la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.06.2014.
Președinte,
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 30/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6279/2014.... → |
|---|
