Plângere contravenţională. Sentința nr. 18/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 18/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 10-11-2014 în dosarul nr. 9740/200/2013
DOSAR NR. 9._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 18.361
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 10.11.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – N. N.
GREFIER – P. L. – S.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul P. I. - A., cu domiciliul în mun. B.,., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în mun. B., .-10, jud. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns petentul P. I. – A., personal și asistat de avocat N. V., și intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, dosarul fiind la termenul de judecată acordat în vederea administrării probatoriului.
Se prezintă apărătorul petentului, care precizează că în sala de judecată se află martorii I. R. și Boldijer M..
În conformitate cu dispozițiile art. 219 C.proc.civ., instanța procedează la identificarea petentului P. I. – A., datele de identificare ale acestuia regăsindu-se în caietul de ședință al grefierului, având în vedere dispozițiile Legii nr. 677/2001, privind protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date.
După identificarea martorilor, sub prestare de jurământ, potrivit art. 318 alin. 2 și 319 alin. 9 C.pr.civ., instanța le pune în vedere că mărturia mincinoasă constituie infracțiune și procedează la audierea separată a acestora, declarațiile fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
La interpelarea instanței, petentul arată că a primit întâmpinarea formulată de către intimat și cd-ul cu înregistrarea abaterii contravenționale.
Instanța dispune a se proceda la vizualizarea înregistrării abaterii contravenționale.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C.proc.civ., instanța constată încheiată cercetarea judecătoreasca, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Petentul P. I. – A., prin avocat, având cuvântul pe fondul cauzei, solicită admiterea plângerii contravenționale.
În susținerea concluziilor sale de admitere, apărătorul petentului învederează că acesta se afla în spatele dubiței roșii, pe partea cu pietonul, iar pietonul nu se angajase în trecere la momentul în care autoturismul s-a angajat, nefiind săvârșită contravenția reținută.
De asemenea, solicită anularea în parte a procesului verbal contestat, în sensul de a exonera de la plata amenzii pentru lipsa contravențiilor reținute în temeiul art. 135 lit. h și art. 36 din O.U.G. nr. 195/2002, menținerea avertismentului pentru contravenția reținută în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 și anularea sancțiunilor aplicate, în temeiul art. 96 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002. Totodată, solicită restituirea sumei de 225 lei, reprezentând 50% din amenda pe care a achitat –o clientul său, învederând că nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de 17.06.2013, petentul P. I. A. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției ., nr._/11.06.2013, încheiat de agentul constatator din cadrul intimatului Inspectoratul de Poliție al Județului B., solicitând anularea acestuia. Solicită și restituirea sumei de 225 lei, reprezentând 50% din amenda aplicată prin procesul verbal.
Plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub număr unic de dosar_ .
În motivarea plângerii contravenționale, petentul a arătat că la data de 11.06.2013 a condus autoturismul Ford cu nr. de înmatriculare_, pe .. B., pe banda a doua, către sensul giratoriu de la Episcopie – Pomul V..
În apropierea marcajului de trecere a pietonilor din preajma sensului giratoriu, circula cu viteză redusă, de cca. 20 km/h și avea vehicule atât în față, cât și în dreapta sa, iar la momentul la care a rulat autoturismul peste marcajul de pietoni, nici un pieton nu se afla angajat în traversare.
După ce a părăsit acest marcaj, din partea dreaptă a apăru un pieton căruia i-a fost acordată prioritate de către autovehiculul de pe prima bandă, însă și-a continuat drumul, deoarece staționarea în acel moment obstrucționa trecerea pietonilor.
Arată că a acordat prioritate autovehiculelor din interiorul sensului giratoriu, apoi s-a înscris în sens, fiind mai apoi oprit de organul de poliție în fața Episcopiei.
Apreciază că a fost sancționat pe nedrept cu amendă contravențională și i-a fost suspendat dreptul de a conduce, permisul fiind reținut pe o perioadă de 30 de zile. În același timp i-a fost reținut și certificatul de înmatriculare, întrucât expirase inspecția tehnică periodică.
Mai arată că nu a înțeles pentru care abateri a fost sancționat, procesul verbal fiind ilizibil, iar după incident a efectuat inspecția tehnică periodică a autoturismului, intrând astfel în legalitate.
Plângerea nu a fost motivată în drept și este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 15 alin 1 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 36 din O.G. nr. 2/ 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare (în vigoare la momentul sesizării instanței).
Odată cu plângerea, a depus, în copie procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._/11.06.2013 (fila 5), chitanță plată 50% din amendă (fila 6).
Fiindu-i comunicată plângerea după faza de regularizare a cererii, potrivit dispozițiilor art. 200 C., intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca fiind nefondată.
Arată că la data de 11.06.2013, în jurul orelor 11:26, reclamantul a condus autoturismul marca Ford, cu nr. de înmatriculare_, pe .. B., din direcția B. către . . din zona Episcopiei Buzăului și Vrancei, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea străzii, pa marcajul pietonal semnalizat corespunzător prin indicator și marcaj vizibil pe carosabil, ce se afla pe sensul său de mers. De asemenea, petentul nu purta centura de siguranță, deși conducea un autovehicul pe drumurile publice, faptă ce se observă în înregistrarea video.
Se mai arată că după oprirea petentului și verificarea actelor, s-a constatat că autoturismul condus de petent avea inspecția tehnică periodică expirată.
Agentul de poliție a întocmit procesul verbal ., nr._/11.06.2013, pentru încălcarea prevederilor art. 100 al. 3, lit. b, art. 36 al. 1 și ale art. 10 din OUG nr. 195/2002 și ale art. 135 lit. h din ROUG nr. 195/2002, stabilind ca sancțiune contravențională amenda în cuantum de 450 lei, iar ca măsură tehnico administrativă s-a dispus reținereapermisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 30 de zile.
Întâmpinarea a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 205 – 208 C. și a fost însoțită de fișa de cazier contravențional a petentului (fila 14), CD (fila 15).
Întâmpinarea a fost comunicată petentului, care, prin răspunsul la întâmpinare depus în cauză, a arătat că își menține plângerea formulată, iar din înregistrarea video rezultă că pietonul s-a angajat intempestiv în traversare, astfel încât autoturismul din dreapta sa a frânat brusc, chiar la limita marcajului pietonal.
Când a avut posibilitatea să vadă pietonul, era deja pe marcajul pietonal, astfel încât, oprirea sa l-ar fi obstrucționat în trecere pe pieton, de aceea a lăsat autoturismul să ruleze, fără a pune în pericol viața sau integritatea corporală a pietonului și fără a-l stânjeni în vreun fel în traversare.
Părțile au fost legal citate pentru termenul din data de 15.09.2014.
La acest termen, petentul a solicitat, iar instanța a încuviințat, audierea a doi martori. Din oficiu, instanța a încuviințat și probele existente la dosar, respectiv, acte și înregistrarea video.
La termenul din data de 10.11.2014, au fost audiați martorii încuviințați, declarațiile acestora aflându-se la dosar.
Analizând coroborat materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravențiilor ., nr._/11.06.2013, încheiat de agentul constatator din cadrul intimatului Inspectoratul de Poliție al Județului B., petentul P. I. A. a fost sancționat contravențional întrucât “la data de 11.06.2013, ora 11:26, pe . auto Ford, cu nr._, nu a acordat prioritate de trecere pietonului care se angajase în traversarea regulamentară a străzii pe marcajul pietonal, în sensul său de mers”, reținându-se, așadar, în sarcina sa, săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit. h din ROUG 195/2002.
Potrivit dispozițiilor art. 135 lit. h din ROUG 195/2002 „conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când se află pe sensul de mers al vehiculului”, iar art. 100, al. 3, lit. b din OUG nr. 195/2002, arată că „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Având în vedere analiza dată de Curte contravenției, în cauza Ozturk vs. Germania, potrivit căreia, contravenția, intră în materia acuzațiilor în materie penală, având în vedere clasificarea faptei, potrivit dreptului național, natura faptei incriminate și natura și gravitatea sancțiunii, instanța apreciază că garanțiile procedurale prevăzute de art. 6, par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora orice persoană acuzată de săvârșirea unei infracțiuni, este prezumată nevinovată până ca vinovăția sa este stabilită, sunt pe deplin aplicabile. Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)
Prezumția de nevinovăție privește și sarcina probei.
În exercitarea dreptului său la apărare, petentul trebuie, potrivit prevederilor art. 249 C.P.C., să-și probeze pretențiile și apărările, această procedură fiind conformă practicii Curții, care a arătat în cauza Salabiaku vs. Franța, în care s-a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept sau de fapt, pe care Convenția nu le interzice în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării.
Instanța reține că O.G. nr. 2/2001 nu conține reguli exprese privind administrarea probelor.
În acest sens, instanța, analizând conținutul procesului verbal contestat de petent, constată faptul că acesta întrunește, condițiile de formă impuse de dispozițiile art. 17 și 19 și cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 16 din O.G. nr. 2/ 2001, nefiind afectat de vreo cauză de nulitate absolută.
Instanța va respinge susținerile petentului referitoare la nulitatea procesului verbal, datorită caracterului său ilizibil, aspect care nu se confirmă, acesta putând fi citit.
Din interpretarea prevederilor O.G. nr. 2/2001 rezultă că procesul verbal de contravenție contestat se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, revenindu-i petentului sarcina dovedirii contrariului. Astfel, acesta face dovada asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptelor, până la proba contrară ce incumbă petentului, aspect care nu poate contrar intereselor acestuia, ci, mai degrabă, exercitarea dreptului său la apărare.
Prin urmare, toate constatările făcute personal de către agentul constatator inserate în procesul verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de probă admis de lege. Rezultă deci că cel care contestă acest act administrativ oficial trebuie să dovedească prin probe nelegalitatea sau netemeinicia lui, răsturnând deci prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.
În exercitarea dreptului la apărare, reclamantul a solicitat ca intimatul să depună înregistrarea video.
Instanța reține că din economia dispozițiilor procedurale care reglementează probele în procesul civil, înregistrările video sau audio nu se regăsesc reglementate, astfel după cum Codul de Procedură Penală o face.
Pe de altă parte, art. 265 C. arată că înscrisul este orice scriere sau altă consemnare care cuprinde date despre un act sau fapt juridic, indiferent de suportul ei material ori de modalitatea de stocare sau conservare.
D. urmare, înregistrarea video va fi apreciată ca un înscris, iar instanța îl va reține ca și mijloc de probă, care va fi avută în vedere, împreună cu celelalte probe administrate în cauză, la analizarea temeiniciei procesului verbal încheiat.
Din imaginile filmate de către agentul constatator se confirmă susținerea agentului din procesul verbal contestat, în sensul că petentul nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în trecere pe direcția sa de deplasare. Fiind vizionată filmarea, se poate observa că petentul circula pe banda de pe lângă scuar, pe partea dreaptă circulând o dubiță roșie. Atât martorii audiați, cât și petentul au afirmat că petentul circula puțin în urma dubiței roșii, aspect de natură să îl pună în imposibilitate de a vedea cu exactitate ce se află pe trotuar. Din înregistrare însă, se poate observa că prezența dubiței era reală, aceasta circula pe partea dreaptă a direcției de deplasare, puțin înaintea autoturismului petentului, însă, aceasta a OPRIT la trecerea de pietoni și înaintea marcajului, aspect care era de natură să îl determine pe petent să facă la fel, având în vedere prezența în fața sa a trecerii de pietoni. Aceste aspecte relatate de cei doi martori, se coroborează cu imaginile video prezentate, celelalte aspecte invocate de martori, reprezentând aprecieri subiective ale acestora, care nu se coroborează cu nicio altă probă din dosar, vor fi înlăturate.
D. urmare, nu există probe în dosar din care să rezulte netemeinicia procesului verbal contestat.
Instanța nu va putea reindividualiza sancțiunea aplicată, pentru următoarele motive:
Art. 5 alin. 5 al O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
De asemenea, instanța de judecată, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, administrează probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
În speță, instanța consideră că sancțiunea aplicată de către intimat respectă principiul proporționalității cu fapta săvârșită.
Instanța, având în vedere posibilele consecințe ale unei astfel de fapte și numărul mare al accidentelor în care au fost implicate autovehicule din cauza nerespectării dispozițiilor legale privind acordarea de prioritate, fiind avut în vedere și cazierul contravențional al petentului, de unde rezultă că acesta nu este la prima abatere contravențională, consideră că nu se poate dispune înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Permisul de conducere a fost, de asemenea, reținut în mod corect de către agentul constatator, având în vedere dispozițiile art. 111 lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Față de considerentele arătate mai sus, instanța, în temeiul prevederilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, urmează a respinge ca fiind nefondată, plângerea contravențională formulată de petentul P. I. A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean, ca fiind nefondată și va menține procesul verbal ., nr._/11.06.2013, încheiat de către agenții constatatori aparținând intimatului, ca fiind legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională înregistrată sub nr._, formulată de petentul P. I. A., domiciliat în mun. B., . AB, ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean, cu sediul în mun. B., . - 10, jud. B., ca fiind nefondată.
Menține procesul verbal ., nr._/11.06.2013, încheiat de către agenții constatatori aparținând intimatului, ca fiind legal și temeinic.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10.11.2014.
P. GREFIER,
N. N. P. L. – S.
Red NN/Tehnored.PLS
4 ex/ 10.12.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9874/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1868/2014.... → |
|---|
