Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 24-11-2014 în dosarul nr. 5293/200/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA Nr._/2014
Ședința publică de la 24 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. N. P.
Grefier Cocuța B.
Pe rol judecarea plangerii contraventionale formulata de petentul M. G. E., domiciliata in ., ., judetul Buzau in contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – CESTRIN, cu sediul in municipiul Bucuresti, .. 401 A.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit petentul si intimata
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca dosarul este la primul termen de judecata, cererea a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 20,00 lei, procedura este legal indeplinita, prin serviciul registratura al instantei intimata a depus la dosar intampinare, ce a fost comunicata si petentului, dupa care:
Instanta verificandu-și din oficiu competenta cf. art. 131 al.1 C.p.c. constata ca este competentă general, material si teritorial să soluționeze prezenta cerere, în temeiul art. 126 al. 1 și 2 din Constituția României, art.- 94 C.p.c. si art. 32 din OG 2/2001.
Instanta in baza art. 238 C.p.c. pune in discutia partilor durata estimativa a cercetarii procesului.
Instanta fata de probele ce se administreaza in cauze similare, de incarcatura de dosare existente pe rolul acestui complet de judecata, apreciaza ca durata cercetarilor este de 6 luni.
Instanta pune in discutia partilor cererea de repunere in termenul legal de a formula plangere solicitata de petent.
Instanta fata de inscrisurile depuse la filele 9 si 16 dosar, in temeiul art. 186 C.p.c. va admite cererea de repunere in termenul de a formula plangere formulata de petent
Instanta in baza art. 248 al.4 C.p.c. uneste cu fondul exceptia exceptia prescrierii executarii sanctiunii invocata de petent.
Instanta in baza art. 255 si 258 C.p.c. incuviinteaza pentru parti proba cu inscrisuri, apreciind ca fiind legala, utila, pertinenta si concludenta in solutionarea cauzei.
Instanta in baza art. 244 C.p.c. constata terminata cercetarea judecatoreasca si fixeaza astazi in sedinta publica termen pentru solutionarea cauzei.
Instanta in baza art. 392 C.p.c. retine cauza spre solutionare in principal pe exceptia prescrierii executarii sanctiunii contraventionale invocata de petent si in subsidiar pe fond.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 06.03.2014, petentul MARGARITESCU G. E. a solicitat repunerea în termenul legal de formulare a plângerii contravenționale conform O.G. 2/2001, admiterea excepției prescripției executării sancțiunii contravenționale și anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 14.04.2011, necomunicat, încheiat de C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - CESTRIN și a sancțiunii aplicate, în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment și înlăturarea măsurilor complementare.
Petentul a invocat faptul că în ceea ce privește primul capăt de cerere, a solicitat repunerea în termenul legal de formulare a contestației întrucât procesul-verbal arătat nu i-a fost comunicat acasă în termenul legal prevăzut de O.G. 2/2001, act normativ de bază în materie contravențională și a aflat de existența acestui proces-verbal abia in data de 03.03.2014 când s-a deplasat la Biroul plăți taxe și impozite din cadrul Primăriei de domiciliu în vederea achitării impozitului anual datorat .
Având în vedere data la care a luat la cunoștință de acest proces verbal, a solicitat repunerea în termenul legal de contestare.
In acest sens, urmează a se avea în vedere Decizia nr. 10 pronunțata de ICCJ in dosarul nr.7/2013 . interesul legii prin care se statuează următoarele: "in interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.27 alin.(l) teza I raportat la art.14 alin.(l), art.25urm.(2) și art.31 alin.(l) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, stabilește ca: modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plata, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiara comunicării prin posta, cu aviz de primire."
Aceasta decizie a fost luata tocmai in considerarea faptului ca o comunicare realizată doar prin afișare, neprecedată de încercarea de comunicare prin posta, cu aviz de primire, nu răspunde necesitații asigurării unor garanții suficiente pentru exercitarea dreptului la apărare, neexistând certitudinea ca destinatarul corespondentei a luat efectiv cunoștința de conținutul acesteia.
Având în vedere data la care a luat la cunoștință de acest proces verbal, respectiv 09.01.2014, a solicitat repunerea în termenul legal de contestare.
In ceea ce privește excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale, solicită a se avea în vedere că potrivit art. 27 din OG nr.2/2001 comunicarea procesului-verbal si a înștiințării de plata se face prin posta, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor. Potrivit art. 25 alin.2 coroborat cu art. 14 din OG nr.2/2001 comunicarea se face de către organul care a aplicat sancțiunea, în termen de cel mult o lună de la data aplicării acesteia, iar executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o luna de la data aplicării sancțiunii.
Raportat la aceste prevederi legale, a solicitat sa se constatate ca procesul-verbal de contravenție a fost încheiat la data de 31.05.2011, nefiindu-i comunicat cu respectarea dispozițiilor legale astfel cum sunt precizate in decizia nr. 10 pronunțata de ICCJ in dosarul nr. 7/2013, dumnealui luând la cunoștință de acestea la data de 21.01.2014.
În motivarea plângerii, pe fond, petentul a arătat că, în ceea ce privește nelegalitatea procesului verbal de contravenție, intelege să invoce nulitățile rezultate din nerespectarea prevederilor art. 16, al. 1,6 si 7, art. 19, art 17 din O.G. nr. 2/2001, considerând că agentul constatator nu a respectat prevederile art. 16, al. 1 din O. G nr. 2/2001, referitoare la prezentarea împrejurărilor reale ce pot servi la aprecierea gravitații faptei, nu au fost stabilite in mod clar toate împrejurările in urma cărora s-a aplicat sancțiunea contravenționala, respectiv aspecte care sa duca la corecta individualizare a presupusei contravenții.
De asemenea, procesul verbal contestat nu cuprinde, așa cum impune, in mod obligatoriu, același text de lege, datele personale din actul de identitate, ocupația și locul de munca ale contravenientului.
De asemenea, petentul a mai invocat nulitatea rezultata din nerespectarea prevederilor art. 16 alin. 7, din O.G 2/2001, respectiv neacordarea posibilității de a menționa eventualele obiecțiuni și solicită a se avea în vedere faptul că in procesul verbal nu este menționata rubrica destinata eventualelor obiecțiuni, astfel ca lipsa acestei rubrici trebuie sa fie considerata ca fiind o nerespectare a articolului arătat mai sus, atrăgând astfel nulitatea procesului verbal de contravenție.
Agentul constatator nu a respectat prevederile art. 19 din O.G nr. 2/2001, referitoare la obligativitatea confirmării de către cel puțin un martor, a situației reținute în cuprinsul procesului – verbal și solicită să se observe faptul ca mențiunile arătate in procesul verbal contestat, in ceea ce privește lipsa martorilor, nu poate justifica încălcarea prevederilor imperative ale art. 19 din OG 2/2001, în condițiile în care dispozițiile legale sunt clare, „în cazul în care contravenientul nu este de față...., agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor".
De asemenea, a apreciat că întocmirea procesului verbal atacat s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 17 din O.G 2/2001, în sensul că acesta nu cuprinde mențiunea obligatorie cerută de lege, respectiv semnătura agentului constatator, ceea ce în opinia contestatorului, atrage nulitatea actului încheiat.
Astfel, din cuprinsul actului întocmit de către agentul constatator, prin care a fost aplicată sancțiunea contravențională nu au fost respectate condițiile prevăzute de O.G. nr.2/2001, în ceea ce privește întocmirea procesului verbal contestat.
De asemenea, contestatorul a solicitat să se observe că, în dreptul românesc, deși contravențiile nu fac parte din sfera penală, în lumina jurisprudenței C.E.D.O. (cauzele Engel contra Olandei, Lutz contra Germaniei, Lauko contra Slovaciei și Kaubec contra Slovaciei), acestea intră în sfera „acuzațiilor în materie penală", la care se referă primul paragraf al art. 6 C.E.D.O.. Pe cale de consecință, petentei îi sunt recunoscute și garanțiile specifice materiei penală, din art. 6 al Convenției, printre care și "prezumția de nevinovăție". Beneficiind de prezumția de nevinovăție, dumnealui nu este obligat să-și dovedească nevinovăția,sarcina administrării probelor revenind agenților constatatori, orice îndoială profitând persoanei acuzate de săvârșirea contravenției (in dubio pro reo).
A învederat că procesul verbal de constatare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției.
Pentru toate aceste motive, a solicitat admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe prevederile art. 31 din O.G. nr. 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, O.G. 15/2002 cu modificările ulterioare.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.411 alin.1 c.pr.civ
Intimata potrivit art 205 C.p.civ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat în esență, respingerea plângerii ca nefiind întemeiată.
În motivarea întâmpinării, aceasta a arătat că potrivit dispozițiilor art.1 alin. 2 din Ordonanța nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor amâni pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz.
Procesul Verbal de Constatare a Contravenției contestat îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002, coroborat cu O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Procesul verbal a fost întocmit, cu respectarea prevederilor art. 9, alin. 2 si 3 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere. Gestiune. Monitorizare și Control a Rovinietei -I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor.
Din coroborarea prevederilor art.7 din Legea nr.455/2001 cu prevederile art. 19 din O.G. nr.2/2001, reiese că Procesul Verbal de Constatare a Contravenției este întocmit și semnat cu respectarea prevederilor legale. Mai mult, procesul verbal contestat conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator, cu certificatul calificat emis de CertSIGN SA .
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile din OG nr.2/2001, OG nr.15/2002, Legea nr.455/2001, Ordinul MTI nr.769/2010.
În temeiul art.258 al.1 rap.la art.255 N.C.pr.civ. coroborat cu art.265, 267 și art.341 alin.2 N.C.pr.civ., instanța a încuviințat părților proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, depuse în copie certificată, filele 7-11, 16-19
Analizând mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei, instanța reține următoarea situație de fapt și de drept:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/14.04.2011,petentul a fost sanctionat cu amenda contraventionala in cuantum de 250 lei si contravaloarea tarifului de despăgubire în sumă de 28 Euro, echivalentul a 114,76 lei, pentru savarsirea faptei contraventionale prevazute de art. 8 alin 1 din OG 15/2002 constand in aceea ca, la data de 11.11.2010 ora 14,32, acesta a condus vehiculul categoria A cu numarul de inmatriculare_ pe DN 2 km 115+80 m în localitatea Mărăcineni, fără a deține rovignetă valabilă
Potrivit art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Referitor la termenul în care a fost introdusă prezenta plângere, instanța constată că la dosarul cauzei este nu este depus un proces-verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului-verbal contestat, pe numele petentului, ori alte dovezi în acest sens. Astfel cum s-a reținut în decizia în interesul legii nr. 10/2013, procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire. Intimata nu a făcut dovada că a încercat comunicarea prin poștă înainte de procedura de afișare, condiții în care, instanța apreciază că petentului nu i s-a comunicat procesul-verbal în condițiile legii, plângerea fiind considerată ca depusă în termen legal. Întrucât termenul de formulare a plângerii contravenționale curge de la comunicarea procesului-verbal, iar acesta nu a fost comunicat în mod legal, nu se poate considera că acest termen s-a împlinit, motiv pentru care nu poate fi vorba de repunere în termen.
Analizând actele dosarului prin prisma excepției de prescripție a executării sancțiunilor contravenționale aplicate petentului, cu respectarea dispozițiilor art. 248 alin. 1 C.pr.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a pricinii.
Articolul 14 alin.1 din OG nr.2/2001 statuează că executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, prescripția executării sancțiunilor contravenționale putând fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale, astfel cum dispune alineatul 2 al aceluiași articol.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor în discuție prin care s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale, a fost încheiat pe data de 14.04.2011 și a nu fost comunicat petentului, astfel cum am arătat anterior.
Cum petentul nu a primit procesul-verbal până pe data de 14.05.2011, dată când s-ar fi împlinit termenul de o lună, instanța urmează să admită excepția prescripției executării sancțiunilor contravenționale aplicate petentului prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor pendinte încheiat de intimata și să constate că executarea sancțiunii amenzii în cuantum de 250 lei este prescrisă.
Cu privire la legalitatea procesului verbal instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor articolelor 16 și 17 din O.G. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Potrivit art. 16 alin.1 din OG nr.2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Articolul 17 din același act normativ stipulează că lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, nulitate ce se constată și din oficiu.
Din coroborarea celor două articole anterior redate, rezultă că nu orice omisiune a elementelor enumerate de articolul 16 atrage nulitatea absolută a procesului-verbal, ci doar lipsa elementelor prevăzute de art. 17 din OG nr.2/2001.
Nu s-ar putea susține că nerespectarea altor dispoziții legale sau omisiunea inserării celorlalte mențiuni prevăzute de art. 16 alineatul 1 ar rămâne fără sancțiune, motiv pentru care încălcarea acestor prevederi legale conduce la nulitatea procesului-verbal, devenind aplicabil regimul nulităților virtuale, așa cum este conturat în dispozițiile Codului de procedură civilă, întrucât art. 47 din OG nr. 2/2001 prevede că dispozițiile acesteia (OG nr. 2/2001) se completează cu prevederile Codului de procedură civilă. În baza art. 175 alin.1 C.proc.civ., actul de este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia.
Apărările petentului cu privire la lipsa semnăturii agentului contestator nu sunt pertinente, deoarece constată că procesul verbal de contravenție are încorporată semnătura electronică a agentului constatator, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii, în condițiile art. 5-7 din Legea nr. 455/2001.
Ordonanța 2/2001 nu condiționează valabilitatea procesului-verbal de existența unei semnături olografe a agentului constatator, ci impune doar ca procesul-verbal să fie semnat de acesta. Cum pe lângă semnătura olografă există reglementată și semnătura electronică, iar art. 16 din OG nr.2/2001 nu face diferență între cele două tipuri de semnătură, făcând aplicația principiului de interpretare potrivit căruia acolo unde lege nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă, instanța concluzionează că procesul-verbal poate fi semnat atât olograf, cât și în format electronic, cu respectarea prevederilor din Legea nr. 455/2001.
Referitor la interpretarea dată de petent dispozițiilor cuprinse în art. 5 din Legea nr. 455/2001, instanța constată că nicăieri în cuprinsul acestui act normativ nu se afirmă că semnătura electronică poate fi atașată doar unui înscris sub semnătură privată. Legea este foarte clară în exprimare arătând că semnătura electronică se încorporează, atașează sau se asociază logic unui înscris în formă electronică, în funcție de anumite circumstanțe, un astfel de înscris putând fi asimilat, în ceea ce privește condițiile sau efectele sale, unui înscris sub semnătură privată (art. 5) sau unui înscris autentic (art.6).
În cauza pendinte, procesul-verbal a fost generat electronic, având atașată o semnătură electronică, iar forma imprimată pe hârtie a fost comunicată petentului.
În temeiul art. 19 alin.1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient, iar in cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor; in acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
Prin prisma dispozițiilor legale anterior redate, nesemnarea procesului verbal de către un martor în condițiile în care petentul refuză să semneze sau nu este de față ar conduce la nulitatea procesului verbal de contravenție în măsura în care s-ar face dovada, prin orice mijloc de probă permis de lege, că partea a suferit o vătămare.
Instanța poate să constate existența vătămării din împrejurările cauzei și din finalitatea regulii nerespectate ori poate să ceară părții care o invocă să producă dovezi.
Potrivit art. 9 alin.2 din OG nr.15/2002, începând cu data de 1 octombrie 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, alineatul 3 al aceluiași articol prevăzând că în cazurile prevăzute la alin. (2) procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Cum prezentul proces-verbal a fost încheia în condițiile anterior reglementate, acesta se poate încheia în lipsa contravenientului, fără a fi necesară semnătura vreunui martor.
Fapta este suficient descrisă, fiind posibilă încadrarea acesteia în textul legal incriminator.
În cadrul alin. (7) al aceluiași articol 16 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 s-a prevăzut că "în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare", precizându-se că "obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica «Alte mențiuni», sub sancțiunea nulității procesului-verbal".
În legătură cu instituirea acestei obligații, a cărei nerespectare atrage sancțiunea nulității procesului-verbal, este de observat că, în raport cu natura interesului ocrotit prin dispoziția înscrisă în art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, o atare nulitate nu poate fi absolută, nesusceptibilă a fi acoperită în niciun mod, ci doar relativă. Or, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.
Astfel, prin acest text de lege se prevede că "lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificându-se că numai în astfel de situații "nulitatea se constată și din oficiu".
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului la conținutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
De aceea, nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor de a aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și de a consemna distinct acele obiecțiuni, astfel cum acestea sunt înscrise în art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției., astfel cum s-a statuat prin decizia nr. XXII/2007 pronunțată de Înalta curte de Casație și de Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii.
Procesul-verbal a fost încheiat în lipsa contravenientului, ipoteză prevăzută expres de către ordonanță, situație ce face imposibilă aplicarea prevederilor art. 16 alin.7 din OG nr.2/2001.
În temeiul art. 19 alin.1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient, iar in cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor; in acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
Prin prisma dispozițiilor legale anterior redate, nesemnarea procesului verbal de către un martor în condițiile în care petentul refuză să semneze sau nu este de față ar conduce la nulitatea procesului verbal de contravenție în măsura în care s-ar face dovada, prin orice mijloc de probă permis de lege, că partea a suferit o vătămare.
Instanța poate să constate existența vătămării din împrejurările cauzei și din finalitatea regulii nerespectate ori poate să ceară părții care o invocă să producă dovezi.
Potrivit art. 9 alin.2 din OG nr.15/2002, începând cu data de 1 octombrie 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, alineatul 3 al aceluiași articol prevăzând că în cazurile prevăzute la alin. (2) procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Cum prezentul proces-verbal a fost încheia în condițiile anterior reglementate, acesta se poate încheia în lipsa contravenientului, fără a fi necesară semnătura vreunui martor.
Fapta este suficient descrisă fiind posibilă încadrarea sa în textul sancționator.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că, potrivit articolului 8 alin. 1 din O.G. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, în temeiul căruia a fost aplicată amenda contravențională în cuantum de 250 lei, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă. Pentru a soluționa prezenta plângere, instanța urmează să verifice dacă situația de fapt reținută în cauză se suprapune peste tiparul legal prin care este descrisă și sancționată contravenția.
În conformitate cu prevederile art. 1 lit. b) utilizatori sunt persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.
Petentul nu a făcut dovada achitării rovinietei la data săvârșirii contravenției.
Instanța constată că rațiunea legii (ordonanței) este aceea de a fi sancționate persoanele care nu plătesc tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România. În acest sens, prin art. 1 alin. 2 se prevede obligativitatea pentru toți utilizatorii români și străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România. În același articol, alin. 11 din O.G. 15/2002, se prevede că rovinieta matcă și rovinieta electronică. De asemenea, articolul 7 din aceeași ordonanță are următorul enunț: „responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului”.
Intre data constatării săvârșirii acestei contravenții, 11.11.2010, si data judecării prezentei cauze, OG nr. 15/2002, în temeiul căreia a fost sancționat petentul a fost modificată prin Legea nr. 144/2012. Ca urmare a acestui act normativ, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă ( art. 8 alin.2, în variantă modificată), art. 9 alin.3 statuând că, în cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).
De asemenea, tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează (art. II din Legea nr. 144/2012).
Potrivit art.15 alin.2 din Constituția României coroborat cu art. 12 din OG nr. 12 din OG nr. 2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ, iar dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta; in cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia.
Cum caracterizarea faptei ca și contravenție continuă, prevederea că o persoană nu poate fi sancționată decât o singură dată în 30 de zile și anularea tarifului de despăgubire sunt aspecte care se circumscriu noțiunii de regim sancționator, care este mai favorabil în noua reglementare, acest din urmă regim va fi aplicat petentului.
În temeiul considerentelor expuse, instanța urmează să admită plângerea contravențională formulată de petent în contradictoriu cu intimata, să anuleze procesul verbal contestat și să exonereze petentul de plata tarifului de utilizare în valoare de 28 euro.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 250 lei aplicate prin procesul verbal . nr_/14.04.2011 emis de intimat
Constată că executarea sancțiunii amenzii în cuantum de 250 lei este prescrisă
Admite plângerea contravențională formulata de petentul M. G. E., domiciliata in ., ., judetul Buzau in contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – CESTRIN, cu sediul in municipiul Bucuresti, .. 401 A.
Anulează procesul verbal . nr_/14.04.2011 emis de intimat în sensul că exonerează petentul de plata tarifului de utilizare în valoare de 28 euro
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24.11.2014.
P. GREFIER;
Red. P.F:N.
Tehnored. P.F.N./4 ex.
18.12.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 171/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8533/2014.... → |
|---|
