Plângere contravenţională. Sentința nr. 3051/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3051/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 19593/200/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3051
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 21.02.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. D. N.
GREFIER: M. B. Ș.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul A. G., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care invedereaza instantei ca la data de 18.07.2012, prin serviciul registratura, intimatul a depus la dosarul cauzei intampinare si documentatia care a stat la baza emiterii procesului-verbal contestat, in doua exemplare, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 159 indice 1 C.proc.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta cerere - în temeiul art. 126 al. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, material - în temeiul art. 1 pct.2 C.proc.civ. și teritorial în temeiul art. 32 al. 2 din OG nr. 2/2011.
Apreciind ca proba cu inscrisurile de la dosar este pertinenta, concludenta si utila, putand duce la dezlegarea in fond a pricinii, in temeiul art.167 C.proc.civ, instanta o incuviinteaza pentru ambele parti
Instanta, considerându-se lămurită, în temeiul art.394 C.proc.civ, declară încheiate dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângereaînregistrată pe rolul Judecatoriei Buzau la data de 11.06.2012, sub nr._, petentul A. G. a chemat în judecată pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/30.05.2012 si a masurilor dispuse in baza acestuia.
În motivarea plângerii, petentul a aratat ca este agent de paza in cadrul . si la data si ora consemnate in cuprinsul actului contestat se afla la serviciu, schimbul III, la obiectivul ..
Petentul a aratat ca nu se face vinovat de savarsirea faptei retinute in sarcina sa prin procesul-verbal contestat, intrucat la momentul cand s-a constatatat comiterea pretinsei contraventii nu dormea, ci servea masa in incaperea destinata personalului de paza.
Petentul a mai aratat ca in cuprinsul procesului-verbal contestat nu s-a indicat faptul ca are dreptul de a achita jumatate din cuantumul amenzii in termen de 48 de ore si nici suma respectiva.
In drept, petentul a invocat dispozitiile OG nr.2/2001.
În dovedire, petentul a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/30.05.2012 (fila 5) si actul de identitate (fila 6).
Potrivit dispozițiilor art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 alin.2 din OG. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar (in vigoare la data introducerii plângerii), plângerea contravențională formulată de petent este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Intimatul a depus la dosarul cauzei intampinare, solicitand respingerea plangerii, ca neintemeiata.
In motivare, intimatul a aratat ca procesul-verbal a fost incheiat cu respectarea tuturor prevederilor legale in vigoare, iar la data si ora mentionate in cuprinsul actului atacat, petentul se afla in cabina de la punct control acces intins pe scaune si dormea, fara a respecta consemnul general si particular al postului si fara a avea asupra sa dotarea necesara – tomfa si spray lacrimogen, conform prevederilor legale.
In drept, intimatul a invocat dispozitiile art.115-119 C.proc.civ.
In dovedire, intimatul a depus la dosarul cauzei documentatia care a stat la baza emiterii procesului-verbal contestat, anume: raport de activitate a agentului Badulescu A. (fila 10) si raport de activitate a agentului L. C. (fila 11).
In prezenta cauza, instanta a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/30.05.2012 (fila 5) încheiat de agentul constatator Badulescu A. din cadrul instituției intimate INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., petentul A. G. a fost sancționat cu amenda în cuantum de 200 de lei pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art.48 lit.q si k din Legea nr.333/2003 si de art.60 lit.e din Legea nr.333/2003 si sanctionate de art.61 lit.e din Legea nr.333/2003, retinandu-se că, la data de 30.05.2012, orele 01.15, aflandu-se in serviciul de paza . SRL, la punctul de lucru . Buzau, nu a respectat consemnul particular prin aceea ca dormea intins pe scaune in cabina de paza si fara a avea asupra sa dotarea necesara.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în prezenta petentului, care nu a inteles sa formuleze obiectiuni si nu a semnat procesul-verbal.
În urma verificării efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicarii procesului-verbal de constatare a contravenției.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța observă că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor impuse de OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității, de către un agent constatator competent în raport cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii arătate la art. 17 din actul normativ citat.
Instanța reține că prin Decizia nr. XXII/ 19.03.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, într-un recurs în interesul legii, s-a statuat că nerespectarea la încheierea unui proces-verbal a altor dispoziții legale decât cele prevăzute de art.17 din OG nr. 2/2001, se sancționează cu nulitatea relativă, fiind necesară dovada existenței unei vătămări suferite de petent și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.
In aceste conditii, instanta nu poate primi critica petentului in sensul ca in cuprinsul procesului-verbal contestat nu s-a indicat faptul ca are dreptul de a achita jumatate din cuantumul amenzii in termen de 48 de ore si nici suma respectiva, pentru urmatoarele considerente:
Examinand procesul-verbal contestat, instanta observa ca acesta cuprinde mentiunea potrivit careia petentul are dreptul de a achita jumatate din cuantumul amenzii in termen de 48 de ore la centrele special amenajate ale directiilor de taxe si impozite ale primariilor, in contul Ministerului Afacerilor Interne. Suma reprezentand jumatate din cuantumul amenzii aplicate, nu este . dat fiind faptul ca a fost mentionat cuantumul intreg al amenzii, instanta apreciaza ca petentul nu a fost in niciun fel vatamat prin aceasta omisiune, fiind vorba de un calcul matematic extrem de simplu. Prin urmare, instanta conchide ca nimic nu l-a impiedicat pe petent sa achite jumatate din cuantumul amenzii aplicate in sarcina sa prin actul administrativ atacat.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul temeiniciei sale, instanța apreciază că probatoriul administrat în cauză conduce la concluzia că procesul-verbal este temeinic, pentru considerentele ce urmează:
Instanta retine ca potrivit art.48 lit.q si k din Legea nr.333/2003, in timpul serviciului personalul de paza este obligat (...) q) să respecte consemnul general și particular al postului. (...) si k) să poarte numai în timpul serviciului mijloacele de apărare, de protecție și armamentul cu care este dotat și să facă uz de armă numai în cazurile și în condițiile prevăzute de lege.
Totodata, potrivitart.60 lit.e din Legea nr.333/2003, constituie contraventie (...) lit.e - încălcarea de către personalul de pază ori gardă de corp a obligațiilor prevăzute la art. 48−51.
Astfel, din cuprinsul procesului-verbal . nr._/30.05.2012, aflat la fila 5 din dosarul cauzei, instanta retine ca la data de 30.05.2012, orele 01.15, aflandu-se in serviciul de paza la . Buzau, petentul nu a respectat consemnul particular prin aceea ca dormea intins pe scaune in cabina de paza si nu avea asupra sa dotarea necesara.
Cele retinute in cuprinsul actului administrativ atacat sunt confirmate si de raportul de activitate a agentului constatator Badulescu A. aflat la fila 10 din dosarul cauzei, din care rezulta ca la data si ora indicate in cuprinsul procesului-verbal, petentul – aflandu-se in serviciul de paza . Buzau, . pe scaune in cabina de la punct acces control, cu lumina stinsa, fiind trezit de catre organele de politie. Acesta nu avea asupra sa dotarea necesara si a motivat faptul ca dormea la post prin vremea ploioasa de afara.
Aceste probe se coroboreaza si cu raportul de activitate al agentului L. C., aflat la fila 11 din dosarul cauzei, din care rezulta ca la data si ora indicate in cuprinsul procesului-verbal dormea intins pe scaune in cabina de la punct acces control, fiind trezit de agentii de politie prin provocarea de zgomote si folosirea lanternei si fluierului din dotare. Petentul nu avea asupra sa centura cu bastonul, spray-ul iritant lacrimogen din dotare si tinuta completa.
Instanta retine ca procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională constituie un act administrativ și ca orice act administrativ este învestit cu prezumția de legalitate, ce presupune că actul este emis cu respectarea dispozițiilor consacrate pentru validitatea sa, prezumția de autenticitate, ce presupune că actul emană de la autoritatea menționată în cuprinsul său și prezumția de veridicitate, în temeiul căreia se consideră că aspectele menționate în cuprinsul său corespund realității constatate de agentul instrumentator.
Deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Deși prezumția de adevăr de care se bucură un astfel de proces-verbal, în virtutea calității sale de act administrativ, este una relativă și nu una absolută (care ar contraveni dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție), acesta are o anumită forță probantă dată de faptul constatării faptei de un organ al statului investit cu autoritate publica.
Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucât nu se poate porni de la prezumția că acestea își desfășoară activitatea cu încălcarea legii), această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poate să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator (cauza A. împotriva României).
Prin urmare, toate constatările făcute de către agentul constatator inserate în procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de dovadă admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumții, chiar de ordin judiciar, dacă aceste prezumții se încadrează în anumite limite rezonabile (cauza I. P. c. României - prezumțiile de drept nu sunt interzise de Convenție, sarcina instanțelor interne fiind de a asigura o proporționalitate între acestea și prezumția de nevinovăție), iar cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească aceasta.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limitele rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v.Franța, hotărârea din 7 septembrie 2002).
Instanta nu poate primi apararea petentului in sensul ca la data si ora consemnate in cuprinsul procesului-verbal contestat servea masa, constatand ca acesta nu a probat in niciun fel aceste afirmatii. Mai mult, din raportul de activitate al agentului constatator Badulescu A. rezulta ca in cabina de paza nu existau alimente care sa acrediteze ideea ca petentul s-ar fi aflat la masa, iar lumina era stinsa. Din ambele rapoarte de activitate aflate la dosar instanta retine ca petentului i-au fost necesare 3-4 minute pentru a observa prezenta agentilor de politie, timp in care acestia au folosit lanternele si fluierele din dotare pentru trezirea sa.
F. de cele ce preceda, instanta observa ca, desi petentului i s-a acordat în mod efectiv posibilitatea de a propune orice probe ar fi considerat necesare în combaterea celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare în cadrul unei proceduri contradictorii, în cauză apărările formulate de acesta prin care tinde la a dovedi netemeinicia procesului-verbal contestat, nu sunt însoțite de nicio dovadă și nici de vreun indiciu care să facă rezonabilă îndoiala cu privire la faptele reținute de agentul constatator (cauza N. G. c. României).
Așadar, instanța constată că rămâne în ființă prezumția de veridicitate a situației de fapt reținută în cuprinsul actului, apreciind că în mod întemeiat a reținut agentul constatator săvârșirea faptelor contravenționale constând în nerespectarea consemnului particular si general si omisiunea de a purta asupra sa dotarea necesara exercitarii serviciului de paza.
Art. 34 din OG nr. 2/2001 prevede că instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște și asupra sancțiunii aplicate.
Privitor la sancțiunile aplicate, instanța noteaza ca, potrivit art.61 lit.c din Legea nr.333/2003 – contraventiile prevazute la art.60 se sanctioneaza cu amenda de la 50-100 lei.
Cum din analiza materialului probator administrat in cauza rezulta ca petentul nu a respectat consemnul general si particular si nu a apurtat asupra sa dotarea necesara exercitarii serviciului de pza, instanta retine ca faptele au fost corect încadrate din punct de vedere juridic, iar sanctiunile aplicate respecta limitele prevazute de lege pentru faptele comise.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța consideră că fapta petentului, nu poate fi consecința unei neatenții sau culpe ușoare, ci este consecința unei lipse vădite de interes a acestuia față de siguranța obiectivului a carui paza o asigura și denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale care reglementeaza desfasurarea serviciului pentru care este platit (art.47 din Legea nr.333/2003 - personalul de paza este obligat sa respecte indatoririle ce-i revin, fiind direct raspunzator pentru paza si integritatea obiectivelor, bunurilor si valorilor incredintate), dar si fata de dispozitiile legale care sunt menite a proteja patrimoniul persoanelor impotriva oricaror actiuni ilicite.
Instanța apreciaza că acest gen de fapte necesită o sancționare adecvată, în vederea realizării scopului educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale, in conditiile in care prezintă un grad de pericol social destul de ridicat, fiind susceptibile de urmări grave și ireparabile.
Paza și protecția sunt activități desfășurate prin forțe și mijloace specifice, în scopul asigurării siguranței obiectivelor, bunurilor și valorilor împotriva oricăror acțiuni ilicite care lezează dreptul de proprietate, existența materială a acestora, precum și in scopul protejării persoanelor împotriva oricăror acte ostile care le pot periclita viața, integritatea fizică sau sănătatea.
Instanta observa ca potrivit art.48 din Legea nr.333/2003, in timpul serviciului personalul de paza are o . obligatii, pe care este evident ca petentul nu le putea indeplini dormind. Astfel, acesta nu avea cum să păzească obiectivul, bunurile și valorile nominalizate în planul de pază și să asigure integritatea acestora, să oprească și să legitimeze persoanele despre care ar fi existat date sau indicii că au săvârșit infracțiuni sau alte fapte ilicite în obiectivul păzit, iar în cazul infracțiunilor flagrante, să oprească și să predea poliției pe făptuitor, bunurile sau valorile care fac obiectul infracțiunii sau al altor fapte ilicite, luând măsuri pentru conservarea ori paza lor, întocmind totodată un proces-verbal pentru luarea acestor măsuri, nu avea cum să încunoștințeze de îndată șeful său ierarhic și conducerea unității beneficiare despre producerea vreunui eveniment în timpul executării serviciului și despre măsurile luate, în caz de avarii produse la instalații, conducte sau rezervoare de apă, combustibili, la rețelele electrice sau telefonice și în orice alte împrejurări care sunt de natură să producă pagube, nu avea cum să aducă de îndată la cunoștință celor în drept asemenea evenimente și să ia primele măsuri pentru limitarea consecințelor evenimentului, în caz de incendii, nu avea cum să ia imediat măsuri de stingere și de salvare a bunurilor și a valorilor, să sesizeze pompierii și să anunțe conducerea unității și poliția, să ia primele măsuri pentru de evacuare a bunurilor și a valorilor în caz de dezastre, să sesizeze poliția în legătură cu orice faptă de natură a prejudicia patrimoniul unității și să-și dea concursul pentru îndeplinirea misiunilor ce revin poliției pentru prinderea infractorilor.
Analizand circumstanțele personale ale contravenientului in aprecierea pericolului social al faptei comise, instanta are in vedere comportamentul general al acestuia in societate, sens in care – din rapoartele de activitate ale agentilor de politie aflate la dosar - observa ca petentul a mai fost sanctionat anterior pentru aceeasi contraventie, fiind pasibil de retragerea atestatului profesional, intrucat a acumulat doua sanctiuni in termen de doar 6 luni.
Coroborand acest comportament al petentului care persevereaza pe cale contraventionala, savarsind in mod repetat acelasi gen de contraventie, chiar si dupa sanctionarea sa, cu atitudinea nesincera a acestuia in cadrul acestei actiuni, el declarand ca nu a savarsit fapta de care este invinuit, desi nu a inteles sa formuleze obiectiuni la procesul-verbal de sanctionare si nu a reusit sa probeze nevinovatia sa - instanta conchide ca petentul nu înțelege gravitatea faptei sale și nici pericolul pe care o astfel de faptă îl prezintă în mod concret pentru sine si pentru ordinea publica.
F. de cele ce preceda, instanta apreciaza ca maximul sanctiunii aplicate corespunde pe deplin pericolului social al faptelor comise si nu există nici un element care să permită instanței să considere că o reindividualizare a sanctiunii ar fi suficientă pentru conformarea petentului, pe viitor, față de dispozițiile legale încălcate.
Având în vedere cele menționate, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr.2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunilor contravenționale, acestea fiind proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite de către petent.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge plângerea formulată de petent, ca fiind neîntemeiată si va mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._/30.05.2012, ca fiind temeinic si legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plangerea contraventionala formulată de petentul A. G., cu domiciliul în Buzau, Cartier Brosteni, ., jud. Buzau, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., cu sediul în Buzau, .-10, jud. Buzau, ca neintemeiata.
Mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._/30.05.2012, ca fiind temeinic si legal.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. D. N. M. B. Ș.
Red. A.D.N.
4 ex. /15.03.2014
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 14/2014.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 17/2014.... → |
|---|
