Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 28-10-2014 în dosarul nr. 8374/200/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr._/2014
Ședința publică de la 28 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. C.
Grefier R. B.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul C. C., cu domiciliul în B., ., .. 2, J. B., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA M. B., cu sediul în MUN. B., PLEVNEI, nr. 56, J. B., având ca obiect „plangere contraventionala”.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns petentul C. C., lipsă fiind intimata POLIȚIA M. B..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura este completă, apoi
Petentul C. C. depune la dosar înscrisuri, după care
Verificându-și din oficiu competența, în temeiul art. 131 alin. 1 C.pr.civ., instanța constată că este competentă să soluționeze prezenta cauză, general, în temeiul art. 126 din Constituție și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, material și teritorial, în temeiul art. 94 pct. 3 C.pr.civ. și art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, apoi
In baza art. 254 alin. 1 C.pr.civ., instanta acorda cuvantul pe probe.
Petentul C. C. solicita instantei incuviintarea probei cu înscrisurile de la dosar.
În baza art. 258 raportat la art. 255 C.pr.civ., instanța incuviințează părților proba cu înscrisurile de la dosar și 1 CD, apreciind că aceste probe sunt legale, utile, pertinente și concludente, iar în baza art. 392 C.pr. civ., declară dezbaterile deschise și acordă cuvântul pe fond.
Petentul C. C., avand cuvantul pe fond, solicita admiterea plângerii și anularea procesului – verbal. În subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului și anularea sancțiunilor complementare.
În baza art. 394 C.pr. civ., instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângereaînregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 16.07.2014, sub nr._, petentul C. C. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/09.04.2014.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat cu 4 puncte amendă și 3 puncte de penalizare reținându-se în sarcina sa faptul că în data de 09.04.2014, ora 17:24, a condus autoturismul dacia L. taxi cu nr. de înmatriculare_ pe . din mun. B., unde a fost înregistrat cu aparatul radar . montat pe auto MAI_ cu viteza de 78 km/h pe un sector de drum limitat la 59 km/h.
Precizează că a fost sigur că nu a circulat cu această viteză, întrucât a fost avertizat de prezența echipajului de poliție de către ceilalți participanți la trafic si a redus viteza la limita maximă prevăzută pe acel sector de drum. Apreciază că aparatul radar a înregistrat greșit viteza de deplasare a autoturismului, iar agentul constatator s-a aflat într-o gravă eroare de fapt.
Petentul arată că nu au fost respectate dispozițiile art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 agentul constatator nepermițându-i să semneze procesul verbal și să îl lase să facă obiecțiunile, având o atitudine abuzivă.
A invocat dispozițiile art. 6 din CEDO, astfel trebuie recunoscute și garanțiile specifice în materie penală, printer care lipsa pericolului social. Mai mult decât atât, procesul verbal nu face dovada prin el însuși a existenței faptei contravenționale, a autorului acesteia si a vinovăției.
Mai arată petentul că agentul constatator nu a aplicat nici o marjă de eroare în măsurarea vitezei, deși dispozițiile pct. 3.1.1, lit. c din Normele de Metrologie Legală 021-05/23.11.2005, îl obligă să aplice pentru cinemometrele care funcționează în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate in trafic eroarea maximă tolerată de + 4 km/h pentru viteze de până la 100 km/h si de + 4% din valoarea convențional adevărată, pentru viteze egale sau mai mari decât 100 km/h. Dacă agentul constatator ar fi avut in vedere această marjă de eroare a aparatului radar, valoarea înregistrată pe aparatul radar ar fi putut să fie mai mică sau mai mare si atunci era aplicabilă o altă sancțiune.
În subsidiar, a solicitat în temeiul art. 7 din OG 2/2001, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul și anularea sancțiunii complementare, având în vedere pericolul social scăzut al faptei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 31 din O.U.G. nr. 2/2001, art. 118 din OUG 195/2002.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și martori și a depus la dosarul cauzei, în copie, procesul-verbal de constatare a contravenției contestat, de pe actul de identitate, de pe contractul individual de muncă, invitația de a preda permisul de conducere.
Totodată acesta a solicitat ca intimata să depună la dosarul cauzei planșa fotografică, certificatul de omologare al aparatului radar, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar și autorizația de operator radar a agentului constatator, ordinal de serviciu al agentului constatator.
Plângerea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei conform art. 19 din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
În termen legal, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată.
În fapt, intimatul a arătat că la data de 09.04.2014, ora 17:19, petentul a condus autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ pe .. B. și a fost inregistrat de aparatul radar montat pe autospeciala MAI_, in timp ce circula cu viteza de 78 km/h, in zona cu limitare la 50 km/h. agentul de poliție care desfasura activităti pe linie de politie rutiera, a procedat la oprirea acestia si dupa comunicarea motivului opririi si a masurii ce urmează a fi luată, a procedat la intocmirea procesului verbal de contraventie, stabilind amenda in cuantum de 340 lei, pentru nerespectarea art. 121, alin. 1 din ROUG 195/2002, iar ca măsură complementară s-a dispus aplicarea a 3 puncte de penalizare.
Precizează că instalatia de supraveghere montatat pe autospecializata MAI_ este verificată metrologic, astfel că nu se poate sustine ca viteza este nereala.
Cu privire la invocarea de către petent a art. 6 din CEDO, precizează că dispozițiile art. 1 din OUG 195/2002 nu sunt de natura să incalce dreptul fundamental reglementat de art. 6. in pus, art. 118 alin. 1 din OUG 195/2002 dă posibilitatea persoanei interesate de a contesta decizia luată in fata unui tribunal, prin reglementarea plângerii contravenționale.
Referitor la marja de eroare, mentionează că masuratorile efectuate cu respectivul cinemometru dupa verificarea metrological a acestuia sunt legale si asupra lor nu se poate intervene, nu se adaugă si nu se scade nici o eroare. In ceea ce priveste ordinul de serviciu al agentului constatator, acesta nu se eliberează politistului cand execută sarcini curente, cand exercita atributiunile prevăzute in fisa postului.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 205-208 C. proc. civ.
Intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și înregistrare video. În acest sens, a depus la dosarul cauzei, în copie, cazier auto petent și CD cu înregistrare video, atestat operator radar și buletin verificare metrologică.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare, învederând instanței aspectele relatate in cererea de chemare in judecata.
La termenul de judecată din data de 28.10.2014, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și proba cu înregistrare video.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/09.04.2014, încheiat de un agent constatator din cadrul intimatului Inspectoratul de Poliție Județean B., petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 340 de lei, pentru încălcarea art. 121 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că data de 09.04.2014, ora 17:24, conducând autoturismul cu număr de înmatriculare_, pe . Gerom, în localitatea B., jud. B., a fost înregistrat de aparatul radar instalat pe auto MAI_, cu viteza de 78 km/h pe un sector de drum limitat la 50km/h.
Instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională este învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța reține că acesta cuprinde mențiunile obligatorii referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, mențiuni prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Totodata, nici consemnarea mentiunilor petentului de catre agentul constatator nu este de natura a conduce la anularea procesului-verbal de contraventie, in conditiile in care art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 nu impune ca acestea sa fie consemnate de catre contravenientul insusi, acest text de lege prevazand doar ca « obiectiunile sunt consemnate distinct in procesul-verbal la rubrica « Alte mentiuni » ». Pe de alta parte, daca aceste mentiuni consemnate de agentul constatator nu ar fi fost conforme realitatii, petentul avea posibilitatea de a refuza semnarea procesului-verbal de contraventie, ceea ce nu este cazul in speta de fata, astfel incat, din aceasta imprejurare instanta retine existenta unei prezumtii simple ca petentul nu a contestat la data intocmirii procesului-verbal de contraventie cele consemnate in cuprinsul acestuia.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, cu toate că petentul a contestat situația de fapt reținută de către agentul constatator, din probele administrate în cauză, instanța apreciază că atât situația de fapt, cât și încadrarea în drept reținute în procesul verbal atacat corespund realității.
Potrivit art. 121 alin (1) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Conform art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002, conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, iar potrivit art. 49 alin. (1) din același act normativ, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
În conformitate cu prevederile art. 100 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 195/2002, se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. b). Acest din urmă text de lege prevede că săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: 3 puncte de penalizare pentru depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Instanța reține, din materialul probator administrat în cauză – respectiv filmarea din data de 09.04.2014, ora 17:19 - că autoturismul marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ condus de petent, a circulat în interiorul localității cu o viteză de 78 km/h înregistrată cu aparatul radar instalat pe auspecializata MAI_.
De asemenea, se constată că sunt respectate prevederile legale referitoare la mijloacele tehnice cu care s-a efectuat filmarea video, astfel cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._/26.03.2014.
Instanța mai reține faptul că s-a depus la dosarul cauzei atestat operator radar pentru agentul care a efectuat înregistrarea.
Cu privire la susținerea petentului potrivit căreia trebuie avută în vedere o marjă de eroare instanța urmează a o respinge ca neîntemeiată întrucât, la efectuarea verificărilor metrologice și calibrarea cinemometrelor se au în vedere limitele erorilor tolerate prevăzute de art. 3.1.1. (respectiv marja de ± 4%) din norma metrologică NML 021-05. Deși, rezultatul unei măsurări de viteză efectuat cu un cinemometru poate prezenta o eroare de măsurare, aceasta este inclusă în limita erorilor tolerate.
Astfel, instanța apreciază faptul că, aplicarea marjei de ± 4% din valoarea vitezei măsurată de aparatul radar este avută în vedere la calibrarea aparatului radar, nefiind necesară aplicarea acestui procent ulterior măsurării vitezei în trafic.
Prin urmare, legiuitorul are în vedere un procent de eroare de ± 4% care se are în vedere la calibrarea aparatelor radar omologate atât pentru înregistrări în regim staționar cât și în deplasare.
În urma verificării cinemometrului, după analiza rezultatelor obținute conform procedurii de verificare metrologică, se eliberează buletinul de verificare cu mențiunea ADMIS. Aceasta înseamnă că eroarea de măsurare a cinemometrului respectiv s-a încadrat în limitele admise în NML 021 și funcționează corect, măsurătorile efectuate cu un astfel de cinemometru fiind legale și corecte, asupra acestora neputându-se interveni prin adăugarea sau scăderea vreunei erori. Operatorul cinemometrului nu poate face altceva decât să constate valoarea vitezei măsurată de cinemometru, neexistând nici un text de lege care să-i permită să intervină asupra valorilor constatate.
Dacă s-ar proceda altfel, s-ar ajunge la situația paradoxală în care pentru vitezele situate în așa-zisa marjă de eroare să nu poată fi aplicate sancțiuni contravenționale în timp ce participanți la trafic ce au circulat cu viteze mai mici dar situate peste limita legală să fie sancționați.
Cu privire la solicitarea petentului ca intimatul să depusă ordinul de serviciu al agentului constatator, instanta constata ca nu exista nici un indiciu in sensul ca agentul constatator nu ar face parte din cadrul institutiei intimate, astfel incat sa se justifice solicitarea petentului privind ordinul de serviciu al agentului constatator, cu atat mai mult cu cat procesul-verbal de contraventie a fost intocmit pe un formular tipizat si inseriat.
Mai departe, instanța reține că, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele H. și alții c. României și N. G. c. României, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.
Cu toate acestea, odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, instanța de judecată trebuie să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii. În speță, petentul a avut posibilitatea de a-și proba susținerile și de a-și formula apărările, acestuia fiindu-i comunicată întâmpinarea depusă de intimat, precum și un exemplar CD conținând înregistrarea faptei săvărșite.
Mai departe, având în vedere împrejurarile săvârșirii faptei, conducătorul auto neaflându-se la prima abatere, după cum rezultă din cazierul auto depus la fila 18 din dosar, instanța apreciază că sancțiunea contravențională aplicată petentului a fost corect individualizată, amenda fiind stabilită în cuantumul minim prevazut de art. 100 alin. (2) coroborat cu art. 98 alin. (4) lit. b) și art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv 4 puncte-amendă și 3 puncte penalizare.
De asemenea, instanța apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de căre petent împotriva procesului verbal de contravenție întocmit de intimat, să mențină procesul-verbal contestat și măsurile dispuse prin acesta.
În temiul art. 453 C.proc.civ și a dreptului de dispoziție a părților prevăzut de art. 9 C.proc civ., instanța urmează să ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Respinge plângerea contravenționala formulată de petentul C. C., cu domiciliul în B., ., .. 2, J. B., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/09.04.2014 întocmit de intimatul IPJ B.-POLIȚIA MUN. B., cu sediul în MUN. B., PLEVNEI, nr. 56, J. B., ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal contestat si măsurile dispuse prin acesta.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică, astăzi 28.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. – E. B. R.
Red.: CAE/Tehnored.: BR/4ex./23.12.2014/Operator de date cu caracter personal înregistrat în registrul de evidență sub nr.15.692.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6234/2014.... → |
|---|
