Plângere contravenţională. Sentința nr. 21/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 21/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 21-11-2014 în dosarul nr. 16811/200/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr._
Ședința publică de la 21.11.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. F.
GREFIER: E. L. D.
Pe rol fiind acțiunea civilă, având ca obiect plângere contravențională, formulată de către petentul Ș. R. M. cu domiciliul în mun. Ploiești, ., ., jud. Prahova, în contradictoriu cu intimata I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE B., cu sediul în mun. B., .-10, jud. B., împotriva procesului verbal . nr._/28.07.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se afla la primul termen de judecata după ce a fost parcursă procedura prealabilă, cererea este legal timbrata, intimata a depus întâmpinare ce a fost comunicata petentului, intimata a depus relațiile solicitate, după care:
Instanța procedează la lăsarea cauzei la a doua strigare, potrivit dispozițiilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de Ordine Internă, întrucât nu s-a prezentat nimeni.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare, au fost lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se afla la primul termen de judecata după ce a fost parcursă procedura prealabilă, cererea este legal timbrata, intimata a depus întâmpinare ce a fost comunicata petentului, intimata a depus relațiile solicitate, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 131 alin. 1 C.pr.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta cerere, în temeiul art. 126 al. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare; material si teritorial în temeiul art. 94, pct. 4 C.pr.civ raportat la art. 32 din OG nr. 2/2001.
În temeiul art. 238 C.pr.civ, instanța estimează durata cercetării procesului la 30 zile.
În temeiul art. 258 raportat la art. 255 și 265 C.pr.civ instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri și înregistrarea video, apreciind aceste probe ca fiind pertinente, concludente și utile cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C.pr.civ, instanța declară închise dezbaterile, reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângereaînregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 07.08.2014, sub nr._, petentul Ș. R. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/25.07.2014 și înlăturarea măsurilor dipuse prin acesta, restituirea amenzii, iar în susbsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în data de 25.07.2014 a fost oprit de un echipaj de poliție rutieră pentru că a depășit limita de viteză, fiind înregistrat de aparatul radar cu 72 km/h.
Petentul învederează că nu a circulat cu acea viteză întrucât se afla în mașină cu soția și fiul său, viteza fiind probabil a altui autoturism.
Petentul a invocat motive de nulitate, constând în nerespectarea prevederilor art. 16 și art. 17 din OG 2/2001.
Mai arată acesta că procesul verbal contestat este ilizibil mai ales în privința actelor normative care stabilesc și sancționează contravenția, a locului unde fapta a fost înregistrată, a unității din care face parte agentul constatator, a numelui și prenumelui acestuia.
În continuare, petentul arată că la acest gen de contravenții este necesar a se preciza locul constatării faptei, respective în localitate sau în afara localității, legiuitorul stabilind valori diferite de viteză.
Mai învederează petentul că nu i-a fost adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, fiind încălcate prevederile art. 16 alin. 7 din OG 2/2001.
De asemenea petentul arată că în cazul său agentul nu i-a aplicat marja de eroare, conform prevederilor din NML 021-05/23.11.2005.
În continuare, acesta arată că se bucură de prezumția de nevinovăție conform jurisprudenței CEDO.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 118 din OUG 195/2002, art. 31 și 32 din OG 2/2001 și Codul de Procedură Civilă.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat ca intimatul să depună la dosarul cauzei înregistrarea video, dovada omologării și verificării metrologice a paratului radar, atestatul agentului de poliție.
Totodată, acesta a anexat plângerii contravenționale: copie process verbal contestat, dovadă achitare amendă, copie CI.
Plângerea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei conform art. 19 din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.(fila 4)
În termen legal, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată, menținerea procesului-verbal de contravenție ca fiind temeinic și legal.
În fapt, intimatul a arătat că la data de 25.07._, ora 19.30, conducătorul autoturismului cu număr de înmatriculare_, circulând pe DN1B E577 în localitatea Săhăteni, a fost înregistrat de aparatul radar, ROM 384, cu viteza de 72 km/h.
Astfel, intimatul arată că aparatul radar ROM 384 este verificat metrologic, fiind instalat pe auto MAI_ deservit de operatorul radar P. M..
În continuare intimatul învederează că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 16 și art. 17 din OG 2/2001.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 205-208 C. proc. civ.
Intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și înregistrare video. În acest sens, a depus la dosarul cauzei, în copie, cazier auto petent și CD cu înregistrare video, atestat operator radar și buletin verificare metrologică.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 21.11.2014, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și proba cu înregistrare video.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/25.07.2014, încheiat de un agent constatator din cadrul intimatului Inspectoratul de Poliție Județean B., petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 360 de lei, pentru încălcarea art. 121 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că data de 25.07.2014, ora 19.30, conducând autoturismul cu număr de înmatriculare_, pe DN1B, localitatea Săhăteni, a fost înregistrat de aparatul radar, ROM 384 cu viteza de 72 km/h.
Potrivit art. 121 alin (1) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Conform art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002, conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, iar potrivit art. 49 alin. (1) din același act normativ, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
În conformitate cu prevederile art. 100 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 195/2002, se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. b). Acest din urmă text de lege prevede că săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: 3 puncte de penalizare pentru depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Față de data formulării plângerii și data comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța constată că plângerea contravențională este formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, putându-se trece la soluționarea pe fond a cauzei.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța reține că acesta cuprinde mențiunile obligatorii referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, mențiuni prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În ceea ce privește apărarea petentului conform căreia procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate întrucât nu au fost respectate dispozițiile art. 16 din OG 2/2001,instanța urmează a le înlătura pentru următoarele considerente:
Nulitatea procesului verbal prevăzută de art. 16 nu se circumscrie cazurilor de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, astfel că nulitatea procesului verbal este una relativă, petentul trebuind să justifice o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal contestat, or în prezenta cauză petentul nu a făcut dovada acestei vătămări.
Cu privire la susținerile petentului conform cărora i-a fost încălcat dreptul la apărare și dreptul de a face obiecțiuni, instanța reține că nerespectate prevederile art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 poate atrage nulitatea relativă a procesului verbal, care trebuie să fie asociată cu o vătămare produsă petentului, împrejurare care însă trebuie să fie dovedită de către acesta. Or, în cauză petentul nu a dovedit vătămarea ce i-a fost pricinuită în acest mod, iar obiecțiunile pe care le-ar fi putut consemna într-o formulare sumară, impusă de rubrica „alte mențiuni” au putut fi valorificate prin plângerea contravențională formulată împotriva procesului verbal.
În ceea ce priveșe temeinicia procesului-verbal contestat, din materialul probator administrat în cauză, instanța reține că petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție.
Mai departe, instanța reține că, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele H. și alții c. României și N. G. c. României, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.
Cu toate acestea, odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, instanța de judecată trebuie să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii. În speță, petentul a avut posibilitatea de a-și proba susținerile și de a-și formula apărările, acestuia fiindu-i comunicată întâmpinarea depusă de intimat, precum și un exemplar CD conținând înregistrarea faptei săvărșite.
Din înregistrarea video depusă la dosar pe suport CD, instanța reține că autoturismul cu număr de înmatriculare_, circula în localitatea Săhăteni, cu viteza de 72 km/h, la data de 25.07.2014, orele 19.30, viteză ce a fost înregistrată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Astfel, aparatul radar ROM 384 este verificat metrologic la data de 26.03.2014 și are valabilitatea un an, așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică a acestuia (fila 17).
Totodată, agentul care a constatat săvârșirea contravenției cu ajutorul aparatului radar este agentul șef principal P. M., care deține atestat de operator radar, așa cum rezultă din documentele depuse la dosar de către intimată (fila 17).
În ceea ce privește susținerile petentului cu privire la inexistența faptei ca urmare a erorii aparatului radar folosit instanța reține că in conformitate cu art. 3 din OG 20/1992, aceste mijloace se supun controlului metrologic legal.
Atât timp cât unui aparat cinemometru i s-a demonstrat prin verificări tehnice conformitatea, iar acesta se încadrează în cerințele tehnice obligatorii pentru a fi omologat și a fi declarat admis, cererea petentului de a se interpreta eroarea tolerată în favoarea sa este inadmisibilă.
Referitor la marja de eroare, instanța reține că aceasta este avută în vedere la verificarea metrologică a aparatului radar, pentru a se aprecia dacă aparatul radar corespunde din punct de vedere tehnic. Cum aparatul radar este verificat din punct de vedere metrologic (fila 19), rezultă că viteza măsurată de acesta este viteza corectă. Măsurarea efectuată cu aparatul radar, după verificarea metrologică a acestuia, este legală și corectă și asupra ei nu se poate interveni, nici de către operatorul radar nici de către instanța de judecată.
Mai departe, având în vedere împrejurarile săvârșirii faptei, instanța apreciază că sancțiunea contravențională aplicată petentului a fost corect individualizată, amenda fiind stabilită în cuantumul minim prevazut de art. 100 alin. (2) coroborat cu art. 98 alin. (4) lit. b) și art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv 4 puncte-amendă și 3 puncte penalizare.
Cu privire la sanctiunea complementara a aplicării celor 3 puncte de penalizare, instanța reține că această sancțiune contraventională complementară se aplică automat, conform dispozitiilor art.108 alin.1 lit. b) din O.U.G. 195/2002.
De asemenea, instanța apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei, anume în condițiile în care drumul era circulat și de alte autoturisme.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de căre petent împotriva procesului verbal de contravenție întocmit de intimat, să mențină procesul-verbal contestat și măsurile dispuse prin acesta.
În ceea ce privește cererea formulată de petent privind restituirea amenzii achitate, instanța reține că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare pentru următoarele considerente:
Astfel, așa cum reiese din prevederile art. 34 al. 1 teza finală din OG nr. 2/2001, în cadrul plângerii contravenționale, instanța „hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite precum și asupra măsurii confiscării”, vizând așadar doar cuprinsul procesului verbal și măsurile dispuse prin acesta.
De asemenea, astfel cum reiese din art. 31 al. 1 din același act normativ, conform căruia „împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”, procedura plângerii contravenționale reprezintă o procedură concepută ca o cale de atac specială împotriva procesului verbal de contravenție care nu poate privi restituirea unei sume de bani cu titlu de amendă sau cu orice alt titlu.
De altfel, restituirea amenzii achitate de petent, în cazul anulării procesului-verbal de constatare a contravenției, ar putea fi obținută de petent pe cale administrativă, prin solicitarea în acest sens instituției, în contul căreia au fost încasați banii, sau pe cale judiciară, prin promovarea unei acțiuni în restituirea acestei sume de bani în contradictoriu cu instituția ce a încasat suma, cu respectarea dispozițiilor legale privind plata taxelor de timbru, regimul probator etc.
Pentru aceste motive, instanța va respinge cererea formulată de petent privind restituirea amenzii achitate ca inadmisibilă.
În temeiul art. 453 C.proc.civ și a dreptului de dispoziție a părților prevăzut de art. 9 C.proc civ., instanța urmează să ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plangerea contraventionala formulată de către petentul Ș. R. M. cu domiciliul în mun. Ploiești, ., ., jud. Prahova, în contradictoriu cu intimata I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE B., cu sediul în mun. B., .-10, jud. B., împotriva procesului verbal . nr._/28.07.2014, ca neintemeiată.
Mentine procesul verbal contestat si masurile dispuse prin acesta.
Respinge cererea petentului de restituire a amenzii achitate ca inadmisibila.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria B.
Pronuntata în sedinta publica, azi, 21.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. I. E. L. D.
Red. F.I.
Tehnored. D.E.L
4 ex./08.12.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4983/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 21/2014.... → |
|---|
