Plângere contravenţională. Sentința nr. 24/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 24/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 5925/200/2014
Dosar nr._
r o m a n i a
judecatoria buzau – sectia civila
sentinta civila nr._
sedinta publica din 24 SEPTEMBRIE 2014
instanta constituita din
presedinte nicolae adriana
grefier N. R.
Pe rol fiind acțiunea civilă având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul R. I., cu domiciliul în Caracal, ., jud. O., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului B., cu sediul în B., .-12, Jud. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit petentul R. I. și intimatul I. B..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura este legal îndeplinită, iar se află la primul termen după declinarea de competență în favoarea Judecătoriei B., după care:
Procedând potrivit art.131 alin.1 din Noul Cod procedură civilă, instanța își verifică din oficiu competența și constată că este competentă general, să soluționeze prezenta cerere, în temeiul art. 126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, material, în baza art. 94 pct.4 C.proc.civ. raportat la art. 118 al.1 din OUG 195/2002 și teritorial, potrivit art. 118 al.1 din OUG 195/2002, fapta fiind constatată în circumscripția Judecătoriei B..
În conformitate cu dispozițiile art.258 al.1 rap.la art.255 N.C.pr.civ. coroborat cu art.265 și 341 alin.2 N.C.pr.civ., instanța încuviințează părților proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și cu înregistrarea video. Având în vedere natura contravenției reținute în sarcina petentului, contravenție constatată prin mijloace tehnice, precum și faptul că martorii indicați în plângere fac parte dintre categoriile prohibite de art.315 alin.1 C.proc.civ., față de opoziția expresă a intimatei, va respinge proba testimonială.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 394 Cod procedura civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
I N S T A N T A:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Cu adresa nr._ din data de 11.03.2014 Judecătoria Caracal a înaintat Judecătoriei B. spre competentă soluționare plângerea contravențională formulată de petentul R. I. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDETEAN DE POLITIE BUZAU, întrucât prin sentința civilă nr. 757/05.03.2014 pronunțată de Judecătoria Caracal s-a admis excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe și s-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei B..
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 14.03.2014, petentul R. I. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._, din data de 27.12.2013 întocmit de intimatul INSPECTORATUL JUDETEAN DE POLITIE BUZAU.
În motivare, petentul a arătat că procesul verbal nu a fost întocmit de operatorul radar și nici în locul în care se pretinde că a săvârșit contravenția, ci de un alt agent constatator aflat la mare distanță de peretinsul loc al săvârșirii contravenției, agent care comunica prin telefon sau stație cu o persoană care pretindea că este operator radar.
De asemenea, agentul care l-a oprit, respectiv M. Anduța M. nu a putut să facă dovada fotografică a pretinsei contravenții deoarece mașina L., care avea pe ea inscipția „Poliție" era echipată cu un aparat radar, care, însă, nu avea nicio înregistrare din care să rezulte că a circulat cu viteză. A învederat că nu cunoaște unde se afla pretinsul operator radar care comunica prin telefon sau stație datele pe care agentul care l-a oprit le-a consemnat în procesul verbal de contravenție.
Pe sensul de mers, pe centura Orașului B. înspre Rîmnicu Sărat, în dreptul stației LUK OIL, unde a fost oprit nu există niciun semn de limitare viteză, iar consemnările făcute în procesul verbal nu i-au fost sub nici o formă probate, motiv pentru care nu a recunoscut săvârșirea contravenției.
A specificat faptul că în mașină cu dumnealui se aflau două persoane respectiv R. M. și R. A., cu care poate proba toate afirmațiile făcute în această plângere.
În dovedirea celor solicitate în plângere a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a depus în copie:procesul-verbal contestat, cartea de identitate.
Legal citată, intimata nu s-a prezentat în instanță, dar a formulat întâmpinare, solicitând judecata în lipsă, iar pe fond respingerea plângerii .
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că, în fapt, a fost chemată în judecata pentru anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 27.12.2013 de către agent de politie M. Anduta-M. pentru incalcarea prevederilor art. 121 alin 1 din ROUG 195/2002R, pe motiv ca nu se face vinovat de incalcarea acestora iar în baza probelor ce vor fi administrate vă rugam să respingeți acțiunea reclamantului ca fiind netemeinică și nelegală.
La data de 27.12.2013, ora 11.10 agentul de poliție rutiera fiind de serviciu conform planificării, a acționat pe .. B. pe linia disciplinării participanților la trafic, ca lucrător la oprire al autospecialei_ dotata cu aparatul radar Speedophot seria_, ocazie cu care ag. C. M. din cadrul Biroului Rutier B. i-a comunicat ca autoturismul cu nr._ a fost înregistrat si fotografiat de aparatul radar cu viteza de 99 km/h pe sectorul de drum unde exista limitare de viteza 70 Km/h.
Agentul de poliție a procedat la oprirea regulamentara a autovehiculului, iar după ce s-a prezentat, a solicitat documentele conducătorului auto si a constatat ca se numește R. I., domiciliat in Caracal, ., jud. O.. După ce i-a adus la cunoștința abaterea săvârșita a procedat la întocmirea procesului verbal de contravenție . nr._ pentru incalcarea prevederilor art. 121 alin 1 din ROUG 195/2002 R.
Contravenientul a făcut propriile mențiuni cu privire la cele constatate si consemnate, semnând procesul verbal.
Așa cum a stabilit practica judecătorească, prevederile legale nu interzic ca fapta să fie constatată de un polițist rutier, iar procesul verbal să fie întocmit de un altul, ceea ce este important pentru astfel de contravenții fiind existența calității de operator calificat radar a celui care constată fapta cu ajutorul unui astfel de mijloc tehnic. In cauza dedusă judecății însă, agentul constatator a efectuat activitatea de măsurare a vitezei, acesta fiind atestat operator radar, așa cum facem dovada cu atestatul anexat.
Sectorul de drum cuprins intre km 107+600m si km 114+500m din DN2E85, se afla in administrarea Primăriei Municipiului B., fiind încadrat in Planul de Urbanism al Municipiului B. ca " Șoseaua Nordului". Șoseaua Nordului traversează atat suprafețe intravilane cat si extravilane, insa pe sectorul de drum cuprins intre km 107+600m( intersecția DN2E85 cu . la km 113+600m( . de viteza admisă fiind de 70 de km/h, pe celalalt sector viteza fiind limitata la 50km/h, ambele restricții fiind semnalizate conform legislației in vigoare. Astfel, petentul, care a fost inregistrat de aparatul radar la km 109+800m( fapt consemnat in procesul verbal), avea obligația de a circula cu viteza maxima de 70km/h, incadrarea juridica a faptei fiind corecta.
Necesare și suficiente pentru dovedirea abaterii săvârșite de petent sunt planșa foto și buletinul de verificare metrologică, așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, documente pe care I.PJ. B. le-a depus la dosarul cauzei împreună cu întâmpinarea. De altfel, această afirmație este susținută și de spiritul motivării Deciziei nr. 150/21.02.2008 a Curții Constituționale, care reține că a solicita și alte documente decât planșa foto și buletinul de verificare metrologică, este de fapt o completare a textului de lege, soluția legislativă nemulțumind pe petent din prisma a ceea ce nu cuprinde.
De asemenea, a solicitat să se aibă in vedere istoricul abaterilor săvârșite de petent, conform fisei anexate.
În dovedirea celor susținute în întâmpinare, a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu planșa fotografică, sens în care a depus la dosarul cauzei: copie a buletinului de verificare metrologică, copie a atestatului operatorului radar, planșa fotografica.
A menționat că se opune audierii martorilor prev. de art.315 al. 1 si 2 Cod Procedura Civila.
A solicitat judecarea și în lipsă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.205-208 C.pr.civ.
În temeiul art.258 al.1 rap.la art.255 N.C.pr.civ. coroborat cu art.265 și art.341 alin.2 N.C.pr.civ., instanța a încuviințat părților proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și cu înregistrarea video.
Analizând cererea dedusă judecății prin prisma probelor existente la dosar, instanța reține în fapt următoarele :
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 27.12.2013 de agent constatator din cadrul I. B., petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 320, precum și aplicarea a 3 puncte de penalizare, reținându-se că 27.12.2013, ora 11.10, in timp ce conducea autoturismul cu nr._, pe " Șoseaua Nordului", km 109+800m, a fost înregistrat de aparatul radar cu viteza de 99 km/h, limita maximă de viteza admisă fiind de 70 de km/h, încălcând prevederile art. 121 alin.1 din ROUG nr. 195/2002, faptă sancționată de art. 100 alin.2 din OUG nr.195/2002.
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată pentru început că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Aceasta deoarece, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost dezincriminate, în lumina jurisprudenței CEDO (cauzele A. c. României, Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kaubec c. Slovaciei), acest gen de contravenție (referitoare la circulația pe drumurile publice) intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 CEDO. La această încadrare conduc două argumente: 1. norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor); 2. amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv.
Curtea europeană a drepturilor omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, c. Maszini c. României, hotărârea din 21.09.2006) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție caracter penal.
Instanța apreciază, de asemenea, că lipsa gravității pedepsei aplicate petentului (320 lei) nu poate priva o contravenție de caracterul său inerent penal (în accepțiunea Curții europene a drepturilor omului – Cauza Ozturc c. Germaniei).
Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Față de cele de mai sus, instanța reiterează faptul că textul Convenției Europene a Drepturilor Omului (la fel și jurisprudența Curții) face parte din dreptul intern al României încă din anul 1994, iar, în raport de dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Cu toate acestea, astfel cum a statuat Curtea în cauza A. c. României, cauza A. c. României, în deciziile din cauzele N. c. Românieiși I. P. c. României, cauza H. și alții c. României precum și în cauza N. G. c. României, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.
Plecând de la raționamentul Curții europene, reamintim că, odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii. Nu mai puțin important este faptul că, pentru a nu se aduce atingere art. 6 din Convenție, orice decizie a instanței naționale de a respinge anumite cereri în apărare sau de a acorda relevanță unei anumite probe în defavoarea alteia, trebuie să fie temeinic motivată, în caz contrar intervenind arbitrarul.
Intimata a depus înregistrarea video din care ar rezulta că petentul a fost surprins în trafic, în interiorul localității, cu o viteză de 66 km/h, buletinul de verificare metrologică, atestat.
Art. 3.5.1 din NORMA DE METROLOGIE LEGALĂ NML 021 – 05 “Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)” stipulează că „înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Din înregistrarea video depusă de intimată se poate distinge cu claritate numărul de înmatriculare a autoturismului surprins în trafic cu viteza de 99km/h, condițiile atmosferice nefiind de natură a perturba înregistrarea.
Prin probele încuviințate nu au fost infirmate cele menționate în cuprinsul procesului-verbal contestat, susținut de dovezile depuse de către intimată.
Cu privire la sancțiune, instanța are în vedere dispozițiile art. 5 alin.5 din OG nr.2/2001, conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Având în vedere aceste circumstanțe, precum și că fapta reținută în sarcina sa, de a rula în dreptul unei stații PECO cu o viteză peste limita legală admisă, este de o gravitate apreciabilă, putând conduce la accidente, petentul mai fiind anterior sancționat pentru fapte similare, instanța consideră că sancțiunea aplicată – amenda în cuantum minim– reflectă pericolul social al faptelor comise, fiind corect individualizate.
Conform art. 96 alin.1 din OUG nr. 195/2002, sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului. Printre sancțiunile complementare reglementate de lege se numără și aplicarea punctelor de penalizare. Cum aceste sancțiuni sunt consecințe directe ale faptei comise (cauza Maszini c. României), uneori având urmări mai grave decât sancțiunea principală aplicată, justețea și corecta proporționalizare a lor urmează a fi analizate de către instanța învestită cu soluționarea plângerii. Nesupunerea acestora controlului instanțelor judecătorești ar conduce la încălcarea dreptului de acces la instanță a petentului, drept garantat de art. 21 din constituția României și art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.
În temeiul art. 100 din OUG nr.195/2002, în mod corect petentului i s-a aplicat sancțiunea complementară a punctelor de penalizare.
În temeiul considerentelor expuse, instanța urmează să respingă plângerea contravențională formulată de petentul R. I. în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Politie al Județului B., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul R. I., domiciliat în Caracal, ., jud. O. în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului B., cu sediul în B., .-12, Jud. B., ca neîntemeiată.
Executorie.
Cu drept de a formula apel la Tribunalul B. în termen de 30 zile de la comunicare, apelul urmând a fi depus la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.09.2014.
Președinte,Grefier,
A. N. N. R.
Red. N.A/Tehnored. N.R.
5 ex./29.09.2014
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 24/2014.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 1591/2014.... → |
|---|
