Plângere contravenţională. Sentința nr. 26/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 26/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 26-09-2014 în dosarul nr. 14857/200/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr._
Ședința publică de la 26 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. F.
GREFIER: E. L. D.
Pe rol fiind acțiunea civilă, având ca obiect plângere contravențională, formulată de către petentul S. I. cu domiciliul procesual ales la CA T. N. cu sediul în mun. B., ., ., ., în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ C., cu sediul în mun. București, .. 401A, sector 6, împotriva procesului verbal . nr._/18.03.2011
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se afla la primul termen de judecata după ce a fost parcursă procedura prealabilă, cererea este legal timbrata, intimata a depus întâmpinare, ce a fost comunicată petentului, care a depus răspuns la întâmpinare, după care:
Instanța procedează la lăsarea cauzei la a doua strigare, potrivit dispozițiilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de Ordine Internă, întrucât nu s-a prezentat nimeni.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare, au fost lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se afla la primul termen de judecata după ce a fost parcursă procedura prealabilă, cererea este legal timbrată, intimata a depus întâmpinare, ce a fost comunicată petentului, care a depus răspuns la întâmpinare, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 131 alin. 1 C.proc.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta cerere, în temeiul art. 126 al. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare; material si teritorial în temeiul art. 94, pct. 4 C.proc.civ raportat la art. 101 din OG nr. 15/2002.
În temeiul art. 238 C.proc.civ, instanța estimează durata cercetării procesului la 30 zile.
Instanța califică excepția nulității absolute a procesului verbal, invocate de către petent, ca apărare de fond pe care o va analiza pe fondul cauzei.
In ceea ce privește excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale, instanța o califică drept o apărare de fond, neconsiderând a fi o veritabila excepție, pe care o va analiza ulterior motivelor de legalitate si temeinicie ale procesului verbal de contravenție.
În temeiul art. 258 rap la art. 255 și 265 C.proc.civ instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri, apreciind această probă ca fiind pertinentă, concludentă și utilă cauzei și respinge cererea petentului de a se depune la dosarul cauzei originalul procesului verbal de afișare și de audiere a martorului asistent ca nefiind utile cauzei.
Nemaifiind probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângereaînregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 22.07.2014, sub nr._, petentul S. I. a solicitat în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică C., anularea procesului verbal de contravenție . nr._/18.03.2011 și a măsurilor dispuse în acesta și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a invocat excepția prescripției extinctive, arătând că termenul legal de aplicare și efectiv executare a sancțiunii este cu mult depășit față de prevederile art. 14 din OG 2/2001.
Totodată, petentul a invocat excepția nulității absolute a procesului verbal arătând că nu au fost respectate prevederile art. 16 alin. 7, art. 17 și art. 19 din OG 2/2001.
Petentul a invocat prevederile CEDO, arătând că se bucură de prezumția de nevinovăție, sarcina probei revenind intimatei.
Mai arată petentul că potrivit art. II din Legea nr. 144/2012 tarifele de despăgubire prevăzute la art. 8 alin. 3, aplicate și contestate în instanță, se anulează.
Petentul a învederat și faptul că prin legea nr. 144/2012 s-a modificat și OG 15/2002, astfel încât, procesul verbal se comunică, în mod obligatoriu, contravenientului, în termen de 30 de zile de la data constatării faptei, interval în care nu se mai pot încheia alte procese verbale similare. În cazul său, arată petentul, au fost întocmite un număr total de 16 procese verbale la intervale scurte de timp.
Plângerea contravențională nu a fost motivată în drept.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei, următoarele documente, în copie semnată și certificată pentru conformitate cu originalul: procesul verbal de constatare a contravenției contestat, împuternicire avocațială, înștiințare de plată, copie buletin petent.
Plângerea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei conform art. 19 din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. (fila 8)
În termen legal, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată, menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind temeinic și legal.
În ceea ce privește prescripția executării sancțiunii contravenționale, intimata a arătat că procesul verbal i-a fost comunicat petentului la mai putin de o lună de la data aplicării sancțiunii, fiind astfel respectate prevederile legale în materie.
În fapt, intimata a arătat că la data de 26.10.2010, pe DN2 km115+80m, pe raza localității Mărăcineni, județul B., autovehiculul cu număr de înmatriculare_, aparținând lui S. I., a fost surprins circulând pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă, sens în care la data de 18.03.2011 a fost întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ de către C. – C..
Intimata a arătat că procesul-verbal întocmit îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002 și O.G. nr. 2/2001, constatarea contravenției fiind realizată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor.
În drept, intimata a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, Ordinul M.T.I nr. 769/2010 cu modificările și completările ulterioare - Normele metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
Intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri. În acest sens, a depus la dosarul cauzei, în copie, certificat calificat, dovada comunicării procesului-verbal, planșa foto, listă cu procesele-verbale întocmite de intimată pe numele petentului.
Petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție este întemeiată, reiterând în esență motivele din plângerea contravențională.
Totodată petentul a solicitat ca intimata să depună la dosarul cauzei dovada certă de comunicare a procesului verbal de contravenție și să fie audiat martorul asistent care a participat la procedura de afișare a procesului verbal.
La termenul de judecată din data de 26.09.2014, instanța a calificat excepția nulității absolute a procesului verbal ca apărare de fond pe care o va analiza o data cu fondul cauzei. În ceea ce priveste excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale, instanța a calificat-o ca apărare de fond, neconsiderând a fi o veritabila excepție, pe care o va analiza ulterior motivelor de legalitate si temeinicie ale procesului verbal de contravenție. Totodată, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 și 265 C.proc.civ instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, apreciind această probă ca fiind pertinentă, concludentă și utilă cauzei și a respins cererea petentului de a se depune la dosarul cauzei originalul procesului verbal de afișare și de audiere a martorului asistent ca nefiind utile cauzei.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/18.03.2011, încheiat de un agent constatator din cadrul intimatei COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică C., petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 250 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) și sancționate de art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002, constând în aceea că, în data de 26.10.2010, orele 15.09, vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentului a circulat pe DN 2 km 115+80 m, Mărăcineni, jud. B., fără a deține rovinietă valabilă. Totodată, în temeiul art. 8 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002, petentul a fost obligat la plata echivalentului în lei al sumei de 28 euro (117,99 lei) reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire.
Instanța reține că procesul-verbal contestat a fost comunicat petentului prin afișare, la data de 28.03.2011.
Față de Decizia nr.10 din 10 iunie 2013 a ICCJ, pronunțată în recursul în interesul legii referitor la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, prin care s-a statuat că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire, iar procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire, instanța constată că în prezenta cauză procesul verbal contestat a fost comunicat prin afișare, nefăcându-se dovada imposibilității comunicării prin poștă, cu aviz de primire, iar instanta apreciază că acesta nu a fost legal comunicat, astfel încât termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin 1 OG 2/2001 nu a început să curgă, petentul putând formula plângerea contravențională.
Potrivit art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare (în forma de la data săvârșirii presupusei contravenții), fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă, cuantumul acesteia fiind stabilit conform art. 8 alin. (2), în Anexa nr. 2, de la 250 lei la 500 lei. Potrivit art. 8 alin. (3), contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, o sumă stabilită potrivit Anexei nr. 4, pentru vehiculul mai sus menționat, fiind prevăzut un tarif de despăgubire în cuantum de 28 de euro.
Tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România a fost introdus, conform art. 1 alin. (2), începând cu data de 1 iulie 2002, fiind aplicat tuturor utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz. Potrivit art. 1 lit. (e), acest tarif reprezintă o anumită sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, rețeaua de drumuri naționaledin România, concesionată Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A.
Potrivit art. 7 din O.G. nr. 15/2002, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile revine în exclusivitate utilizatorilor români. Art. 1 lit. b) din același act normativ definește utilizatorii români ca fiind persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța reține ca acesta a fost întocmit cu respectarea mențiunilor obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura electronică a agentului constatator.
În ceea ce privește susținerea petentului că procesul verbal este nul pentru că fapta nu a fost descrisă cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot ajuta la aprecierea gravității faptei, instanța constată că aceasta este neîntemeiată și o va respinge pentru următoarele considerente:
Procesul verbal de contravenție contestat cuprinde descrierea faptei contravenționale, fiind indicată ora, data și locul unde a fost săvârșită contravenția, cuprinzând suficiente date pentru aprecierea gravității faptelor.
În legătură cu susținerea petentului potrivit căreia procesul-verbal este nelegal, deoarece au fost încălcate dispozițiile art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, în sensul că agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, instanța constată că aceasta este neîntemeiată, față de următoarele:
Art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 nu este incident în cauză, având în vedere că potrivit art. 9 alin. 2-3 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, în cazul în care constatarea contravenției a fost făcută cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, neexistând obligația agentului constatator de a-i consemna obiecțiunile.
Așadar, instanța apreciază că nu se impune anularea procesului-verbal pentru acest motiv invocat de petent.
Examinând în continuare temeiniciaprocesului verbal, instanța notează că potrivit art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare (in forma de la data savarsirii presupusei contraventii), fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă, cuantumul acesteia fiind stabilit conform art. 8 alin. (2), în Anexa nr. 2, de la 250 lei la 500 lei. Potrivit art. 8 alin. (3), contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, o sumă stabilită potrivit Anexei nr. 4, pentru vehiculele mai sus menționate, de tip A, fiind prevăzut un tarif de despăgubire în cuantum de 28 de euro.
Instanța constată că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție corespunde realității, în sensul că vehiculul cu nr. de înmatriculare_ deținut de petent, a circulat, într-adevăr, la data de 26.10.2010, orele 15.09, pe drumul național 2, km 115+80 m, Mărăcineni, jud. B., fără rovinietă, fapt atestat de plansa foto depusa la dosarul cauzei la fila 19.
În ceea ce privește sancțiunea amenzii, instanța reține că aceasta a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege, respectiv 250 lei, și a fost individualizată corect, ținându-se cont de gravitatea faptei, pericolul social pe care aceasta îl prezintă, apreciat astfel în raport de împrejurările în care a fost comisă și de celelalte criterii prevăzute de art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
Totodată, instanța arată că între data săvârșirii presupusei contravenții imputate petentului și data soluționării prezentei cauze, actul normativ care prevede și sancționează contravenția - O.G. nr.15/24.01.2002 - a suferit modificări și completări prin Legea nr.144/23.07.2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 509/24.07.2012.
Potrivit art. 15 alin. (2) din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Principiul constituțional al aplicării legii contravenționale mai favorabile a fost transpus în O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, care, la art.12 alin. (2), prevede că dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta; în cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia.
Ca urmarea a modificării O.G. nr.15/2002 prin Legea nr.144/2012, fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă, conform art. 8 alin. (1) din O.G. nr.15/2002, în forma actualizată.
Potrivit art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012, procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).
Mai mult decât atât, conform art. II din Legea nr.144/2012, tarifele de despăgubire reglementate de art. 8 alin. (3), înainte de abrogarea acestuia prin Legea nr. 144/2012, aplicate și contestate în instanță, până la data de 27.07.2012, se anulează.
Din analiza comparativă a textelor legale mai sus menționate, instanța constată că legea contravențională mai favorabilă petentului este cea în vigoare la momentul pronunțării hotărârii, întrucât prevede posibilitatea sancționării petentului o singura dată în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției.
Din înscrisul depus de intimată la dosar ca urmare a solicitării instanței (fila 30), se constată că prevederile legale menționate anterior au fost respectate.
În ceea ce privește prescripția executării sancțiunii contravenționale, instanța reține că potrivit art. 14 alin.1 din OG nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare "Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii", iar potrivit alin. 2 al art.14 din același act normativ „Prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale”.
Prin comunicare se înțelege aducerea la cunoștința celui interesat a conținutului actului administrativ care îl privește, nefiind suficient ca acest act să fie expediat în termenul de o lună, ci modalitatea de comunicare să se efectueze potrivit dispozițiilor art. 27 teza I din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, așa cum au fost interpretate de I.C.C.J. prin Decizia nr.10/2013.
Instanța reține că procesul-verbal contestat a fost comunicat petentului prin afișare, la data de 28.03.2011. (fila 18)
În speță, sancțiunea amenzii contravenționale a fost aplicată la data de 18.03.2010, iar comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/18.03.2011 nu s-a făcut, comunicarea viciata echivaland cu lipsa comunicarii (Decizia 10/2013 ICCJ), termenul de o lună prevăzut de art. 14 alin.1 din OG nr. 2/2001 fiind depasit.
Cu toate că acest termen de o lună se referă la etapa punerii în executare a sancțiunii amenzii contravenționale, etapă ulterioară emiterii procesului-verbal, instanța reține că această problemă juridică poate face obiectul plângerii contravenționale așa cum rezultă din dispozițiile art. 14 alin.2 din OG nr.2/2001 precum și față de dispozițiile art. 32 alin.2 din OG nr.2/2001 care stabilesc căderea instanței competente să efectueze controlul executării sancțiunilor contravenționale, plângerea urmând să conțină nu doar situațiile de nulitate, ci orice viciu al procesului-verbal de contravenție, de natură a-l face ineficace.
În consecință, pentru motivele arătate mai sus, în temeiul art. 34 din OG nr.2/2001 instanța va admite în parte plângerea contravențională și va constata prescrisă executarea sancțiunii contravenționale a amenzii în sumă de 250 lei aplicată prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/18.03.2011.
În ceea ce privește tariful de despăgubire la care a fost obligat contravenientul, instanța reține că art.8 alin.3 din OG nr. 15/2002 (care a stat la baza aplicării sancțiunii complementare privind plata tarifului de despăgubire în valoare de 28 euro) a fost abrogat de pct.2 al art.I din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 publicată în M.Of. nr.509/24.07.2012.
Potrivit prevederilor art. 12 alin.2 din OG nr. 2/2001 „dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta.”
Este de principiu că în materia penală momentul intervenirii legii mai favorabile este irelevant, iar jurisprudența CEDO impune retroactivitatea legii mai favorabile și în domenii care în dreptul intern se circumscriu dreptului contravențional.
În aceste condiții, instanța consideră că legea mai favorabilă se aplică retroactiv dacă succesiunea de legi a intervenit între momentul comiterii contravenției și momentul executării integrale a sancțiunii.
Astfel fiind, instanța va face aplicarea legii mai favorabile și va dispune anularea tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro stabilit prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/18.03.2011.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de către petent, instanța urmează să respingă acest capăt de cerere ca neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Instanța constată că nu se poate reține culpa procesuală a C.-C., condiție pentru acordarea cheltuielilor de judecată conform art. 453 C.proc.civ, având în vedere că autovehiculul petentului a fost identificat în trafic fără a deține rovinietă valabilă, iar motivul pentru care instanța a exonerat petentul de la plata amenzii în cuantum de 250 lei aplicate prin procesului verbal de contravenție . nr._/18.03.2011 este faptul că s-a constatat prescrisă executarea acestuia conform prevederilor art. 14 din OG 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite in parte plangerea contraventionala formulată de petentul S. I. cu domiciliul procesual ales la CA T. N. cu sediul în mun. B., ., ., ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/18.03.2011 întocmit de intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA-CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ-C., cu sediul în mun. București, .. 401A, sector 6.
Constată prescrisă executarea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei, aplicata prin procesul verbal de contraventie . nr._/18.03.2011.
Anuleaza tariful de despagubire in cuantum de 28 de euro stabilit in sarcina petentului prin procesul-verbal . nr._/18.03.2011.
Respinge cererea petentului de acordare a cheltuielilor de judecata ca neîntemeiată.
Cu apel in termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria B..
Pronuntata in sedinta publica, azi, 26.09.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. I. E. L. D.
Red. F.I.
Tehnored. D.E.L
4 ex./09.10.2014
| ← Anulare act. Sentința nr. 04/2014. Judecătoria BUZĂU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
