Plângere contravenţională. Sentința nr. 2645/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2645/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 3172/200/2013
Dosar nr._ /2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECTIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 2645
Ședința publică de la 14.02.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. I.
GREFIER: C. Z.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe petentul S. C., cu domiciliul în B., comuna Mărăcineni, ., și pe intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – C., cu sediul în București, ..401A, sector 6, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cererea se află la primul termen de judecată, fiind scutită de taxă de timbru, intimata a depus la dosar prin serviciul registratură întâmpinare, planșa foto, certificat calificat, autorizație de control agent, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art.159 ind 1 alin. 4 C.proc.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta plângere, în temeiul art.126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art.2 și 3 din Legea nr. 304/2004; material, în temeiul art.1 pct. 2 C.proc.civ. și art.32 alin.2 din OG nr.2/2001 și teritorial, în temeiul art.32 alin.2 din OG nr. 2/2001.
Instanța, deliberând asupra pertinenței, concludenței și utilității probelor, în conformitate cu dispozițiile art.167 C.proc.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreascã și, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.proc.civ, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr_ /2012, petentul S. C. ,a solicitat în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – C., anularea procesului verbal de contravenție . nr._.
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esențã, că a fost sancționat contravențional motivat de faptul că la data de 08.05.2012 a circulat cu autoturismul cu nr de înmatriculare_, fără a deține rovinietă valabilă.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001.
În susținerea cererii, în conformitate cu dispozitiile art. 112 C.proc.civ, petentul a anexat, în copii certificate, înscrisurile cu care înțelege să-și dovedească pretentiile .
Plângerea este scutită de taxă judiciară de timbru, potrivit art. 36 din O.G. nr. 2/2001, raportat la art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 și de aplicarea timbrului judiciar, potrivit art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
În conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.proc.civ., petentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Intimata, legal citatã, a depus în termen întâmpinare prin care a soli citat respingerea cererii.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri .
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 15.05.2012 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – C., procesul verbal de contravenție . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către petent a contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG. nr. 15/2002, constând în faptul cã, la data de 08.05.2012, autovehiculul cu numãrul de înmatriculare_, aparținând petentului, a circulat pe DN 2- km 115+80 m, pe raza localității Mãrãcineni, fără a deține rovinietă valabilă.
Pentru acest motiv, în temeiul art.8 alin.(2) și art.8 alin.(3) din OG nr.15/2002, s-a aplicat petentului sancțiunea amenzii în cuantum de 750,00 lei și a fost obligată la plata tarifului de despăgubire în valoare de 96,00 EURO.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa petentului și a unui martor, contravenția fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale Sistemul Informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.
Instanța constată că plângerea a fost formulatã de către petent la data de 11.02.2013, iar procesul-verbal de constatare a contravenției, a fost comunicat prin afișare, la data de 07.06.2012 (fila 5). Având în vedere Decizia nr.10 din 10.06.2013, prin careInalta Curte de Casație și Justiție a stabilit cã, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire, iar intimata din cauza de fațã, a procedat la comunicarea procesului-verbal prin afișare, fãrã a fi fãcut vreo dovadã în sensul cã nu ar fi reușit sã comunice petentului prin poștã procesul-verbal, instanța constatã cã cerința comunicãrii procesului-verbal nu a fost îndeplinitã conform legii.
Prin urmare, având în vedere cã momentul de la care curge termenul de decădere pentru introducerea plângerii contravenționale se verifică în raport cu data primirii efective a procesului-verbal, iar intimata nu a fãcut vreo dovadã în aces sens, instanța apreciazã cã plângerea a fost formulatã de petent în termen legal.
Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care pot fi invocate de instanță din oficiu.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate a procesului-verbal invocate de petent, instanța le apreciază neîntemeiate pentru următoarele considerente:
- lipsa semnăturii agentului constatator - instanța reține că, potrivit art.7 din Legea nr.455/2001 „în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.” În cauză, procesul verbal se circumscrie acestei reguli, acesta fiind generat și tipărit în mod automat cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR, având asociată semnătura electronică extinsă a agentului constatator, bazată pe un certificat calificat și generată printr-un dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice.
-încãlcarea disp.art.16 alin.7 din O G nr.2/2001, petentul susținând cã fost lipsit de dreptul de a formula obiecțiuni la procesul – verbal de constatare a contravențiilor- nerespectarea acestor dispoziții legale poate atrage nulitatea relativã a procesului-verbal, în condițiile art.175(1) NC.proc.civ., doar în mãsura dovedirii unei vãtãmãri care sã decurgã din viciul constatat și care sã nu poatã fi înlãturatã decât prin anularea actului.Insã, instanța apreciazã cã petentului nu i s-a încãlcat dreptul la apãrare, în condițiile în care a avut posibilitatea sã formuleze plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, iar în cursul procesului, sã-și formuleze apãrãrile pe care le considera necesare.
În privința temeiniciei procesului -verbal de contravenție, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 7 din OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, „responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români”, termenul de utilizator fiind definit la art. 1 alin.1 lit. b) din același act normativ, respectiv: „persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.”
Față de dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța reține că obligația de achitare a rovinietei aparține proprietarului autoturismului (înscris în certificatul de înmatriculare), în cauza dedusă judecății această obligație fiind în sarcina petentului, care era proprietarul autovehicului.
De asemenea, instanța constată că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal corespunde realității, în sensul că petentul a circulat, într-adevăr, în data de 08.05.2012, orele 06:17, cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe drumul național 2, km 115+80 m, Mărăcineni, jud. B. fără a deține rovinietă valabilă, aspect probat prin planșele foto atașate la fila 17-18 din dosar.
Fațã de aceste împrejurãri de fapt și de drept, instanța conchide că procesul verbal întocmit în cauză este legal și temeinic, petentul săvârșind contravenția reținută în sarcina sa.
În același timp, din probele administrate la dosarul cauzei, instanța constatã că petentul a achiziționat rovinietă cu valabilitatea de 1 an, începând cu data de 12.05.2012 și până la data de 11.05.2013 ( fila 6).
Cu privire la sancțiunea aplicatã, instanța reține cã, dispozițiile art.7 alin.3 din OG 2/2001, prevãd posibilitatea aplicãrii sancțiunii avertismentului și în situația în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede expres aceastã sancțiune, pentru a permite în acest mod sancționarea faptelor de o gravitate redusã cu luarea în considerare și a altor criterii de individualizare decât limitele sancțiunii pecuniare.
Analizând gradul de pericol social al faptei sãvârșite, în conformitate cu criteriile prevãzute de art.21 alin.3 din OG 2/2001, instanța apreciazã cã sancțiunea amenzii este prea asprã, nefiind proporționalã cu gradul de pericol social al faptei sãvârșite, care este minim, raportat la împrejurarea în care a fost sãvârșitã fapta și la urmãrile acesteia. De asemenea, pericolul social minim rezultã și din circumstanțele personale ale petentului care, înainte de încheierea procesului -verbal, a intrat în legalitate achitând contravaloarea pentru un an a tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale.
Fațã de aceste împrejurãri, instanța apreciază că fapta are o gravitate redusã și cã se impune înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, care rãspunde cerințelor de proporționalitate prevãzute de art.5 alin.5 și art.21 alin.3 din OG nr.2/2001. Aceastã sancțiune este mai potrivitã realizãrii scopului general al aplicãrii unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra faptei sãvârșite și de a-l determina sã adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța va admite în parte plângerea petentului și va modifica procesul-verbal de contravenție atacat, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii în cuantum de 750,00 lei cu sancțiunea avertismentului. De asemenea, va atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei sãvârșite și îi va recomanda sã respecte dispozițiile legale.
În ceea ce privește obligarea petentului la achitarea tarifului de despăgubire, instanța reține că, potrivit art II din Legea 144/2012 privind modificarea OG 15/2002 –„ tarifele de despãgubire prevãzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobatã cu modificãri și completãri prin Legea nr. 424/2002, cu modificãrile și completãrile ulterioare, aplicate și contestate în instanțã pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi se anuleazã”.
Pe cale de consecință, față de dispozițiile imperative ale legii, instanța urmează să anuleze tariful de despăgubire aplicat petentului prin procesul- verbal atacat.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, având în vedere principiul disponibilității procesului civil, instanța va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul S. C., cu domiciliul în B., comuna Mărăcineni, . în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – C.cu sediul în București, ..401A, sector 6.
Inlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 750,00 lei aplicate petentului prin procesul-verbal . nr._/15.05.2012 cu sancțiunea avertismentului.
Atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei și îi recomandã respectarea dispozițiilor legale.
In temeiul dispozițiilor art. II din Legea nr. 144/2012, anuleazã tariful de despãgubire în cuantum de 96,00 EURO pe care petentul a fost obligat sã îl achite prin procesul-verbal . nr._/15.05.2012.
Ia act cã nu se solicitã cheltuieli de judecatã.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțatã în ședințã publicã, azi, 14.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. I. C. Z.
Red. E.I./ Tehnored.: E.I.
4 ex./ 14.03. 2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5576/2014.... → |
|---|
