Plângere contravenţională. Sentința nr. 3572/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3572/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 28-02-2014 în dosarul nr. 31552/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECTIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 3572
Ședința publică de la 28.02.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. I.
GREFIER: C. Z.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe petentul M. G., cu domiciliul în comuna Poșta Câlnău, ., și pe intimatulINSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B.- cu sediul în B., .-10, jud.B.., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns petentul, identificat cu CI . nr_, lipsă fiind intimatul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cererea se află la primul termen de judecată, fiind scutită de taxa de timbru, prin serviciul registratură intimatul a depus la dosar întâmpinare, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art.159 ind 1 alin. 4 C.proc.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta plângere, în temeiul art.126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art.2 și 3 din Legea nr. 304/2004; material, în temeiul art.1 pct. 2 C.proc.civ. și art.32 alin.2 din OG nr.2/2001 și teritorial, în temeiul art.32 alin.2 din OG nr. 2/2001.
Petentul arată că nu mai are cereri de formulat și probe de administrat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Petentul solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, anularea procesului verbal și a măsurilor stabilite prin acesta.Arată că nu a aruncat cu pietre pe acoperișul vecinei sale și nu a adus injurii .La data de 5.12.2012 a fost plecat la Timișoara, dar nu mai are biletele de tren pentru a dovedi acest fapt.
Instanța declară dezbaterile închise, conform art.150 C.proc.civ., și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, petentul M. G. a formulat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravențiilor . nr._, încheiat la data de 22.12.2012.
In motivarea cererii, petentul a arătat ca a fost sancționat contravențional întrucât la data de 11.11.2012, în jurul orelor 2.30, în timp ce se afla pe ulița sãteascã din localitatea Sudiți, . jud.Buzãu, în fața domiciliului sãu, a adresat injurii și expresii jignitoare numitelor B. Steluța și B. Victorița. Totodatã, petentul nu s-a prezentat în data de 06.12.2012, orele 9.00, la sediul Postului de Poliție Poșta Câlnãu, deși a fost citat în acest sens.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițile art.31 din OG 2/2001.
Plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este scutită de taxă judiciară de timbru, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001, raportat la art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 și de aplicarea timbrului judiciar, potrivit art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995
Intimatul a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat, în esență, că la data de 11.11.2012, în jurul orelor 2.30, în timp ce se afla pe ulița sãteascã din localitatea Sudiți, . jud.Buzãu, în fața domiciliului sãu, a adresat injurii și expresii jignitoare numitelor B. Steluța și B. Victorița. Totodatã, petentul nu s-a prezentat în data de 06.12.2012, orele 9.00, la sediul Postului de Poliție Poșta Câlnãu, deși a fost citat în acest sens.
În drept, a invocat dispozițiile art.115-118 C.proc.civ.
Sub aspectul probatoriului, instanța a administrat la propunerea ambelor părți proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar procesul -verbal contestat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul -verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 06.12.2012, petentul M. G. a fost sancționat cu amendă contravenționalã în cuantum de 500,00 lei, pentru sãvârșirea contravenției prevãzute de disp.art. 3 pct.1 din Legea nr.61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, și cu amendă contravenționalã în cuantum de 500,00 lei, pentru sãvârșirea contravenției prevãzute de disp.art. 3 pct.31 din același act normativ.
In fapt, s-a reținut cã, la data de 11.11.2012, în jurul orelor 2.30, în timp ce se afla pe ulița sãteascã din localitatea Sudiți, . jud.Buzãu, în fața domiciliului sãu, a adresat injurii și expresii jignitoare numitelor B. Steluța și B. Victorița. Totodatã, petentul nu s-a prezentat în data de 06.12.2012, orele 9.00, la sediul Postului de Poliție Poșta Câlnãu, deși a fost citat în acest sens.
Instanța constată că plângerea a fost formulată de către petent la data de 27.12.2012, în termenul legal prevăzut de art.31 alin.1 din OG 2/2001 de la data comunicãrii procesului-verbal, 19.12.2012 (fila 4).
Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care pot fi invocate de instanță din oficiu, iar petentul nu a invocat niciunul din motivele de nulitate prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001.
Astfel, procesul- verbal conține mențiunile privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, instanța constată că procesul-verbal de contravenție indică în primul rând dispozițiile art. 3 pct.1 din Legea nr.61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, care prevãd: „ 1) săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice”, constituie contravenție dacã faptele nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni.
Potrivit disp.art.4 alin.(1) lit.b) din același act normativ, aceastã contravenție se sancționeazã cu amendã de la 200 lei la 1.000 lei .
Cu privire la cea de-a doua faptã, instanța reține cã, potrivit disp. art. 3 pct.31 din Legea nr.61/1991, refuzul unei persoane de a se prezenta la sediul poliției, la cererea ori la invitația justificată a organelor de urmărire penală sau de menținere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constituie contravenție și se sancționează, potrivit disp.art.4 alin.(1)lit.a) din același act normativ, cu amenda de la 100 lei la 500 lei.
Prin urmare, se poate concluziona că faptele au fost corect încadrate, iar sancțiunile au fost individualizate între limitele fixate de actul normativ de incriminare, procesul - verbal atacat fiind legal întocmit cu privire la acest aspect.
Sub aspectul temeiniciei,
petentul solicită anularea procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 06.12.2012, arãtând, în esențã, cã nu a sãvârșit faptele reținute în sarcina sa.
Cu privire la contravenția prevãzutã de disp.art.3 pct.1 din Legea nr.61/1991, instanța reține urmãtoarele:
Anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța trebuie sã determine dacã garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală), sunt sau nu aplicabile în procedura contravențională din prezentul litigiu.
Analizând fapta și sancțiunea aplicatã prin procesul-verbal atacat, prin prisma criteriilor stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, instanța constată că fapta reținutã în sarcina petentului reprezintã „acuzație în materie penalã”, în sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni, având în vedere urmãtoarele:
-art.3 pct.1 din Legea nr. 61/1991 reprezintã dispoziții de aplicabilitate generală, opozabile tuturor și nu vizeazã doar o categorie de persoane cu statut special;
-dispozițiile legale enunțate impun un anumit comportament și alãturã acestei cerințe o sancțiune care urmãrește în același timp sã previnã și sã pedepseascã;
- sancțiunea în cuantum maxim de 1.000,00 lei, aplicatã unei persoane fizice, are un grad de severitate destul de ridicat, reprezentând o sumã mai mare decât salariul minim garantat pe economie.
În această situație, instanța apreciază că, în prezenta cauzã, se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice recunoscute persoanei acuzate, printre care și prezumția de nevinovăție a petentului- garantată de art. 6 § 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului - ce privește și aspectul probațiunii în cadrul soluționării unei plângeri contravenționale, care, fără îndoială, profită persoanei acuzate, sarcina probei revenind organului constatator, cu respectarea în acest mod a principiului egalitãții armelor.
Pe de altã parte, potrivit practicii CEDO în materie contravenționalã, în situația în care agentul constatator a constatat direct și nemijlocit sãvârșirea faptei sancționate prin procesul-verbal, prezumția de veridicitate a celor cuprinse în procesul verbal nu este una nerezonabilã (cauza Blum c.Austriei).
Însã, în cazul de față, atât din cuprinsul procesului-verbal atacat, cât și din raportul agentului constatator Mãntãrãu C., se reține că agentul care a întocmit procesul -verbal de constatare a contravenției nu a constatat personal săvârșirea contravenției.
In aceastã situație, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu se bucurã de prezumția relativã de veridicitate și nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces -verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
In consecință, petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție, astfel încât nu trebuie sã facã proba contrarã celor reținute prin procesul-verbal, iar intimata trebuie să facă dovada faptului că acesta se face vinovat de săvârșirea contravenției.
Instanța reține cã, în dovedirea contravenției pentru care a fost sancționat petentul, intimata Inspectoratul de Poliție al Județului B. a depus raportul agentului constatator Mãntãrãu C. și declarațiile numitelor B. S. și B. Steluța.
Potrivit raportului agentului constatator, din declarația numitei B. S., rezultã cã, la data de 11.11.2012, orele 02.30, în timp ce aceasta se afla plecatã de la domiciliul din localitatea Sudiți, a fost sunatã de mama sa, B. Steluța, care i-a spus cã petentul aruncã cu pietre pe acoperișul casei lor și le adreseazã injurii și expresii jignitoare din fața porții, fãrã un motiv întemeiat.
In primul rând, instanța constatã cã numita B. S., persoana care a fãcut reclamația cãtre Poliția Poșta Câlnãu, nu a fost prezentã la sãvârșirea faptelor reținute în sarcina petentului, astfel încât a declarat situația de fapt comunicatã de mama sa, B. Steluța. Pentru acest motiv, instanța apreciazã cã aceastã declarație nu are relevanțã pentru stabilirea situației de fapt.
In al doilea rând, instanța reține cã procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției trebuie să aibă la baza întocmirii sale mijloace de probă temeinice în ceea ce privește existența faptei contravenționale, săvârșirea faptei de către petent și vinovăția acestuia în comiterea contravenției, mențiunile agentului constatator inserate în actul sancționator neputând singure servi drept temei pentru aplicarea sancțiunii contravenționale, în absența altor mijloace de probă. Legea permite ca procesele -verbale de sancționare să fie întocmite de polițiști care nu au perceput efectiv săvârșirea faptei, dar o constată pe baza verificărilor efectuate în urma sesizării.
Or, instanța apreciază că, în aceastã cauzã, nu putea fi sancționatã contravențional o persoanã doar în baza declarațiilor fãcute de persoanele împotriva cãrora se pretinde a fi sãvârșite faptele, persoane care fac parte din aceeași familie și cu care petentul se afla în stare conflictualã, fãrã existența altor probe care sã dovedeascã vinovația sa.
Procedând în mod contrar, agentul constatator a fãcut posibil ca în cauză sã ia naștere o stare de dubiu care, pe baza prezumției de nevinovăție, nu poate decât să profite petentului.
Astfel, din verificarea declarațiilor date de numita B. Steluța (f.17-18), reiese cã, în seara de 11.11.2012, stãtea de vorbã cu fiica sa, B. Victorița și datoritã unor zgomote, a ieșit la colțul casei, moment în care l-a vãzut pe petent, în dreptul porții acestuia, adresând cuvinte și expresii jignitoare, dupã care a intrat în casã și a continuat discuția cu fiica sa.
La rândul sãu, numita B. Victorița, i-a declarat verbal agentului constatator, cã, în seara respectivã, l-a vãzut pe stradã pe petent, dar „nu a ieșit la vecinul sãu”.
În aceastã situație, instanța constatã cã fapta reținutã în sarcina petentului, nu a fost doveditã în cauzã, elementul material al contravenției presupunând săvârșirea de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare, ori din declarațiile celor douã persoane împotriva cãrora s-ar fi sãvârșit presupusa contravenție nu rezultã nici care au fost faptele, actele sau gesturile obscene, nici în ce au constat acele injurii și expresii jignitoare. De asemenea, pentru ca elementul material din cuprinsul laturii obiective al acestei contravenții sã fie realizat, trebuie ca faptele petentului sã fie de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora. Ori, în lipsa unor declarații complete și a unei descrieri corespunzãtoare a faptelor, instanța nu poate verifica în ce mãsurã presupusele fapte ar fi tulburat liniștea publicã și ar fi provocat indignarea cetãțenilor, în mãsura în care nu a fost indicatã nicio altã persoanã care sã fi auzit aceste injurii sau care sã fi fost deranjatã în vreun fel de faptele petentului. Mai mult, chiar numita B. Steluța a arãtat cã, dupã ce l-a vãzut pe petent pe stradã, „am intrat în casã, continuând discuția cu fiica mea”, nelãsând impresia cã ar fi fost indignatã nici mãcar aceasta de presupusele fapte ale petentului și nici cã s-ar fi simțit lezatã în vreun fel.
In concluzie, instanța apreciazã cã agentul constatator din cauzã nu a procedat la o verificare temeinicã a situației de fapt înainte de încheierea procesului-verbal, iar dovedirea de către intimatã a faptei pentru care petentul a fost sancționat, exclusiv în baza declarațiilor celor douã persoane implicate, ar depăși limitele rezonabile impuse de gravitatea mizei și de dreptul la apărare al petentului.
Aceasta cu atât mai mult cu cât agentul constatator a realizat o descriere pur formalã a contravenției în cuprinsul procesului-verbal, fãrã a specifica acțiunile autorului și toate circumstanțele de naturã a imprima faptei acest caracter.
Pentru aceste considerente, instanța apreciazã că sancționarea petentului apare ca netemeinică, în lipsa dovedirii de către intimatã a faptelor reținute în sarcina acestuia, procesul-verbal nefiind temeinic întocmit.
Cu privire la contravenția prevãzutã de art. art.3 pct.31 din Legea nr.61/1991,
Instanța reține cã, în data de 05.12.2012, petentul a fost citat pentru data de 06.12.2012, sã se prezinte la sediul Postului de Poliție Poșta Câlnãu, soția sa semnând pentru primirea citației (f.24).
Deși petentul a arãtat în fața instanței, la termenul din data de 28.02.2014, cã a fost plecat din localitate și nu a avut posibilitatea sã rãspundã solicitãrii organelor de poliție, instanța nu poate aprecia cã aceste susțineri sunt verosimile, în lipsa administrãrii oricãror mijloace de probã din care sã rezulte acest fapt.
Se constată, așadar, că materialul probatoriu administrat în cauză se coroborează cu mențiunile din procesul -verbal atacat, petentul nu a fãcut dovada existenței unei situații de fapt contrare celei reținute de organul constatator în sarcina sa, astfel încât forța probantă a procesului-verbal de contravenție nu a fost înlăturată.
In aceastã situație, instanța conchide cã procesul-verbal este temeinic întocmit, petentul săvârșind contravenția reținutã în sarcina sa, refuzând sã se prezinte la cererea organelor de poliție, astfel încât sancționarea sa este temeinicã.
Cu privire la sancțiunea aplicatã, instanța reține cã, dispozițiile art.7 alin.3 din OG 2/2001, prevãd posibilitatea aplicãrii sancțiunii avertismentului și în situația în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede expres aceastã sancțiune, pentru a permite în acest mod sancționarea faptelor de o gravitate redusã cu luarea în considerare și a altor criterii de individualizare decât limitele sancțiunii pecuniare.
Analizând gradul de pericol social al faptei sãvârșite, în conformitate cu criteriile prevãzute de art.21 alin.3 din OG 2/2001, instanța apreciazã cã sancțiunea amenzii, aplicate în cuantumul maxim prevãzut de lege, este prea asprã, nefiind proporționalã cu gradul de pericol social al faptei sãvârșite, care este minim, raportat la împrejurarea în care a fost sãvârșitã fapta și la urmãrile acesteia.
Astfel, instanța apreciază că fapta are o gravitate redusã și cã se impune înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, care rãspunde cerințelor de proporționalitate prevãzute de art.5 alin.5 și art.21 alin.3 din OG nr.2/2001. Aceastã sancțiune este mai potrivitã realizãrii scopului general al aplicãrii unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra faptei sãvârșite și de a-l determina sã adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/ 2001, instanța va admite în parte plângerea contravențională, va anula în parte procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 06.12.2012, sub aspectul sãvârșirii contravenției prevãzute de disp.art.3 pct.1 din Legea nr.61/1991, exonerând petentul de la plata amenzii în cuantum de 500,00 lei. Totodatã, va modifica procesul-verbal cu privire la contravenția prevãzutã de art.3 pct.31 din Legea nr.61/1991, în sensul cã va înlocui sancțiunea amenzii în cuantum de 500,00 lei cu sancțiunea avertisment, atrãgând atenția petentului asupra pericolului social al faptei sãvârșite și recomandându-i sã respecte dispozițiile legale.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., având în vedere principiul disponibilității procesului civil, instanța va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul M. G., cu domiciliul în comuna Poșta Câlnău, . în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B.-Postul de Poliție Poșta Câlnãu cu sediul în B., .-10, jud.B..
Anuleazã în parte procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 06.12.2012, sub aspectul sãvârșirii contravenției prevãzute de disp.art.3 pct.1 din Legea nr.61/1991 și exonereazã petentul de la plata amenzii în cuantum de 500,00 lei.
Modificã procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 06.12.2012, cu privire la contravenția prevãzutã de art.3 pct.31 din Legea nr.61/1991, în sensul cã înlocuiește sancțiunea amenzii în cuantum de 500,00 lei cu sancțiunea avertisment.
Atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei și îi recomandã respectarea dispozițiilor legale.
Ia act cã nu se solicitã cheltuieli de judecatã.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțatã în ședințã publicã, azi, 28.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. I. C. Z.
Red. E.I./ Tehnored.: E.I.
4 ex./ 28.03. 2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 24/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6116/2014.... → |
|---|
