Plângere contravenţională. Sentința nr. 4626/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4626/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 13-03-2014 în dosarul nr. 5515/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
JUDEȚUL B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4626
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13.03.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE - M. S.
GREFIER - I. A. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul B. I., cu domiciliul în com. Barcea, ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/06.03.2013 întocmit de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în B., .-10, jud. B..
Prezența și dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 06.03.2014, consemnările au fost făcute în încheierea din acea dată, parte integrantă din prezenta hotarare, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de astăzi, 13.03.2014, cand a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Deliberand asupra cauzei civile de fata constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzau la data de 20.03.2013 sub nr._, petentul B. I. a formulat plangere împotriva procesului-verbal de contraventie . nr._/06.03.2013, solicitand anularea acestuia, ca nelegal si netemeinic.
In motivarea cererii, petentul a arătat că, în fapt, a efectuat manevra de depasire cu circa 100 m, inainte de zona de actiune a indicatorului “depasire interzisa”, pe marcaj longitudinal discontinuu, dupa ce a semnalizat corespunzator si s-a asigurat. Dupa aproximativ 400 m de la efectuarea depasirii, a fost oprit din spate de autoturismul poliției, fiind sancționat contravențional.
În drept, au fost invocate dispozitiile O.U.G. nr.195/2002 rep. si ale O.G. nr.2/2001.
Actiunea este scutita de taxa judiciara de timbru si timbru judiciar potrivit art.36 din O.G.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si art.15 lit.i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
In sustinerea plangerii, petentul a arătat că întelege să se folosească de proba cu martori. De asemenea, a depus la dosarul cauzei, în copie, procesul verbal de contraventie contestat (fila 4), adresa nr._/07.03.2013 (fila 5).
Petentul a solicitat judecarea cauzei în lipsa.
Intimatul a formulat întampinare (fila 13), prin care a solicitat respingerea actiunii, avand în vedere ca petentul a fost sanctionat în mod legal de catre agentul constatator, abaterea fiind înregistrată. Pe fondul depasirilor neregulamentare, în special în zona supravegheata de echipajele de politie, s-au produs evenimente rutiere soldate cu persoane decedate si ranite grav.
Intimatul a mai arătat că se opune audierii martorilor prevăzuți de art.315 din Noul C.proc.civ.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.205-208 C.proc.civ.
Intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
In sustinerea cererii, intimatul a depus la dosarul cauzei, extras trecut contraventional (fila 14), copia înregistrarii video (CD-fila 15).
La termenul de judecata din data de 05.12.2013, instanța, în temeiul art.258 din Noul C.proc.civ., a încuviintat petentului - proba cu înscrisuri si proba testimoniala, cu declaratia unui martor G. C., apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile dezlegării pricinii.
Martorul G. C. a fost audiat în sedinta publica din data de 06.03.2014, declaratia acestuia fiind consemnata si atasata la dosarul cauzei (fila 36).
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin procesul-verbal de contraventie . nr._/06.03.2013 (fila 4), s-a retinut ca la data de 06.03.2013, orele 14.26, DN2B km 16+500, Galbinasi, numitul B. I. a condus auto BMW cu numar_ pe DN 2 B pe raza loc.Galbinasi din directia Buzau catre Braila, a efectuat manevra de depasire a auto politiei cu nr.MAI34577, care circula in acelasi sens, in zona de actiune a indicatorului “depasire interzisa”, cu marcaj continuu, circuland pe contrasens.
S-a retinut încalcarea art.100 alin.3 lit.e din O.U.G. nr.195/2002 Rep., contravenientul fiind sanctionat cu amenda contraventionala in cuantum de 375 Ron, echivalentul a 4 puncte-amenda. De asemenea, i s-a retinut permisul de conducere.
Contravenientul a refuzat sa semneze procesul verbal.
Potrivit art.100 alin.3 lit.e din O.U.G. nr.195/2002 Rep., constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni (4 sau 5 puncte amenda) si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile, fapta conducatorului de autovehicul sau de tramvai, privind nerespectarea regulilor privind depasirea.
De asemenea, potrivit art.111 din O.U.G.nr.195/2002 Rep., permisul de conducere sau dovada inlocuitoare a acestuia, se retine :
c). la savarsirea uneia dintre contraventiile prevazute la art.100 alin.3 …
Dispozitiile art.120 alin.1 lit.i din H.G. nr.1391/2006 arata că: se interzice depășirea vehiculelor……când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.
Analizand legalitatea procesului verbal de contraventie, instanta constată că acesta cuprinde toate mentiunile prevazute de art.17 din O.G. nr.2/2001, sub sanctiunea nulitatii absolute a procesului verbal de contraventie. Desi petentul a aratat in cuprinsul plangerii contraventionale, faptul ca procesul verbal contestat ar fi nelegal, totusi acesta nu a indicat niciun motiv de nulitate a procesului verbal de contraventie.
Referitor la temeinicia procesului verbal, instanța constată pentru început că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Aceasta deoarece, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost dezincriminate, în lumina jurisprudenței CEDO (cauzele A. c. României, Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kaubec c. Slovaciei), acest gen de contravenție (referitoare la normele rutiere) intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 CEDO. La această încadrare conduc două argumente: 1. norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Legea nr.319/2006); 2. amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv.
Curtea europeană a drepturilor omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, c. Maszini c. României, hotărârea din 21.09.2006) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are, în sensul art. 6 din Convenție, caracter penal.
Instanța apreciază, de asemenea, că lipsa gravității pedepsei aplicate petentului, nu poate priva o contravenție de caracterul său inerent penal (în accepțiunea Curții europene a drepturilor omului – Cauza Ozturc c. Germaniei).
Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Față de cele de mai sus, instanța reiterează faptul că textul Convenției Europene a Drepturilor Omului (la fel și jurisprudența Curții) face parte din dreptul intern al României încă din anul 1994, iar, în raport de dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Cu toate acestea, astfel cum a statuat Curtea în cauza A. c. României, cauza A. c. României, în deciziile din cauzele N. c. României și I. P. c. României, cauza H. și alții c. României, precum și în cauza N. G. c. României, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația muncii, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.
Plecând de la raționamentul Curții europene, reamintim că, odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii. Nu mai puțin important este faptul că, pentru a nu se aduce atingere art. 6 din Convenție, orice decizie a instanței naționale de a respinge anumite cereri în apărare sau de a acorda relevanță unei anumite probe în defavoarea alteia, trebuie să fie temeinic motivată, în caz contrar intervenind arbitrarul.
Din materialul probator administrat in cauza, instanta retine ca petentul nu a reusit sa rastoarne prezumtia de legalitate si temeinicie a procesului verbal de contraventie. Desi instanta a administrat proba cu înscrisurile depuse de catre petent si proba testimoniala cu un martor, instanta constata ca situatia retinuta in procesul verbal de contraventie corespunde realitatii, prin prisma probelor depuse de catre intimat.
Astfel, potrivit inregistrarii video aflate pe CD-ul aflat la fila 15 din dosarul cauzei, instanta constata ca se poate constata în mod clar, cum auto cu numar_ efectueaza depasirea marcajului longitudinal continuu. Mai mult decat atat, depasirea s-a efectuat inclusiv pe marcajul continuu, dupa cum se poate observa pe înregistrarea video, fapt ce determina cresterea gradului de pericol al faptei contraventionale.
De asemenea, instanța constată că însusi petentul se contrazice în modul în care descrise fapta contraventională. Astfel, în cuprinsul plangerii contraventionale, petentul a declarat că „a efectuat manevra de depasire cu circa 100 m, înainte de zona de actiune a indicatorului “depasire interzisa”, pe marcaj longitudinal discontinuu, dupa ce a semnalizat corespunzator si s-a asigurat. Dupa aproximativ 400 m de la efectuarea depasirii, a fost oprit din spate de autoturismul poliției, fiind sancționat contravențional.” Pe de alta parte, la termenul de judecata din data de 06.03.2014, petentul a declarat ca “a efectuat depășirea, a văzut că echipajul de poliție a făcut semnal dreapta, ca să poată el să își continue circulația. Mașina de poliție a micșorat viteza cu care rula și a semnalizat, cu intenția de a-i face loc. M. cu 80 km/h, a depășit mașina poliției și, după 2-3 km, a fost oprit de aceștia. Niciuna dintre mașinile care se aflau în spatele său, nu au depășit mașina poliției”.
Referitor la declaratia martorului G. C., instanta o apreciaza ca neconcludenta, avand in vedere sustinerile acestuia, in sensul ca acesta a declarat ca “masina de politie s-a oprit, iar soferul a facut semnal stanga, iar dansii si-au continuat drumul. Masina de politie a facut semnal dreapta si a iesit de pe carosabil, iar petentul nu a incalcat axul drumului”. Or, din inregistrarea video, se poate observa cum masina condusa de petent depaseste axul drumului, incalcand marcajul longitudinal continuu.
Prin urmare, instanța reține că vinovăția petentului a fost dovedită indubitabil prin probele administrate în cauză, produse de intimat, petentul nefăcând dovada contrară, astfel că procesul verbal a fost temeinic întocmit.
Instanta reține că nu s-a facut dovada unei situatii de fapt contrare celei retinute în procesul verbal de contraventie, sarcina probei revenindu-i contestatorului in virtutea dispozitiilor art.129 alin.1 C.proc.civ. si art.1169 C.civil, astfel că prezumția conform căreia situatia retinuta în procesul verbal corespunde realității, nu a fost răsturnată.
Avand în vedere împrejurarile savarsirii faptei - locul si momentul savarsirii acesteia, gradul de pericol social al faptei savarsite, instanta apreciaza că sanctiunea contraventionala aplicată petentului a fost corect individualizată, amenda fiind stabilită în cuantumul minim prevăzut de art.100 alin.3 coroborat cu art.98 alin.4 lit.b din O.U.G.nr.195/2002 Rep., respectiv 4 puncte-amendă.
In ceea ce privește suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, instanța reține că aceasta sanctiune contraventionala complementara se aplica automat, conform dispozitiilor art.100 alin.3 din O.U.G. nr.195/2002 Rep., avand un caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă ignorarea dispozițiilor legale pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski v. Franța, 7 decembrie 1999).
Pentru aceste motive, instanta, urmează să respinga plangerea contravențională, ca neintemeiata, să mentina procesul verbal contestat si măsurile dispuse prin acesta.
In temeiul art.274 C.proc.civ. si potrivit principiului disponibilitatii, instanta urmează să ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plangerea contraventionala formulată de petentul B. I., cu domiciliul în com. Barcea, ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/06.03.2013 întocmit de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în B., .-10, jud. B., ca neintemeiată.
Mentine procesul verbal contestat si măsurile dispuse prin acesta.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronuntata în sedinta publica, azi, 13.03.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. S. I. A. C.
Red. M.S.
Tehnored. M.S.
4 ex./25.04.2014
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7607/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8671/2014.... → |
|---|
