Plângere contravenţională. Sentința nr. 3800/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3800/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 5276/200/2013
DOSAR NR._
ROMANIA
JUDECATORIA BUZAU – SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA NR.3800
SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 05 martie 2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
P.: A. C.
GREFIER: F. L.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile, având ca obiect plângere contravențională,formulată de petenta . cu sediul în P., ., județul A., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-I. BUCUREȘTI,cu sediul în București, Sector 1, .. 38
La apelul nominal făcut in ședința publică au lipsit părțile
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care arata că, procedura este legal îndeplinită, după care:
Instanța, din oficiu, procedând la verificarea competenței sale generale, materiale, teritoriale, conform dispozițiilor art.131 alin.1 din Codul de procedură civilă, stabilește că este competentă conform dispozițiilor art.126 alineatul 1 din Constituția României, art.94 pct.4 din codul de procedură civilă și art.32 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001.
Instanța ia act că, petenta a solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform art.223 alin.3 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 258 alin.1 raportat la art.255 și la art.292 cod procedură civilă instanța admite ca întemeiată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei solicitată de părți.
Instanța în temeiul prevederilor art.394 Cod procedură civilă declară dezbaterile închise,apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare .
J U D E C AT A:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe din data de 15.03.2013, petenta . a solicitat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-I. BUCUREȘTI,anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 27.02.2013,și pe cale de consecință exonerarea petentei de la plata contravalorii amenzii în sumă de 4.000 lei; în subsidiar, a solicitat înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că,în data de 27.02.2013, a fost oprit în trafic în vederea verificării, conducătorul auto M. V., ocazie cu care a fost încheiat formularul de control trafic privind timpii de conducere și odihnă .,reținându-se neprezentarea numărului necesar de diagrame tahografice pentru perioada 13.02.2013 ora 12.11-19.02.2013 ora 16.19 și 19.02.2013 ora 19.34-27.02.2013 ora 16.04,pentru încălcarea prevederilor art.8 alin.1,pct.31 din OG nr.37/2007.
Situația reținută de organul constatator nu corespunde realității pentru că,anterior plecării în călătorie,formularul a fost predat sub semnătură conducătorului auto care a luat în primire auto cu numărul de înmatriculare_ /_ .
Faptul că,conducătorul auto,nu a prezentat formularul organului de control,angajează răspunderea acestuia deoarece avea obligația de păstrare a documentelor la bordul autovehiculului.
În subsidiar,solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment,deoarece se află la prima faptă de acest gen iar avertismentul este o sancțiune suficientă pentru îndreptarea contravenientului.
În drept, petenta a indicat dispozițiile OG nr.2/2001 și OG nr.37/2007 și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedirea acțiunii, petenta a depus, în copie, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 27.02.2013,Anexa-certificat de desfășurarea a activității,cartela nr._WN2010 din data de 27.02.2013,pentru auto_, cartela nr._WN2010 din data de 19.02.2013,pentru auto_, cartela nr._WN2010 din data de 13.02.2013 pentru auto_ -filele 6-15.
În apărare,intimata Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - Inspectoratul Teritorial 7,a formulat întâmpinare, prin care a solicitat motivat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată, nelegală și menținerea procesului-verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic, inclusiv sub aspectul sancțiunii aplicate.
În motivare, intimata a arătat că,la controlul efectuat de către inspectorii I. în data de 27.02.2013,asupra vehiculului cu numărul de înmatriculare_ /_, condus de către conducătorul auto M. V., s-a constatat că,petenta efectua transporturi fără a deține la bord și fără să poată prezenta la momentul și la locul controlului numărul necesar de diagrame/ înregistrări tahografice pentru 28 de zile anterioare datei controlului,respectiv pentru perioada 13.02.2013 ora 12.11-19.02.2013 ora 16.19 și 19.02.2013 ora 19.34-27.02.2013 ora 16.04, șoferul neputând face dovada activităților sale prin vreun alt document care să ateste activitatea șoferului pentru diagramele care lipseau, abatere ce constituie contravenție în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 1 pct. 31 din O.G. nr. 37/2007 pentru stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, în continuare OG 37/2007.
Intimata a mai arătat că, toți operatorii de transport sunt obligați să înmâneze o dovadă a activității șoferului, la plecarea acestuia în cursă, respectiv tipizatul care se completează cu datele de identificare ale conducătorului auto, tipizat pe care se menționează dacă acesta a avut o perioadă de odihnă sau o altă situație și reprezintă o dovadă ce vine tocmai în scopul de a justifica lipsa diagramelor la bordul vehiculelor, ori la momentul controlului acest tipizat nu exista la bordul vehiculului controlat.
Certificatul de desfășurare a activității depus de petentă,nu are număr de înregistrare iar formularele atașate sunt completate cu datele și orele la minut,ceea ce nu se poate dacă formularul este întmit înainte de cursă.
Sub aspectul înlocuirii sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, intimata a arătat că sancțiunea avertismentului nu se impune în condițiile în care o faptă ca cea de față nu poate fi socotită o faptă de o gravitate redusă. De asemenea,petenta a fost sancționată în mai multe rânduri de agenții constatatori ai I..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118 din Codul de procedură civilă, cele ale O.G. nr. 2/2001 și cele ale O.G. nr. 37/2007 pentru stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora.
În apărare, intimata a solicitat prin întâmpinare administrarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus în copii certificate pentru conformitate cu originalul,formular de control trafic privind timpii de conducere și odihnă ., fila 26,extras din baza de date a ARR, fila 27-29.
În baza dispozițiilor art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform dispozițiilor art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.
La termenul din 05.03.2014,instanța a încuviințat pentru ambele părți, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției încheiat de către agentul constatator al intimatului INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-INSPECTORATUL TERITORIAL 7, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 4.000 lei, constatându-se că, în data de 27.02.2013, ora 19.45, pe DN 2B, km 6,zona industrială a municipiului B.,a fost oprit și controlat autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ /_, aparținând societății ., condus de către conducătorul auto M. V., care efectua transport rutier public de mărfuri, fără a deține la bord și fără a putea prezenta numărul necesar de înregistrări tahografice pentru 28 de zile anterioare datei controlului,înregistrări ale activităților,alt document justificativ conform Reg CE 561/2006,respectiv pentru perioada 13.02.2013 ora 12.11-19.02.2013 ora 16.19 și 19.02.2013 ora 19.34-27.02.2013 ora 16.04,faptă prevăzută de dispozițiile art. 8 alin. 1 pct. 31 din O.G. nr. 37/2007 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 9 alin. 1 lit. c) din același act normativ. Cu această ocazie a fost întocmit formularul de control trafic privind timpii de conducere și odihnă . nr._,semnat și înmânat conducătorului auto.
De asemenea, s-a menționat faptul că,petentul poate achita în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, respectiv suma de 2.000 lei.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu a fost semnat de către petentă, agentul constatator menționând că reprezentantul petentei nu este de față, astfel că nu poate formula obiecțiuni.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 pct. 31 din O.G. nr. 37/2007, constituie contravenție neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital, iar potrivit dispozițiilor art. 9 alin. 1 lit. c) din același act normativ, contravențiile prevăzute la art. 8 se sancționează cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei aplicabilă întreprinderii sau operatorului de transport rutier, pentru faptele prevăzute la alin. 1 pct. 1-11, 31 și 32.
După ce a constatat că, plângerea a fost introdusă înlăuntrul termenului prevăzut la art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că, acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de judecată reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art.34 din OG 2/2001, instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Instanța reține faptul că, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția,conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petenta și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acesteia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța mai reține că,procesul verbal analizat,reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007).
Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară.
De altfel, instanța are obligația de a respecta prezumția de nevinovăție care presupune, totodată, nemijlocire și contradictorialitate.
În prezenta cauză, instanța apreciază că, sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 4.000 lei aplicată unei persoane juridice pentru o contravenție la regimul privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petentă a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO.
Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petenta, se impune cu forță superioară.
De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Astfel,alegația petentei în sensul că, faptele nu corespund adevărului deoarece conducătorului auto i-a fost predat pe bază de semnătură formularul prin care se certifică desfășurarea activității pentru autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ /_ ,nu este suficientă, atâta timp cât aceasta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
În cauza dedusă judecății, instanța constată că, petenta . nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar un certificat de desfășurare a activității fără număr de înregistrare și formulare completate cu date și ore la minut,ceea ce este imposibil dacă formularul este întocmit înainte de plecarea în cursă,astfel că, nu au valoarea de înscris justificativ.
Situația descrisă în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este susținută și de formularul de control în trafic . aflat la fila 23 din dosar și de fișa de control I. fila 26, agentul menționând că șoferul autovehiculului a prezentat la controlul în trafic formularul pentru atestarea activităților din care nu reiese că a efectuat odihna zilnică.
Pe cale de consecință, în măsura în care petenta invocă împrejurări ce pot constitui cauze exoneratoare de răspundere, sarcina probei acestor împrejurări îi revine acesteia.
Instanța reține că, dispozițiile O.G. nr. 37/2007, se completează cu cele ale regulamentelor europene care sunt direct aplicabile, fără a fi necesară transpunerea acestora în dreptul intern, regulamentele europene având efect direct și aplicabilitate imediată.
Potrivit art. 26 alin. 7 lit. a) din Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului și Consiliului UE de modificare a Regulamentului nr. 3820/85 al Consiliului, instanța reține că în situația în care conducătorul auto conduce un autovehicul echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I, acesta trebuie să fie în măsură să prezinte, la cererea unui inspector de control, foile de înregistrare din săptămâna în curs și pe cele pe care le-a utilizat pe parcursul celor 15 zile precedente, precum și orice informație introdusă manual și orice imprimat scos în timpul săptămânii în curs și în timpul celor cincisprezece zile precedente, iar după 1 ianuarie 2008, duratele prevăzute se referă la ziua în curs și la perioada precedentă de 28 zile.
De asemenea, instanța amintește că,potrivit dispozițiilor art. 15 pct. 7 lit. c) din același act normativ, inspectorii autorizați pot verifica respectarea acestui Regulament prin analizarea foilor de înregistrare, a datelor afișate sau imprimate care au fost înregistrate de aparatul de înregistrare sau de cardul conducătorului auto, sau, în lipsa acestora, prin analizarea oricărui document justificativ care dovedește nerespectarea dispozițiilor.
Față de aceste texte normative, instanța apreciază că, petenta avea, așadar, obligația de a prezenta diagramele din ziua în curs și pe cele din cele 28 de zile precedente.
Totodată, instanța consideră că petentei îi incumbă dovada de a prezenta documente justificative pentru perioada 13.02.2013 ora 12.11-19.02.2013 ora 16.19 și 19.02.2013 ora 19.34-27.02.2013 ora 16.04,pentru care conducătorul autovehiculului nu a putut prezenta diagrame tahografice.
În consecință, cu toate că, petenta a contestat prin prezenta plângere situația de fapt astfel cum a fost reținută de către agentul constatator, instanța consideră că,nu a fost făcută nicio dovadă în acest sens, care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși îi revenea această obligație,astfel că,apreciază că petenta se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentei.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Orice faptă contravențională prezintă un grad de pericol social abstract, specific oricărei fapte contravenționale asemănătoare, precum și un grad de pericol social concret, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, la urmarea produsă, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului și la celelalte date înscrise în procesul-verbal. Gradul de pericol social abstract este apreciat și stabilit de legiuitor, la momentul incriminării faptei contravenționale și se reflectă în special în modul de sancționare a faptei prevăzut de legiuitor prin actul normativ de incriminare.
În speță, instanța reține că, pentru fapta contravențională prevăzută de art. 8 pct.31 din OG 37/2007 în art. 9 alin.1 lit. c) din același act normativ este stabilită sancțiunea amenzii, cu limite între 4.000 și 8.000 RON. Așadar, observând sancțiunea stabilită (amenda fără posibilitatea de aplicare a avertismentului), precum și cuantumul ridicat al acesteia (minimul amenzii contravenționale de 4000 RON), se constată că legiuitorul a apreciat că fapta prevăzută de art. 8 pc.31 din OG 37/2007 prezintă un grad de pericol social abstract ridicat.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că, pericolul social al faptei reținute ca fiind săvârșite de către petentă este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora.
De asemenea, în raport de imposibilitatea de verificare a respectării perioadelor de condus, a perioadelor de pauză, instanța constată că fapta este în măsură a prezenta un grad de pericol social semnificativ, aducând atingere și siguranței pe drumurile publice și drepturilor fundamentale garantate angajaților firmelor de transport.
Ca atare, instanța va considera operațiunea de individualizare a sancțiunii aplicate ca fiind corect și proporțional realizată în raport de fapta reținută și impactul acesteia asupra valorilor sociale proteguite. Dispozițiile legale incidente urmăresc îmbunătățirea condițiilor sociale pentru lucrătorii cărora li se aplică, precum și îmbunătățirea siguranței rutiere în general. Prin respectarea obligațiilor de prezentare a diagramelor, societățile de transport asigură respectarea perioadei obligatorii de repaus zilnic și săptămânal.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire amenzii cu sancțiunea avertismentului, reținând pe de o parte, că petenta este o societate comercială ce ar trebui să se comporte ca un adevărat profesionist, iar pe de altă parte, că petenta a fost sancționată cu amendă al cărei cuantum este îndreptat spre minimul amenzii prevăzute de lege, instanța consideră că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii în cuantumul stabilit de către agentul constatator, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Față de aceste aspecte, în lipsa unor dovezi care să releve împrejurări deosebite de săvârșire a faptei, care să justifice reținerea unui grad de pericol social concret redus al faptei, instanța nu poate reține că în speță s-ar impune reindividualizarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate.
Așadar, fiind menținută prezumția de validitate și legalitate a procesului verbal contestat, nefiind înlăturată forța probantă de care se bucură acesta, dar fiind înlăturată prezumția de nevinovăție a petentei, căreia într-adevăr i-a conferit relevanță Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în materie contravențională, prin oferirea posibilității fiecărei părți implicate în a-și dovedi susținerile și, ținând seama că prin procesul verbal de contravenție acesteia i-a fost aplicată sancțiunea amenzii de 4000 de lei, dozată în mod corespunzător gradului de pericol social al faptei, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va considera că plângerea formulată de petenta . împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 27.02.2013,dedusă judecății, este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge, și implicit va menține procesul verbal de constatare a contravenției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge plângerea formulată de petenta . cu sediul în P., ., județul A., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-I. BUCUREȘTI,cu sediul în București, Sector 1, .. 38, împotriva procesului-verbal . nr._ din 27.02.2013,întocmit de către intimat, ca neîntemeiată.
DEFINITIVĂ.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 05.03.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
CARMEN A. L. F.
Red. A.C
Tehnored. F.L
Exempl 4/02.04.2014
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 29/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4865/2014.... → |
|---|
