Pretenţii. Sentința nr. 17/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 17/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 20-10-2014 în dosarul nr. 7576/200/2010*
DOSAR NR. 7._ *
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 17.165
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 20.10.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – NĂSTĂSOU N.
GREFIER – P. L. - S.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect pretenții, formulată de reclamantul C. F., cu domiciliul în ., în contradictoriu cu pârâții ., cu sediul în ., și M. L. – I., cu domiciliul în ..
Prezența și dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea; prin serviciul registratură, pârâta . concluzii scrise.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr 7323/200/14.07.2009 reclamantul C. F. a solicitat în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA COMUNEI S. și P. D. pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să de dispună anularea actului de concesionare teren încheiat de P. D. sau despăgubirea acestuia pentru investiția făcută.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat că prin actul de concesiune nr 2244/25.11.1997 tatăl său a primit în concesiune . suprafață de 1000 mp, iar conform contractului de concesiune nr 1486/24.05.2001 a preluat acest teren pentru construcția unei case.
Conform actului adițional 3220/28.10.2002 la contractul de concesiune 1486/24.05.2001 termenul prevăzut la art 8 din contractul de concesiune a fost prelungit cu un an de zile, respectiv până la data de 24 mai 2003.
Reclamantul a mai arătat că începând cu această dată a efectuat investiții pe respectivul teren care constau în împrejmuirea terenului cu gard din țeavă și soclu din beton cu plasă sîrmă, iar după data de 16.08.2004 a început lucrările de construcție a locuinței în baza autorizației nr 14/16.08.2004 eliberată de Primăria S. și care constau în: turnarea fundației casei conform proiect, obținerea cărții funciare, racordarea la sursa de apă potabilă cu acordul Primăriei, plantarea de pomi fructiferi, au fost plătite utilitățile către Primăria S..
În luna mai 2009 Primăria comunei S. a scos la licitație această parcelă și a atribuit-o pârâtei P. D., fără a ține cont că pe . făcute investiții, fără a înștiința reclamantul în scris de rezilierea contractului, atribuind altei persoane fără acordul deținătorului conform art 16 din contractul de concesiune nr 2244/1997.
Acțiunea nu a fost motivată în drept.
În dovedire reclamantul a atașat la dosar următoarele înscrisuri în copie xerox: Act adițional la contractul de concesiune nr 1486/24.05.2001 emis sub nr 3220/28.10.2002 de Primăria comunei S., contract de concesiune nr 2244/25.11.1997, autorizație de construire nr 14/16.08.2004 eliberată de Primăria comunei S..
Pârâta Primăria comunei S. în termen legal a depus la fila 13 dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, motivat de faptul că reclamantului i-a fost eliberată autorizația de construire în data de 16.08.2004 în scopul construirii unei locuințe pe terenul concesionat.
Potrivit art 7 alin 5 din Legea nr 50/1991 autoritatea emitentă a autorizației de construire stabilește o perioadă de valabilitate de cel mult 12 luni de la data emiterii, interval în care solicitantul este obligat să înceapă lucrările, iar potrivit art 7 alin 6 din același act normativ neînceperea lucrăriilor ori nefinalizarea acestora în termenele stabilite conduce la pierderea valabilității.
Deși reclamantul a început lucrările de construcții, s-a oprit la stadiul turnării fundației astfel încât, aflându-se în situația prevăzută de art 7 alin 6 din Legea nr 50/1991, Consiliul Local S., prin Hotărârea nr 13/2009 a constatat rezilierea de drept a contractului de concesiune încheiat cu dl C. F., autorizația de construire obținută pierzându-și valabilitatea.
Afirmația reclamantului potrivit căreia nu i-a fost comunicată respectiva hotărâre nu poate fi luată în considerare întrucât hotărârea a fost afișată la sediul primăriei, a susținut pârâta.
De asemenea, faptul că reclamantului îi era cunoscută rezilierea contractului de concesiune rezultă în mod evident și din participarea acestuia la licitația organizată în data de 20.05.2009, în cadrul căreia și-a prezentat oferta pentru același lot 42, pentru care însă a concurat cu P. D. a cărei ofertă, mai avantajoasă din punct de vedere financiar a fost declarată câștigătoare; în plus, reclamantul nu a indicat temeiul de drept pe care își sprijină cererea.
Pârâta P. D., în condițiile art 115 și următoarele C.p.c, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii întrucât anterior desfășurării licitației organizată de Consiliul Local S. pentru concesionarea unor terenuri în scopul construirii de locuințe proprietate personală și-a procurat, de la sediul concedentului, documentația de atribuire în cuprinsul căreia se afla și tabelul cu loturile scoase la licitație, tabel în care figura și lotul nr. 42 pentru care a decis să-și prezinte oferta.
La data de 20 mai 2009 a participat la licitația organizată de concedent, licitație în urma căreia a fost declarată câștigătoare și i-a fost atribuit în concesiune lotul nr. 42, fiindu-i încheiat contract de concesiune; în plus, a acționat cu bună credință în sensul că nu a avut cunoștință de faptul că pe teren se aflau bunurile indicate de reclamant, situația creată nefiindu-i imputabilă.
Prin serviciul registratură al instanței, la data de 24.11.2009 reclamantul și-a completat sub raport obiectiv acțiunea în sensul că a solicitat obligarea pârâților la plata pagubelor produse prin distrugere și abuz în serviciu în sumă de_ lei compusă din_ lei reprezentând fundație casă și gard și 5000 lei reprezentând 50 pruni, 10 vișini, 10 piersici.
În motivare, reclamantul a arătat că primarul la puțin timp după ce a atribuit contractul de concesiune altei persoane a dispus să-i fie demolată fundația casei, gardul și apoi i-a scos toți pomii fructiferi din rădăcină, care erau deja dați pe rod. La puțin timp după ce a fost evacuat cu forța de pe respectivul teren, o altă construcție a fost ridicată de către P. D., cu toate că în aceeași . alte suprafețe de teren.
Terenul care făcea obiectul contractului de concesiune în suprafață de 1000 mp era împrejmuit cu gard din plasă sudată și plasă de sârmă galvanizată cu stâlpi din țeavă sudată.
Autorizația își pierde valabilitatea în situația în care pe terenul supus unui contract de concesiune nu se construiește nimic în termenul de 1 an, fapt ce nu este incident în cauză întrucât pe teren s-a turnat o fundație a casei, s-a împrejmuit cu gard și s-au plantat pomi fructiferi.
În drept au fost invocate dispozițiile art 998 și 999 C. civ.
La termenul de față, reclamantul prin apărătorul ales a arătat că își menține și primul capăt de cerere din acțiunea introductivă referitor la anularea contractului de concesiune nr 2378/10.06.2009 încheiat între pârâți.
În cauză au mai fost depuse la dosar următoarele înscrisuri în copie xerox: documentație tehnică pentru atribuire număr cadastral întocmit de Comino N. ( Hotărâre nr 20/19.04.2003 emisă de Consiliul Local S., anexa la aceasta, plan de situație concesiuni . concesiune nr 1486/24.05.2001, plan încadrare zonă, memoriu tehnic, plan de amplasament, fișa corpului de proprietate), înscris sub semnătură privată intitulat „Domnule P. Procuror”( filele 31-34 dosar), certificat de urbanism nr 3/13.05.2003 eliberat de Primăria comunei S., autorizație de construire nr 14/16.08.2004 eliberată de Primăria comunei S., memoriu tehnic( filele 38-40 dosar), facturi fiscale nr_/13.09.2004, nr_/19.09.2004, nr_/11.10.2004, nr_/21.10.2004, nr_/11.12.2004, chitanțe ( filele 46-47 dosar), CI pentru reclamant, contract de concesiune nr 2378/10.06.2009.
La termenul din 18.01.2010, instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței sale materiale invocată din oficiu, în raport cu care a reținut cauza spre soluționare, conform art 137 al 1 C.p.civ.
Prin sentința civilă 335/18.01.2010 pronunțată de Judecătoria B. a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței invocată din oficiu și competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalului B..
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că potrivit art 17 C.p.civ, cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.
În categoria cererilor accesorii, la care se referă art 17 C.p.civ, trebuie incluse toate acele cereri care se grefează pe acțiunea principală. Așa este cazul în care reclamantul formulează mai multe capete de cerere grupate în jurul unei pretenții principale.
În speță, capătul de cerere din acțiunea pendinte judecății privind plata prejudiciului cauzat are caracter accesoriu față de capătul de cerere referitor la anularea contractului de concesiune încheiat între pârâți sub nr. 2378/10.06.2009, având în vedere și dispozițiile art. 27 ind. 3 și 27 ind. 4 din Legea nr. 219/1998 modificată.
Ca urmare, instanța apreciază că, în raport de capătul de cerere principal din acțiunea introductivă, referitor la competența de soluționare a cauzei, devin incidente dispozițiile art. 27 ind. 2 alin 3 din Legea nr. 219/1998 care prevede că acțiunea în justiție - împotriva actelor emise cu încălcarea dispozițiilor respectivei legi - se introduce la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul autorității contractante.
Autoritatea contractantă este Primăria comunie S., jud. B..
Dosarul fiind trimis a fost înregistrat pe rolul Tribunalului B. sub nr._ .
În cauză instanța a administrat proba testimonială ( depoziția martorului I. C. M. fiind consemnată la fila 14 dosar) și proba cu înscrisuri în cadrul căreia au mai fost atașate în copie: hotărârea nr 13/31.03.2009 emisă de Cpmuna S., procese verbale încheiate la 31.08.2008 și 17.07.2009.
Prezent în instanță la termenul de judecată în ședință publică din 23.04.2010 reclamantul a declarat că renunță la capătul de cerere privind anularea Contractului de concesiune nr 2378 din 10 iunie 2009; ca urmare, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale în soluționarea cauzei.
Prin sentința civilă nr. 345/23.04.2010 pronunțată de Tribunalul B. s-a luat act de declarația reclamantului de renunțare la capătul de cerere privind anularea Contractului de concesiune nr. 2378 din 10 iunie 2009 încheiat între Primăria . D., a fost admisă excepția de necompetență materială a Tribunalului B. și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a capătului de cerere privind despăgubirile materiale solicitate în favoarea Judecătoriei B..
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul B. a reținut că raportat la cuantumul despăgubirilor solicitate de reclamant și de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b din C.p.civ, capătul de cerere în discuție întemeiat pe art. 998-999 C. civ. este de competența Judecătoriei B..
După declinarea de competență, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ 31.05.2010.
La termenul de judecată din 12.09.2011 a fost stabilit cadrul procesual corect în ceea ce privește pârâta Primăria . că aceasta are denumirea corectă ., reclamantul a mărit câtimea obiectului pretențiilor, în temeiul art. 132 C.p.civ, la sumele de_ lei reprezentând beneficiu nerealizat, c/val pomi fructiferi, gard și lucrări de construcții potrivit concluziilor celor două rapoarte de expertiză întocmite în cauză.
În cauză instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri, proba testimonială (depoziția martorului D. C. fiind consemnată la fila 31 dosar), proba cu expertiză tehnică (raportul de expertiză agricolă întocmit de expert S. E. fiind depus la filele 38-42 dosar și raportul de expertiză construcții întocmit de expert R. N. fiind depus la filele 43-47 dosar)
Împotriva celor două rapoarte de expertiză a formulat obiecțiuni pârâta ., obiecțiuni ce au fost respinse de instanță pentru motivele arătate în încheierea de ședință din 12.09.2011.
Prin sentința civilă nr. 6290/19.09.2011, Judecătoria B. a admis in parte actiunea modificata, completata si restransa formulata de reclamantul C. F., in contradictoriu cu pârâții PRIMARIA COMUNEI SAPOCA, P. D. si INSTITUTIA PRIMARULUI COMUNEI SAPOCA, a obligat pârâta . la plata către reclamant a sumelor de 1600 lei reprezentând c/val pomi fructiferi, de 3500 lei reprezentând beneficiu nerealizat rezultat din c/val producției pomilor fructiferi aferent perioadei 2009-2010 și de_ lei reprezentând c/val gard și lucrări de construcție.
De asemenea, a obligat pârâta . la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 2383 lei.
Instanța a respins capetele de cerere referitoare la obligarea pârâtei P. D. la plata către reclamant a c/val pomilor fructiferi, beneficiului nerealizat, gard, lucrări de construcție și cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei soluții au formulat recurs atât reclamantul C. F., dar și pârâta ..
Prin Decizia civilă nr. 67/30.01.2012, Tribunalul B. a admis atât recursul reclamantului C. F., dar și pe cel formulat de pârâta ., sentința fiind casată, iar cauza trimisă spre rejudecare, pentru suplimentarea probatoriilor în vederea stabilirii corecte a situației de fapt.
S-a dispus ca în rejudecare, instanța fondului să stabilească cadrul procesual corect, urmând a lămuri, și a pune în discuție, dat fiind susținerea din recurs a reclamantului recurent, dacă acesta, atunci când a indicat Instituția Primarului ca pârâtă a dorit a se judeca cu Primarul M. L., ca persoană solidar răspunzătoare alături de .> După stabilirea cadrului procesual corect, instanța fondului trebuia să analizeze și prima critică a recurentului reclamant C. F., în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată.
De asemenea, s-a dispus audierea membrilor comisiei și a reprezentanților organului de poliție prezenți la întocmirea procesului verbal din 17.07.2009, cu atât mai mult cu cât însăși martorii propuși spre audiere de către reclamant au declarații contradictorii.
S-a apreciat că Judecătoria B. a făcut o insuficientă cercetare a fondului și nu a înlăturat contradicțiile existente între probele administrate în cauză și văzând că este necesară administrarea de probatorii suplimentare, apte să lămurească pe deplin situația de fapt, probatorii a căror administrare nu este posibilă în recurs, Tribunalul a casat sentința pronunțată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru suplimentarea probatoriilor, în vederea stabilirii corecte a situație de fapt și a cadrului procesual.
Ca urmare casării, cauza a fost reînregistrată sub nr._ și a revenit potrivit dispozițiilor art. 99 al. 6 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, completului inițial învestit.
Prin încheierea de ședință din data de 02.05.2012, a fost admisă excepția de incompatibilitate invocată de judecătorul cauzei, dispunându-se repartizarea aleatorie a cauzei.
Cauza a fost repartizată CC 6.
La data de 25.02.2013, reclamantul a precizat cererea, în sensul că nu mai înțelege să se judece și cu P. D., aceasta ne mai trebuind să figureze ca și pârât. De asemenea, a arătat că înțelege să se judece cu . și cu M. L. I., răspunderea acestora urmând să fie solidară, având în vedere calitatea de prepus a acestuia din urmă, conform art. 20, 21, 23, 57 și altele din Legea nr. 215/2001.
De asemenea, a precizat că acțiunea formulată este întemeiată pe dispozițiile răspunderii delictuale, conform art. 998 și următoarele CC.
Primăria . la aceeași dată, adresa nr. 1944/21.02.2013, în care a arătat că HCL nr. 13/2009 a fost făcută publică prin afișarea la sediul primăriei însă nu a fost comunicată și reclamantului, fapt care însă nu are relevanță întrucât acesta a fost prezent și a depus oferta în cadrul licitației desfășurată în luna mai 2009, pentru același lot care a făcut obiectul contractului de concesiune care i-a fost reziliat.
De asemenea, se arată că reclamantul a fost notificat cu adresa nr. 2481/17.06.2009 să își ridice edificiile de pe suprafața de teren în litigiu, dar și faptul că reclamantul a ridicat o cantitate de bolțari din ciment aflați în custodia Postului de Poliție S., la data de 31.08.2009.
Odată cu acest răspuns, s-a depus adresa nr. 2481/17.06.2009 (fila 16 – dosar rejudecare) și procesul verbal din data de 31.08.2009 (fila 17).
În urma solicitării instanței, la data de 17.04.2013, Primăria . procesul verbal de licitație din data de 20.05.2009 (fila 21 – 27).
În rejudecare, având în vedere și dispozițiile deciziei de casare, instanța a încuviințat la data de 20.05.2013, proba cu acte, martori, respectiv, audierea martorilor care au fost prezenți la încheierea procesului verbal din data de 17.07.2009, dar și reaudierea martorilor deja audiați, precum și interogatoriul pârâților. A prorogat discuțiile asupra necesității refacerii expertizei la momentul ulterior administrării probatoriului încuviințat.
Au fost audiați martorii, declarațiile acestora fiind la filele 62 – 63 și 81 – 85.
Pârâtul M. L. I., deși citat cu mențiunea „personal la interogatoriu”, nu s-a prezentat în instanță, motiv pentru care s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 225 C.. Pârâta . interogatorului încuviințat, conform formularului aflat la fila 59 – 61.
La termenul din data de 20.01.2014, instanța a solicitat Primăriei . procesul verbal de afișare a HCL prin care s-a dispus scoaterea la licitație a terenului și modalitatea de comunicare a hotărârii către reclamant.
La acest termen, instanța a apreciat că se impune efectuarea unei expertize în cauză, apărătorul reclamantului afirmând că se impune doar refacerea lucrării deja efectuate.
Instanța a dispus emiterea unei adrese către Primăria . i s-a solicitat să depună la dosarul cauzei procesul verbal prin care s-a dispus rezilierea contractului de concesiune, modalitatea de comunicare a acestuia către reclamant, modalitatea de comunicare a hotărârii nr. 13/2009, procesul verbal de afișare a hotărârii prin care s-a dispus scoaterea la licitație a terenului și modalitatea de comunicare a hotărârii către reclamant, dar și fotografiile efectuate de agentul de poliție, cu prilejul evacuării reclamantului de pe teren. De asemenea, a solicitat Primăriei să depună la dosarul cauzei autorizația de construcție, certificatul de urbanism și anexele acestora. Totodată, în situația în care evidențele instituției nu se regăsesc relațiile solicitate, să fie efectuate precizări în acest sens.
Primăria . la dosar adresa nr. 273/28.02.2014, prin care a arătat că rezilierea contractului de concesiune al reclamantului a fost dispusă prin Hotărârea Consiliului Local al ./2009, această hotărâre fiind afișată la sediul primăriei, fără a exista însă un proces verbal de afișare..
Referitor la scoaterea la licitație a terenului, se arată că aceasta a fost dispusă prin HCL nr. 14/2009, această hotărâre a fost afișată la sediul primăriei, iar data, obiectul și toate detaliile desfășurării licitației, au făcut obiectul anunțului publicat de primărie în ziarele România Liberă, Adevărul și Viața Buzăului din data de 24.04.2009. se arată că această ultimă hotărâre nu a fost comunicată reclamantului, întrucât nu aveau această obligație, anunțul fiind publicat în ziarele menționate potrivit Legii nr. 50/1991.
Au fost depuse, în copie, Autorizația de construire nr. 14/16.08.2004, hotărârea CL S. nr. 13/31.03.2009, cererea reclamantului în vederea emiterii autorizației de construire din data de 08.06.2004, precizări privind completarea formularului „cerere pentru emiterea autorizației de construire/desființare”, anexă, hotărârea CL S. nr. 14/31.03.2009 privind concesionarea a 32 de locuri de casă, prin licitație publică deschisă, certificatul de urbanism nr. 3/13.05.2003 (filele 91 – 100).
La data de 03.03.2014, instanța a dispus efectuarea expertizelor în specialitatea construcții și agricultură, obiectivele expertizei fiind stabilite prin încheierea de ședință de la acea dată.
În cauză au fost efectuate expertizele dispuse, rapoartele întocmite aflându-se la filele 113 – 114 (expertiza agricolă) și 212 – 216 (expertiza în construcții).
Lucrările efectuate de către cei doi experți au fost comunicate părților spre luare la cunoștință și formulare de obiecțiuni.
Părțile nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
La data de 13.10.2014, instanța a acordat părților cuvântul pe fond, amânând pronunțarea la data de 20.10.2014, pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise. . C. F. au depus concluzii scrise. Pârâtul M. L. I. nu a depus concluzii scrise în cauză, deși nu a fost prezent la nici un termen de judecată.
Analizând cauza, având în vedere dispozițiile obligatorii ale Deciziei civile nr. 67/30.01.2012, Tribunalul B., potrivit art. 315al. 1 C., precum și întreg materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 24.05.2001, în baza contractului de concesiune nr. 1486, reclamantul a concesionat de la pârâta . . de 1000 mp, amplasată în localitatea S. și având ca vecinătăți la N - P. I., la E- drum acces, la S- N. V. și la V- V. L., începând cu data de 30.11.1997 pentru edificarea unei locuințe, scop în care se obliga potrivit art. 8 din actul în discuție a obține autorizația de construire în termen de 12 luni. Prin Actul adițional la acest contract termenul prevăzut la art. 8 a fost prelungit până la data de 24.mai 2003.
Verificând clauzele contractului de concesiune aflat la fila 6 – 7 din dosarul nr._, instanța constată că în art. 7 din contract se prevede un pact comisoriu de gradul 2, (în opinia instanței, pentru motivele pe carele vom arăta în continuare), pentru NEPLATA la termen a obligațiilor contractuale. D. urmare, pactul comisoriu înserat privește situația în care concesionarul nu achita prețul concesiunii și taxa anuală. Referitor la încadrarea pactului comisoriu în gradul 2, instanța constată că în articolul menționat se arată că neachitarea obligațiilor conduce la rezilierea de drept a contractului.
Pactul comisoriu de gradul 2 este clauza prin care partile stabilesc ca in cazul in care o parte nu va executa obligatiile, cealalta parte are dreptul sa desfiinteze unilateral contractul. Debitorul insa se va putea libera de datorie prin executarea pana in momentul punerii sale in intarziere. ., instanta de judecata sesizata de debitor va putea constata ca, desi obligatia nu a fost executata in termen, totusi a fost executata inainte de a fi fost declarata rezolutiunea de catre creditor.
Instanța nu va putea reține existența pactului comisoriu de gradul 3, care consta in clauza prin care se prevede ca in cazul in care una din parti nu executa obligatiile sale pana la un anumit termen, contractul este rezolvit de plin drept.
Clauza prevăzută în art. 7 nu prevede o reziliere de plin drept, ci una de drept. Oricum, chiar și în situația în care clauza ar putea fi apreciată ca și pact comisoriu de gradul 3, intervenția instanței, în sensul de a se pronunța asupra rezoluțiunii contractului este NECESARĂ.
Instanța mai reține că potrivit art. 18 din contract, contractul de concesiune încetează pentru nerespectarea termenului de execuție a locuinței, conform autorizației.
În cauză, conform susținerii pârâtei ., arătată în TOATE cererile formulate, desființarea contractului s-a datorat faptului că reclamantul nu a respectat termenul de execuție al lucrării.
Sub acest aspect, clauza prevăzută de art. 18 reprezintă un pact comisoriu de gradul 1, care presupune ÎN MOD OBLIGATORIU intervenția instanței în vederea rezoluțiunii contractului.
Cu toate acestea, prin Hotărârea Consiliului Local al ./31.03.2009, s-a luat act de rezilierea de drept a contractului încheiat cu reclamantul, pentru nerespectarea condițiilor contractuale cu privire la obținerea autorizației de construire și de realizare a locuinței.
Sub acest aspect, instanța constată culpa evidentă ca pârâtei . procedat la rezilierea contractului ÎN LIPSA unei hotărâri a instanței de judecată, care să dispună rezilierea contractului.
Hotărârea Consiliului Local al ./31.03.2009 NU a fost comunicată reclamantului NICIODATĂ. Conform adresei nr. 273/28.02.2014, această hotărâre a fost afișată la sediul Primăriei, fără însă a se fi încheiat în acest sens un proces verbal de afișare.
Potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 215/2001, hotărârile cu caracter normativ devin obligatorii și produc efecte de la data aducerii lor la cunoștință publică, iar cele individuale, de la data comunicării.
Prin dispozițiile sale, dar mai ales prin efectele pe care aceasta le produce, Hotărârea Consiliului Local al ./31.03.2009 ARE UN CARACTER INDIVIDUAL, privind un număr de trei persoane, respectiv, pe numiții N. C. și P. M. și reclamantul C. F..
De altfel, potrivit dispozițiilor art. 4 din această hotărâre, Secretarul comunei trebuia SĂ COMUNICE hotărârea persoanelor interesate. Or, acest lucru nu s-a realizat, iar aducerea hotărârii la cunoștința publică prin modalitatea afișării să fie ineficientă din punct de vedere juridic. În acest sens, instanța constată că prin Hotărârea Consiliului Local al ./31.03.2009, adoptată în chiar aceeași zi, s-a aprobat concesiunea pentru 32 locuri de casă, printre acestea, aflându-se și . obiectul contractului de concesiune. Ca act administrativ care înlătura un drept sau interes al reclamantului, Hotărârea Consiliului Local al ./31.03.2009 era susceptibilă verificării controlului de legalitate, atât din punct de vedere al autorității publice ierarhic superioare, dar și din punct de vedere jurisdicțional, așa după cum Legea nr. 554/2004 o prevede. Cum situația a fost tranșată prin emiterea unei a doua hotărâri, orice alte apărări referitoare la posibilitatea luării la cunoștință despre existența hotărârii prin care s-a luat act de rezilierea de drept a contractului încheiat cu reclamantul, urmează a fi respinse, acestea fiind contrare legilor amintite.
Și din acest punct de vedere instanța constată culpa în care s-au aflat pârâții.
Conform susținerilor reclamantului, imediat intrării în folosința terenului, l-a împrejmuit cu gard, a edificat fundația construcției și a plantat pomi fructiferi.
Reclamantului i-a fost eliberate de pârâta . sub nr. 3/13.05.2003 certificatul de urbanism și sub nr. 14/16.08.2004 autorizația de construire pentru locuința în discuție .
Fiind audiați martorii care au participat efectiv la desființarea lucrărilor efectuate de către reclamant pe terenul concesionat, aceștia nu au putut preciza cu exactitate numărul pomilor plantați de către acesta, declarațiile vizând 72/73 pomi (declarație martor I. C. M.), 30 de pomi (declarație martor C. V.) și 26 pomi (declarație martor N. L.). Absolut toți ceilalți martori audiați AU confirmat existența pe terenul în cauză a pomilor, neputând preciza însă numărul acestora.
Față de aceste neconcordanțe, instanța a dat eficiență, dincolo de declarațiile exacte sau mai puțin exacte ale martorilor, procesului verbal întocmit cu acea ocazie, respectiv, la data de 17.07.2009, în care s-a reținut existența unui număr de 26 de bucăți pomi fructiferi. Din declarația martorului S. C., pe atunci, viceprimarul comunei, acești pomi erau cu un diametru de 10 – 15 cm la tulpină, fiind amplasați atât pe lângă gard, dar și pe interiorul proprietății.
Același proces verbal atesta existența pe terenul care făcuse obiectul concesiunii a unei împrejmuiri din plasă sudată, a unei fundații de ciment și a unui cămin de apă din cărămidă, toate efectuate de către reclamant, precum și a unui număr de 900 bucăți bolțari ciment.
Referitor la fundația de ciment care era efectuată, toți martorii confirmă existența acesteia. Cu privire la dimensiunile acesteia, deși s-a afirmat că la locul faptei au fost efectuate fotografii de către organele de poliție, aspect recunoscut atât de către martorul M. M., pe atunci, ajutor de șef de post, dar și de martorul C. V. N., persoana care a efectuat fotografiile, acestea nu au putut fi prezentate instanței. Martorul C. V. a arătat că aceasta se înălța la peste jumătate de metru asupra solului, iar în ceea ce privește dimensiunile laturilor, s-a arătat că „au fost puse cam două cofraje pe lungime și două pe lățime”, cofrajul având 4 metri lungime. Același aspect, referitor la elevația fundației este confirmat și de martorul S. C.. Ceilalți martori audiați au confirmat existența fundației, fără a putea relata detalii privind dimensiunile acestora. De asemenea, toți martorii au afirmat că nu au fost efectuate măsurători în ceea ce privește laturile fundației, în procesul verbal fiind însă menționate ca și dimensiuni ale fundației 12 m.l. pe lungime și 5 m.l. pe lățime. Această dimensiune este apropiată și de declarația martorului C. V., dar și de evaluarea reținută de către expert în raportul de expertiză efectuat în cauză, care este corespunzătoare Autorizației de construire nr. 14/16.08.2004.
Toți martorii audiați în cauză, dar și procesul verbal din data de 17.07.2009, au confirmat existența pe teren a unui cămin de apă și racord la rețeaua de alimentare cu apă stradală, astfel încât, asupra existenței acestuia nu există îndoială.
În ceea ce privește gardul din plasă de sârmă, pe soclu din beton și stâlpi din țeavă metalică, instanța reține, de asemenea, că martorii au confirmat în totalitate existența acestuia. Procesul verbal din data de 17.07.2009 reține însă doar existența gardului pe laturile scurte ale proprietății, respectiv, 20 m.l. în partea din față, și 20 m.l. în partea din spate. Aceste valori au fost avute în vedere de către expert la evaluarea prejudiciului, iar asupra raportului de expertiză, părțile nu au formulat obiecțiuni.
D. urmare, la data evacuării reclamantului de pe teren, investițiile reclamate existau, acestea fiind pe deplin probate.
În urma emiterii Hotărârii Consiliului Local al ./31.03.2009, la data de 17.07.2009, pârâta ., fără a anunța pe reclamant și în absența acestuia cu ajutorul unui excavator a scos de pe terenul concesionat toate lucrările, plantațiile și construcțiile edificate de reclamant, a nivelat suprafața respectivă, iar ulterior a pus în folosință pe pârâta P. D. care și-a edificat propriile construcții.
Instanța va înlătura apărările pârâtei . potrivit cărora vina aparține reclamantului întrucât nu a respectat termenul pentru obținerea autorizației de construire și că ar fi fost reziliat contractul de concesiune încheiat la data la care au fost distruse bunurile sale, întrucât pe de o parte în raport cu pactul comisoriu înscris în art. 18 din contractul părților reclamantul trebuia pus în întârziere în formele prevăzute de lege (pârâta nefăcând nicio probă în acest sens potrivit art 129 C.p.civ și art 1169 C. civ)
Pe de altă parte, pârâta a fost cea care a emis, fără nici o opoziție, reclamantului autorizația de construire după data de 24 mai 2003.
Din punct de vedere al succesiunii actelor emise, în lipsa unei hotărâri judecătorești care să dispună rezilierea contractului de concesiune, la momentul evacuării reclamantului și desființării lucrărilor efectuate, contractul de concesiune ERA încă în vigoare.
În consecință, activitatea de evacuare a reclamantului, deși justificată de existența Hotărârii Consiliului Local al ./31.03.2009, a căpătat caracter delictual, pentru considerentele deja arătate, la momentul la care am analizat modul în care această hotărâre a fost emisă.
Vinovați de săvârșirea faptei sunt pârâții, respectiv, Primaria Comunei S., . Primar si M. L. I., pe atunci, primarul localității și cel răspunzător de aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local, potrivit dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 215/2001. Din punct de vedere al legii civile, răspunderea este solidară, conform dispozițiilor art. 1003 CC.
Cu privire la întinderea prejudiciului, instanța reține că potrivit Raportului de expertiză efectuat de expert S. E., c.valoarea celor 26 de pomi fructiferi este de 595 lei, iar beneficiul nerealizat rezultat din c/val producției pomilor fructiferi aferent perioadei 2010 – 2014 este de 3.120 lei. Instanța va înlătura suma de 250 lei, referitoare la întreținerea plantației, deoarece aceste cheltuieli erau necesare în vederea obținerii beneficiului, potrivit principiului ubi emolumentum, ibi onus.
De asemenea, Raportul de expertiză efectuat în cauză de expert R. N., arată că valoarea actualizată a fundației de beton, a gardului și a căminului de apă cu racord de alimentare la apa stradală este de 29.900 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 998 CC, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
În cauză s-a făcut dovada existenței faptei ilicite, rezultată din desființarea ilegală a lucrărilor efectuate de către reclamant, a vinovăției pârâților și a prejudiciului produs acestuia, ca urmare a faptei ilicite reținute.
Față de considerentele mai sus expuse, având în vedere existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită săvârșită de pârâți și prejudiciul cauzat ținând cont de principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat și principiul reparării în natură (sau prin echivalent) instanța apreciază ca fiind întemeiată cererea pendinte judecății.
Pentru aceste motive, instanța va admite in parte acțiunea formulata de reclamantul C. F., în contradictoriu cu pârâții PRIMARIA COMUNEI SAPOCA, . Primar si M. L. I. și va obliga în solidar pârâții la plata către reclamant a sumelor de: 595 lei, reprezentând c.valoarea a 26 pomi fructiferi, 3.120 lei reprezentând beneficiu nerealizat rezultat din c/val producției pomilor fructiferi aferent perioadei 2010 - 2014 și de 29.900 lei reprezentând c/val lucrări de construcție.
Față de soluția instanței, reținând culpa procesuală a pârâților, urmează ca în temeiul art. 274 C.p.civ să oblige în solidar pârâții la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 3.759,4 lei, rezultate din taxele judiciare de timbru aferente cererii, onorariu avocat și onorarii experți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite in parte acțiunea înregistrată sub nr._, formulata de reclamantul C. F., domiciliat in . în contradictoriu cu pârâții PRIMARIA COMUNEI SAPOCA, cu sediul in ., . Primar si M. L. I., domiciliat in ..
Obligă în solidar pârâții la plata către reclamant a sumelor de: 595 lei, reprezentând c.valoarea a 26 pomi fructiferi, 3.120 lei reprezentând beneficiu nerealizat rezultat din c/val producției pomilor fructiferi aferent perioadei 2010 - 2014 și de 29.900 lei reprezentând c/val lucrări de construcție.
Obligă în solidar pârâții la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 3.759,4 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.10.2014.
P. GREFIER,
N. N. P. L. – S.
Red NN/Tehnored.PLS
5 ex/ 21.11.2014
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 30/2014.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
