Plângere contravenţională. Sentința nr. 381/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 381/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 10-01-2014 în dosarul nr. 17271/200/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 381
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.01.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: L. C. R.
GREFIER: L. E. D.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul ., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - CESTRIN.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, cererea este legal timbrata, la dosar s-a depus, in termen, intampinare de catre intimata ce a fost comunicata petentului, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 131 alin 1 C.proc.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta cerere - în temeiul art. 126 al. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, material - în temeiul art. 94 C.proc.civ. și teritorial în temeiul art. 10 indice 1 din OG nr.15/2002.
Instanța, în temeiul art. 258 cu referire la art.255 C.pr.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile de la dosar, apreciind-o ca fiind pertinenta, concludenta și utila soluționării cauzei si constatand cauza in stare de judecata o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângereaînregistrată pe rolul Judecatoriei B. la data de 11.10.2013, sub nr._, petentul . a chemat în judecată pe intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - CESTRIN, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/17.06.2011, ca nelegal și netemeinic, exonerarea de plata amenzii contravenționale și de plata tarifului de despăgubire și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunilor cu avertismentul.
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că intelege sa invoce atat motive de nelegalitate cat si motive de netemeinicie si ca acest proces verbal nu i-a fost comunicat. Petentul a invocat nelegalitatea procesului verbal nefiind prezentate clar toate imprejurarile in urma carora s-a aplicat sanctiunea, nu i s-a acordat posibilitatea sa arate obiectiunile sale, situatia de fapt nu a fost confirmata de cel putin un martor, nu s-a procedat la retinerea certificatului de inmatriculare, fiind incalcate dispozitiile art. 16 alin.1, 6 si 7, art.19, art. 28 din OG nr. 2/2001.
Petentul a mai aratat ca ii sunt recunoscute garantiile din procesul penal, ca i se creeaza o situatie mai grea fiind obligat sa achite mai multe amenzi pentru aceeasi fapta, ca suma primita de CNADNR drept valoare de despagubire reprezinta contravaloarea unei roviniete pe 12 luni.
În concluzie, solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal, iar în subsidiar transformarea amenzii în avertisment și anularea tarifului de despăgunire.
În drept, petentul a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001, OG nr.15/2002, Ordinul 769/2010.
În dovedire, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, un set de acte, reprezentând: procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/17.06.2011 întocmit de către instituția intimată (fila 7), adresa nr._/25.09.2013 emisă de Administrația Fiscală a Municipiului B. (fila8) și alte înscrisuri.
Cererea este legal timbrata cu taxa de timbru in suma de 20 de lei, potrivit disp. art. 19 din OUG nr.80/2013.
Întimata a formulat întâmpinare, la data de 01.11.2013, prin care a solicitat respingerea plangerii ca neintemeiate.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că fapta reținută în sarcina petentului constituie contravenție potrivit art. 8 din OG nr. 15/2002, agentul constatator a individualizat corect sancțiunea aplicată raportat la dispozițiile art. 21 alin.3 din OG nr.2/2001, aplicând sancțiunea în cuantumul minim potrivit art. 14 anexa 2. dovada săvârșirii contravenției reprezintă proba foto emisă de sistemul SIEGMCR, care atestă prezenta autovehiculului în data, la ora și în locul stipulat în procesul-verbal.
Intimata a mai arătat că procesul-verbal îndeplinește condițiile prevăzute de OG nr. 15/202 coroborat cu OG nr. 2/2001, fiind întocmit, cu respectarea prevederilor art. 9 alin.2 și 3 din OG nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei-S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor-Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor. Procesul-verbal constestat conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator cu certificatul calificat emis de CertSIGN SA.
A mai aratat ca lipsa mentiunilor prevazute de art.16 din OG nr. 2/2001 atrage sanctiunea nulitatii relative si numai in cazul in care s-a dovedit o vatamare ce nu se poate acoperi decat prin anularea actului.
În drept, a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001, OG nr. 15/2002, Ordinul M.T.I. nr.769/2010 și Codul de procedură civilă.
În probațiune a depus la dosar: dovada comunicării procesului verbal prin afisare (fila 26), planșa foto (fila 15), certificat calificat și autorizație de control (fila 14).
Instanța a încuviințat în cauză proba cu înscrisuri, pentru ambele părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
La data de 17.06.2011 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul COMPANIEI NAȚIONALE DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE – CESTRIN, procesul verbal de contravenție . nr._ prin care s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG. nr. 15/2002, constând în aceea ca la data de 19.12.2010, ora 10:11 autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentului, a circulat pe DN 2 - km 115+80 m, pe raza localității Mărăcineni, fără a deține rovinietă valabilă.
Pentru acest motiv, s-a aplicat contestatorului, sancțiunea amenzii în cuantum de 1.250 lei și a fost obligat la plata tarifului de despăgubire în valoare de 320 de euro.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa petentului și a unui martor, contravenția fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale Sistemul Informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.
În ceea ce privește excepțiile nulității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției invocate de petent, instanța le califica ca fiind apărări de fond, iar nu veritabile excepții procesuale, asupra cărora să fie obligată să se pronunțe în condițiile art.248 C.proc.civ.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța observă că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor impuse de OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității, de către un agent constatator competent în raport cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii arătate la art. 17 din actul normativ citat, respectiv cele privitoare la numele, prenumele si calitatea agentului constatator, denumirea si sediul contravenientului, descrierea faptei savârsite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Instanța reține că prin Decizia nr. XXII/ 19.03.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, într-un recurs în interesul legii, s-a statuat că nerespectarea la încheierea unui proces-verbal a altor dispoziții legale decât cele prevăzute de art.17 din OG nr. 2/2001, se sancționează cu nulitatea relativă, fiind necesară dovada existenței unei vătămări suferite de petent și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.
În aceste condiții, instanța nu poate primi critica petentului potrivit căreia în procesul-verbal contestat nu au fost prezentate în mod clar toate împrejurările care au determinat aplicarea sancțiunii contravenționale. Față de dispozițiile art. 16 alin 1 paragraful 2 din OG 2/2001, potrivit cărora procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită fapta, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, instanța apreciază că acestea au fost respectate, fapta fiind descrisă în mod clar și concis în cuprinsul procesului-verbal.
Instanța nu poate primi critica petentului privind neaplicarea sancțiunii complementare, aceea a reținerii certificatului de înmatriculare a autovehiculului până la prezentarea dovezii de achitare a tarifului de despăgubire, apreciind că această omisiune nu poate conduce la anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei, nefiind o cauză de nulitate absolută a acestuia, nici chiar virtuală. Mai mult, instanța constată că petentul nu a făcut dovada vreunei vătămări suferite ca urmare a neluării acestei măsuri, reținând că dimpotrivă – această omisiune i-a profitat, permițându-i utilizarea în continuare a autovehiculului.
De asemenea va respinge si critica petentului referitor la obligativitatea confirmării de către cel puțin un martor a situației reținute de agentul constatator (art.19 alin.1, 2 si 3 din O.G. nr.2/2001). Instanța reține că în conținutul procesului-verbal s-a menționat ca „respectiva contravenție a fost constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei – SIEGMCR, conform prevederilor art.9 alin.2 din O.G. nr.15/2002”, care reglementează această modalitate de constatare a contravenției, începând cu data de 01.10.2011.
Potrivit art.9 alin.3 din O.G. nr.15/2002, în aceste cazuri, procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
În completarea dispozițiilor art.17, dispozițiile art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001 impun ca procesul-verbal să fie semnat pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient, sub sancțiunea nulității relative și virtuale. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurari, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor.
În prezenta cauză, instanța observă că agentul constatator a consemnat motivul pentru care procesul-verbal s-a încheiat în lipsa martorilor, anume că fapta a fost constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR.
Instanța consideră oricum că rolul martorului este de a confirma modalitatea de întocmire a procesului-verbal și de a asigura respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate care potrivit propriei opțiuni sau datorită unei imposibilități obiective nu semnează procesul-verbal de constatare a contravenției, iar nu de a proba situația de fapt descrisă în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Având în vedere scopul în care se solicită prezența martorului la încheierea procesului-verbal de contravenție, faptul că în speță acesta nu a fost semnat de un martor asistent, nu atrage în mod automat sancțiunea nulității procesului-verbal. Sunt aplicabile dispozițiile art 175 alin.1 C.proc.civ, conform cărora pentru a obține anularea actului, persoana care invocă nulitatea trebuie să dovedească existența unei vătămări care nu poate fi înlaturată altfel decât prin anularea actului – probă pe care petentul nu a făcut-o.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul temeiniciei sale, instanța apreciază că probatoriul administrat în cauză conduce la concluzia că procesul-verbal este temeinic, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin.1 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă, cuantumul acesteia fiind stabilit conform art. 8 alin.2, în Anexa nr. 2. Potrivit art. 8 alin.3, contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, o sumă stabilită potrivit Anexei nr. 4. Tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România a fost introdus, conform art. 1 alin.2, începând cu data de 1 iulie 2002, fiind aplicat tuturor utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz. Potrivit art. 1 lit.e, acest tarif reprezintă „o anumită sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, rețeaua de drumuri naționale din România, concesionată Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A.”
Art. 1 lit.j definește rovinieta ca fiind „documentul sau înregistrarea în format electronic care atestă achitarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România”. Potrivit art. 7, „responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile … revine în exclusivitate utilizatorilor români”. Art. 1 lit. b) definește utilizatorii români ca fiind „persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România”.
Potrivit dispozițiilor art. 7 din OG 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Termenul de utilizator este definit la art. 1 alin.1 lit. b, din același act normativ respectiv: „persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români”.
Față de dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța reține că obligația de achitare a rovinietei aparține proprietarului sau utilizatorului autoturismului (înscris în certificatul de înmatriculare), în cauza dedusă judecății această obligație fiind în sarcina petentului care era proprietarul si utilizatorul autovehiculului la momentul constatarii contraventiei.
Cu toate acestea instanța constată că art.9 alin.3 din OG nr.15/2002 a fost modificat prin art.I. pct.3 din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 publicată în M.Of. nr.509/24.07.2012 având următorul cuprins „...Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin.1. „ . Totodată art.8 alin.3 din OG nr. 15/2002 (care a stat la baza obligării contravenientului la plata tarifului de despăgubire în valoare de 320 de euro) a fost abrogat de pct.2 al art.I din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 publicată în M.Of. nr.509/24.07.2012.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituitie, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Conform art. 12 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.
Prin Decizia nr. 228/2007 pronuntata de Curtea Constitutionala, s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 12 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma "nu se mai sancționează" prevăzută în text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia.
Pentru a pronunta această solutie, în considerentele deciziei s-a retinut ca sintagma "nu se mai sancționează" trebuie înțeleasă în sensul că, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută. De asemenea, osancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.
Instanța, mai reține că este de principiu că în materia penală momentul intervenirii legii mai favorabile este irelevant iar jurisprudența CEDO impune retroactivitatea legii mai favorabile și în domenii care în dreptul intern se circumscriu dreptului contravențional.
În speță, instanța constată că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 publicată în M.Of. nr.509/24.07.2012 ce modifică OG nr.15/2002 are caracterul unei legi contravenționale mai favorabile, care retroactivează.
În acest sens, pe de o parte, tariful de despăgubire nu se mai percepe, legea prevăzând expres faptul că acesta se anulează și în cazul celor aplicate și contestate în instanță până la data 27 iulie 2012.
Pe de altă parte, în cazul faptelor constatate cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate, procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale pentru fapte similare. Este evident astfel, că, în situația în care, după încheierea unui astfel de act sancționator, contravenientului i s-ar mai întocmi un alt proces verbal de contravenție, acesta ar fi lovit de nulitate absolută.
În cauza de față, examinând actele dosarului, instanța constată că, în intervalul de timp de 30 de zile anterior emiterii procesului verbal contestat, petentul a mai fost sancționat prin procesul verbal . nr._/04.07.2011 pentru o faptă similară (același autoturism-_ ), câtă vreme procesul verbal contestat prin prezenta plângere a fost încheiat la data de 17.06.2011.
Or, cum, prin procesul verbal contestat, petentul a fost sanctionat în termenul de 30 de zile de la data constatării unor contravenții similare, sancționate prin alte procese verbale de contravenție, se constata ca măsurile dispuse prin intermediul său au devenit lipsite de suport legal prin efectul retroactiv al legii mai favorabile intervenite după încheierea procesului verbal de contravenție în discuție, ceea ce atrage nulitatea sa și a sancțiunilor dispuse prin acesta.
Având în vedere cele de mai sus și observând că a intervenit o lege contravențională mai favorabilă, aplicabilă faptei pentru care petentul a fost sanctionat, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța va admite plângerea contravențională, va anula procesul verbal în discuție și toate măsurile dispuse în baza acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravenționala formulată de petentul ., cu sediul in ., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - CESTRIN, cu sediul în București, .. 401A, sector 6.
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 17.06.2011, întocmit de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN .
Exonerează petentul de plata amenzii contravenționale aplicată prin procesul-verbal.
Anulează tariful de despăgubire in suma de 320 de euro.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.01.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. C. R. L. E. D.
Red. L.C.R
4 ex. 20.01.2014
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 25/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4/2014. Judecătoria BUZĂU → |
|---|
