Plângere contravenţională. Sentința nr. 22/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 22/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 11282/200/2014
Dosar nr._
r o m a n i a
judecatoria buzau – sectia civila
sentinta civila nr._
sedinta publica din 22.10 2014
instanta constituita din
presedinte nicolae adriana
grefier popescu alina
Pe rol fiind acțiunea civilă având ca obiect plângerea contravențională formulată de petentul HRIȘCA P. domiciliat în B., ., ., județul B. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului B., cu sediul în B., .-12, Jud. B., împotriva procesului verbal . nr._ din 27.05.2014 întocmit de intimat.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura este legal îndeplinită, cauza este la primul termen, iar cererea a fost legal timbrată cu 20 lei conform art.19 din OUG nr.80/2013, după care:
Procedând potrivit art.131 alin.1 din Noul Cod procedură civilă, instanța își verifică din oficiu competența și constată că este competentă general, să soluționeze prezenta cerere, în temeiul art. 126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, material și teritorial, în baza art. 94 pct.4 C.proc.civ. raportat la art. 118 al.1 din OG 195/2002.
În conformitate cu dispozițiile art.258 al.1 rap.la art.255 N.C.pr.civ. coroborat cu art.265 și art. 341 alin.2 N.C.pr.civ., instanța încuviințează părților proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și cu înregistrarea video.
În acord cu dispozițiile art. 394 Cod procedura civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la data de 10.06.2014, petentul H. P. a formulat contestație împotriva procesului verbal . nr._ din 27.05.2014 întocmit de intimatul I. Județean de Poliție B..
La data de 9.07.2014, petentul a depus cerere completatoare la contestația formulată, în motivarea căreia a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 118 alin. l din O.U.G. nr. 195/2002, împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta.
Astfel, în raport de locul constatării faptei - orașul B., în temeiul art.131 Noul Cod de procedură civilă, a solicitat să se constate că instanța sesizată, Judecătoria B., este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
În raport de data formulării prezentei plângeri - 10.06.2014 (data depunerii la registratura Judecătoriei B.) și data înmânării procesului verbal de constatare a contravenției - 27.05.2014, a învederat că prezenta plângere este formulată în termenul legal.
Pe fondul cauzei, a arătat că, în fapt, prin procesul verbal de constatare a contravenției sus menționat, s-a reținut de către agentul constatator faptul că la data de 27.05.2014, ora 08.40, a condus autoturismul marca Hyundai, cu numărul de înmatriculare_, pe . și la intersecția cu . fi acordat prioritate unui pieton angajat regulamentar în trecere pe marcajul pietonal pe sensul său de mers.
În aceste condiții a fost sancționat contravențional, în baza art. 100 alin.3 lit.b din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu amendă în cuantum de 340 lei (patru puncte amendă).
Potrivit art.100 alin.3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 „Constituie contravenție și sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II -a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:” neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați in traversarea neregulamentara a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate, aflați sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului".
Procesul verbal de constatare a contravenției mai sus arătat este nelegal și temeinic având în vedere următoarele considerente:
Situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal contestat nu corespunde adevărului în condițiile în care, în realitate, nu a nesocotit nicio regulă de circulație și neacordarea de prioritate nu a fost făcuta in mod voluntar, ci ca si consecință a lipsei de vizibilitate la momentul respectiv.
În fapt, petentul a relatat că, înainte cu aproximativ 500 metri de a ajunge dreptul Băncii Allianz Tiriac de pe . un conducător auto al unui microbuz persoane care circula pe ambele benzi de deplasare de pe sensul de mers ., pe care a încercat să-l evite. Înainte de a ajunge în zona trecerii pietoni, a procedat la evitarea coliziunii cu autoturismul indicat în procesul verbal, circulând foarte aproape de acest autoturism, aspect pe care l-a adus la cunoștință agentului constatator care s-a limitat a menționa în rubrica mențiuni doar faptul că „Pietonul era mai aproape de trotuar". In fapt, a efectuat manevra de virare brusca pe trecerea de pietoni, încercând să evite microbuzul ce transporta persoane care circula în fața sa în zona de acțiune a indicatorului cu semnificația „trecere de pietoni" și care a încercat să schimbe banda, fără să se asigure și într-o zonă unde depășirea este interzisă, adică în zona trecerii de pietoni, trecând astfel peste marcajul specific trecerii de pietoni, faptă surprinsă de agentul constatator.
De altfel, întrucât sesizase mașina poliției din timp, niciun moment nu s-a gândit să încalce regulile de circulație și astfel să riște să fie sancționat și să-i fie reținut permisul de conducere.
Faptul că a sesizat mașina poliției din timp rezultă în mod implicit și din împrejurarea că petentul nu a fost sancționat pentru depășirea limitei de viteză.
In mod expres, chiar din momentul opririi de către agentul constatator, i-a precizat acestuia faptul că nu consideră că trebuie să fie sancționat, cu atât mai mult cu cât celălalt șofer pe care l-a întâlnit în trafic conducea în mod neregulamentar, schimbând benzi de circulație, fără a se asigura și efectuând manevra de depășire într-o zonă unde aceasta este interzisă.
Deși i-a solicitat agentului constatator să-i prezinte planșele foto privind așa-zisa contravenție pentru care a fost sancționat, toate acestea pentru a-și susține nevinovăția, acesta a refuzat să o prezinte îndrumându-l să se adreseze instanței de judecată.
În acest sens, a formulat în termenul legal prezenta plângere prin care contestă procesul verbal încheiat în mod nelegal și netemeinic de către agentul constatator.
Raportat la Jurisprudența CEDO, care a apreciat că în materia contravențională aparținând domeniului penal, acuzatul - contravenientul beneficiază de prezumția e nevinovăție, întrucât sarcina probei contrare incumbă acuzatorului, respectiv organului constatator, a solicitat a se pune în vedere intimatei să depună la dosarul cauzei întreaga documentație care a stat la baza sancționării sale, inclusiv înregistrarea video/atestatul de operator radar/buletinul de verificare metrologică a aparatului radar.
În aceste condiții se impune a se reține faptul că procesul - verbal nu beneficiază, ca atare, de prezumția de legalitate și veridicitate, fiind necesar un mijloc de probă din care să rezulte cu certitudine faptul că petentul ar fi săvârșit contravenția reținută în sarcina sa.
Ca atare, jurisprudența constantă a instanțelor de judecată în materie contravențională a consacrat că materia contravențională este subsumată noțiunii de acuzație în materie penală. Sarcina probațiunii incumbă părții care a aplicat sancțiunea contravențională, contravenientul bucurându-se de prezumția de nevinovăție, care nu poate fi răsturnată în lipsa unor probe certe de vinovăție. Mențiunile agentului constatator inserate în procesul verbal de contravenție nu constituie o singură probă, ci dimpotrivă, acestuia îi revine sarcina de a dovedi temeinicia și legalitatea procesului verbal.
În concluzie, având în vedere considerentele arătate, petentul a solicitat admiterea plângerii astfel cum a fost formulată și, în consecință, să se dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 27.05.2014, ca netemeinic și nelegal, exonerarea sa de la plata amenzii contravenționale și anularea măsurii tehnico - administrativă a reținerii permisului de conducere.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 118 alin. 1 din O.U.G nr. 55/2002 privind circulația pe drumurile publice.
În dovedirea susținerilor sale, a solicitat proba cu înscrisuri și emiterea unei adrese către intimată în vederea înaintării la dosarul cauzei a întregii documentații care a stat la baza întocmirii procesului verbal contestat și comunicării, în cazul în care există, a imaginilor video privind constatarea contravenției reținute.
A mai solicitat să se pună în vedere intimatei să înainteze la dosar toate înscrisurile, înregistrările, imaginile privind constatarea contravenției reținute în sarcina sa, în două exemplare, un exemplar pentru a-i fi comunicat.
A atașat la dosar, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, procesul-verbal de constatare a contravenție și cartea sa de identitate, dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 20 de lei, respectiv chitanța . - Nr._, emisă de Direcția Economica a Mun. B. și în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a II-a din Noul Cod de procedură civilă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimatul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță, însă a formulat întâmpinare, solicitând judecata în lipsă și, în esență, respingerea plângerii.
În motivarea cererii, a arătat că, la data de 27.05.2014, ora 08.37, petentul, în timp ce conducea autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe . B., din direcția Pomul V. către . la trecerea pentru pietoni de la intersecția cu . acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea străzii pe marcajul pietonal, pe sensul său de mers.
De asemenea, petentul nu avea asupra sa certificatul de înmatriculare al autoturismului.
Agentul de poliție, care efectua activități pe linie de poliție rutieră pe raza municipiului B., în mod regulamentar a procedat la oprirea autoturismului condus de către petent, și-a declinat calitatea după care i-a adus la cunoștință motivul opririi.
Agentul constatator a întocmit procesul-verbal . nr._ pentru
încălcarea prevederilor art. 135 lit. h si art. 147 alin 1 din ROUG 195/2002 privind
circulația pe drumurile publice, stabilind amenda in cuantum de 340 lei si a aplicat măsura tehnico-administrativa de reținere a permisului de conducere în vederea suspendării.
Contravenientul a formulat propriile obiecțiuni, semnând procesul verbal.
Abaterea a fost filmata cu instalația video de supraveghere și control al traficului rutier montata pe autospeciala MAI_.
În dovedirea susținerilor sale a depus la dosar în dublu exemplar: suport CD C/_/22.07.2014 și a arătat că se opune audierii martorilor prevăzuți la art. 315 alin.1 și 2 din C. pr. civ.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 - 208 din C. pr. civ.
Analizând mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._, încheiat la data de 27.05.2014 de agent constatator din cadrul IPJ B., petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 340 lei și avertisment, precum și reținerea permisuluii de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce, reținându-se că la data de 27.05.2014, ora 08.37, în timp ce conducea autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe . B., din direcția Pomul V. către . la trecerea pentru pietoni de la intersecția cu . acordat prioritate de trecere unui pieton aflat în traversare regulamentară pe trecerea pentru pietoni marcată vizibil și nu avea asupra sa certificatul de înmatriculare, încălcând prevederile art. 135 lit.h și art. 147 alin.1 din ROUG nr. 195/2002, fapte sancționate de art. 100 alin.3 lit.b și art. 101 din OUG nr.195/2002.
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată pentru început că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Aceasta deoarece, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost dezincriminate, în lumina jurisprudenței CEDO (cauzele A. c. României, Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kaubec c. Slovaciei), acest gen de contravenție (referitoare la circulația pe drumurile publice) intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 CEDO. La această încadrare conduc două argumente: 1. norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor); 2. amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv.
Curtea europeană a drepturilor omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, c. Maszini c. României, hotărârea din 21.09.2006) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție caracter penal.
Instanța apreciază, de asemenea, că lipsa gravității pedepsei aplicate petentei (340 lei și avertisment) nu poate priva o contravenție de caracterul său inerent penal (în accepțiunea Curții europene a drepturilor omului – Cauza Ozturc c. Germaniei).
Pe cale de consecință, petentei îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Față de cele de mai sus, instanța reiterează faptul că textul Convenției Europene a Drepturilor Omului (la fel și jurisprudența Curții) face parte din dreptul intern al României încă din anul 1994, iar, în raport de dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Cu toate acestea, astfel cum a statuat Curtea în cauza A. c. României, cauza A. c. României, în deciziile din cauzele N. c. Românieiși I. P. c. României, cauza H. și alții c. României precum și în cauza N. G. c. României, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.
Plecând de la raționamentul Curții europene, reamintim că, odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii. Nu mai puțin important este faptul că, pentru a nu se aduce atingere art. 6 din Convenție, orice decizie a instanței naționale de a respinge anumite cereri în apărare sau de a acorda relevanță unei anumite probe în defavoarea alteia, trebuie să fie temeinic motivată, în caz contrar intervenind arbitrarul.
Intimata a depus înregistrarea video din care pretinde că ar rezulta că petentul a fost surprins în trafic, în timp ce conducea autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe . B., din direcția Pomul V. către . la trecerea pentru pietoni de la intersecția cu . acordat prioritate de trecere unor pietoni aflați în traversare regulamentară pe trecerea pentru pietoni, semnalizata corespunzător prin indicator si marcaj aplicat in mod vizibil pe carosabil, ce se aflau pe sensul sau de mers, fiind sancționat prin procesul-verbal contestat. În fapt, din înregistrarea depusă nu se distinge numărul autovehiculului condus de petent. Atât timp cât intimata a înțeles să probeze existența contravenției și identitatea celui care a comis-o prin mijloace tehnice omologate, făcând mențiune în acest sens în cuprinsul procesului-verbal, inserând inclusiv datele de identificare ale aparatului, atunci înregistrarea depusă trebuie să cuprindă toate elementele necesare pentru angajarea răspunderii contravenționale a persoanei sancționate prin procesul-verbal sancționat. Imposibilitatea identificării numărului de înmatriculare a autoturismului condus de petent, întrucât înregistrarea este neclară atrage după sine anularea procesului-verbal, înregistrarea video făcând parte din descrierea faptei și reprezentând singura modalitate de probare a contravenției.
În înregistrarea video se observă un autoturism de culoare roșie, numărul de înmatriculare nefiind lizibil, care nu ar acorda prioritate de trecere unui pieton angajat în traversare prin loc marcat și un autoturism de culoare albă, al cărui număr de înmatriculare este, de asemenea, ilizibil, care rulează peste trecerea de pietoni după ce pietonul a trecut prin acel loc, nemaipunându-se problema acordării de prioritate, fără a se vedea un alt pieton angajat în traversare. În aceste condiții, instanța constată că, în primul rând există un dubiu cu privire la autoturismul condus de petent, întrucât în procesul-verbal se menționează doar marca autoturismului, fără a fi indicată culoarea; or, din această înregistrare nu se poate distinge nici marca, nici numărul de înmatriculare.
În ceea ce privește al doilea autoturism, cel de culoare albă, conform înregistrării, acesta nu a comis nicio contravenție. Potrivit art. 6 pct.1 din OUG nr.195/2002, acordare a priorității înseamnă obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească. Iar în acord cu prevederile art. 135 lit.h din Regulamentul de punere în aplicare a OUG nr.195/2002, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului. Coroborând cele două texte legale anterior redate, instanța concluzionează că autoturismul de culoare albă nu avea obligația de a acorda prioritate de trecere pietonului ce apare angajat în traversare, întrucât acesta depășise locul pe unde se deplasa autovehiculul, nefiind în nici un fel stingherit de către acesta.
Prin urmare, fapta, astfel cum este descrisă în cuprinsul procesului-verbal contestat și cum a fost surprinsă pe înregistrarea video, nu întrunește elementele constitutive ale contravenției sancționate prevederilor art. 100 alin. 3, litera b din OUG 195/2002R si ale art. 135 lit. h din ROUG 195/2002 R.
Din cuprinsul plângerii rezultă că petentul nu a contestat și cea de-a doua contravenție reținută în sarcina sa, aceea de a nu avea asupra sa certificatul de înmatriculare al autoturismului.
În temeiul considerentelor expuse, instanța urmează să admită plângerea contravențională formulată de petentul HRIȘCA P. în contradictoriu cu intimata I. de Politie al Județului B.. Pe cale de consecință, va anula în parte procesul-verbal . nr._ din data de 27.05.2014, încheiat de intimată, în sensul că va exonera petentul de plata amenzii în cuantum de 340 lei și va înlătura măsura complementară dispusă a suspendării dreptului de a conduce, menținând sancționarea petentului cu avertisment.
Potrivit art. 34 alin.2 din OG nr.2/2001, dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată numai cu apel, apelul se soluționează de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului și suspendă executarea. În baza art.468 și art. 471 C.proc.civ., termenul de apel este de 30 de zile, apelul urmând a fi depus la Judecătoria B..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul HRIȘCA P. domiciliat în B., ., ., județul B. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului B., cu sediul în B., .-12, Jud. B..
Anulează procesul-verbal . nr._ din data de 27.05.2014, încheiat de intimată, exonerează petentul de plata amenzii în cuantum de 200 lei.
Executorie.
Cu drept de a formula apel la Tribunalul B. în termen de 30 zile de la comunicare, apelul urmând a fi depus la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.10.2014.
Președinte, Grefier,
JUDECĂTORIA B.
Dosar nr._
MINUTA
22.10.2014
Admite plângerea contravențională formulată de petentul HRIȘCA P. domiciliat în B., ., ., județul B. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului B., cu sediul în B., .-12, Jud. B..
Anulează procesul-verbal . nr._ din data de 27.05.2014, încheiat de intimată, exonerează petentul de plata amenzii în cuantum de 200 lei.
Executorie.
Cu drept de a formula apel la Tribunalul B. în termen de 30 zile de la comunicare, apelul urmând a fi depus la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.10.2014.
Președinte,
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 22/2014.... | Încuviinţare executare silită. Hotărâre din 11-09-2014,... → |
|---|
