Plângere contravenţională. Sentința nr. 4134/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4134/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 07-03-2014 în dosarul nr. 18854/200/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECATORIA B.
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA NR. 4134
SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 07.03.2014
INSTANTA CONSTITUITA DIN:
P.: A. D. N.
GREFIER: M. B. SEICARU
Pe rol solutionarea plângerii contraventionale formulate de petentul A. A., in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE JUDETEAN B..
La apelul nominal facut in sedinta publica, au lipsit partile.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, care invedereaza instantei ca la data de 13.01.2014, prin serviciul registratura, intimatul a depus la dosarul cauzei intampinare si documentatia care a stat la baza emiterii procesului-verbal contestat, in doua exemplare, dupa care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 131 C.proc.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta cerere - în temeiul art. 126 al. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, material - în temeiul art. 94 C.proc.civ. și teritorial în temeiul art. 32 al. 2 din OG nr. 2/2011.
Apreciind ca probele cu inscrisuri si inregistrarea video sunt pertinente, concludente si utile, putand duce la dezlegarea in fond a pricinii, in temeiul art. 255 alin.1 rap. la art.258 alin.1 C.proc.civ, instanta le incuviinteaza pentru ambele parti. Respinge proba cu ordinul de serviciu al operatorului radar si al agentului constatator, apreciind ca acesta excede cadrului procesual, petentul avand la dispozitie alte cai de atac in privinta acestui gen de abateri – petitii, reclamatii administrative etc.
Instanta, considerându-se lamurita, in temeiul art.394 C.proc.civ, declara incheiate dezbaterile si retine cauza in pronuntare.
I N S T A N T A,
Deliberând asupra cauzei civile de fata constata urmatoarele:
Prin plângereainregistrata pe rolul Judecatoriei B. la data de 01.11.2013, sub nr._, petentul A. A. a chemat in judecata pe intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE JUDETEAN B., solicitând instantei ca, prin hotarârea pe care o va pronunta, sa dispuna anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei . nr._/16.10.2013 si a masurilor dispuse in baza acestuia.
In motivarea plângerii, petentul a aratat ca nu se face vinovat de savarsirea faptei retinute in sarcina sa prin procesul-verbal contestat, intrucat nu avea viteza mentionata in cuprinsul actului mentionat.
Petentul a aratat ca agentul constatator a refuzat sa-i arate inregistrarea video a pretinsei abateri.
Petentul a mai aratat ca in cuprinsul actului administrativ atacat nu este precizat locul savarsirii pretinsei contraventii si sensul de mers, fiind indicat in mod generic km 122+400, ceea ce atrage nulitatea absoluta a procesului-verbal, fiind incalcate astfel dispozitiile art.16 din OG nr.2/2001.
Petentul a sustinut ca la stabilirea vitezei agentul constatator nu a avut in vedere erorile maxime tolerate – astfel cum prevad dispozitiile pct.3.1.1. lit c din NL 021-05/23.11.2005, care ar fi dus la o alta incadrare juridica si la o sanctiune mai usoara.
In drept, petentul a invocat dispozitiile OG nr.2/2001 si OUG nr.195/2002 cu modificarile si completarile ulterioare.
In dovedire, petentul a depus la dosarul cauzei, in copie certificata pentru conformitate cu originalul, un set de inscrisuri, reprezentand: carte de identitate (fila 5) si procesul-verbal de constatare a contraventiei . nr._/16.10.2013 (fila 6).
Plângerea contraventionala formulata de petentul a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 20 lei – chitanta . nr._/12.11.2013 (fila 11), conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (in vigoare la data introducerii plangerii).
Intimatul a depus la dosarul cauzei intampinare, solicitand respingerea plangerii, ca neintemeiata.
In motivare, intimatul a aratat ca procesul-verbal a fost incheiat cu respectarea tuturor prevederilor legale in vigoare, fapta de a circula cu viteza peste limita maxima admisa fiind inregistrata cu mijloace tehnice verificate metrologic si omologate – radar . 380, in regim stationar.
In drept, intimatul a invocat dispozitiile art.205-208 C.proc.civ.
In dovedire, intimatul a depus la dosarul cauzei documentatia care a stat la baza emiterii procesului-verbal contestat, anume: inregistrare video, buletin de verificare metrologica si atestat operator radar (fila 19 – compact disk) si un istoric al abaterilor savarsite de petent (fila 18).
In prezenta cauza, instanta a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisuri si cu inregistrarea video si a respins proba cu ordinul de serviciu al agentului constatator si al agentului constatator.
Analizând actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat si a dispozitiilor legale aplicabile, instanta retine urmatoarele:
Prin procesul-verbal de contraventie . nr._/16.10.2013 (fila 6) incheiat de agentul constatator G. M. din cadrul institutiei intimate INSPECTORATUL DE POLITIE JUDETEAN B., petentul A. A. a fost sanctionat cu 9 puncte-amenda in cuantum de 720 de lei si 6 puncte de penalizare pentru savârsirea contraventiei prevazute de art.121 alin.1 din ROUG nr.195/2002 si sanctionata de art.102 alin.2 si art.108 alin.1 lit.d pct.3 din OUG nr.195/2002, retinandu-se ca, la data de 16.10.2013, orele 16.49, a condus autoturismul marca Ford, cu nr. de inmatriculare_, pe DN2 E85, in localitatea Posta Calnau, iar la km.122+400 a fost inregistrat de aparatul radar cu . 380, instalat pe autospeciala politiei cu nr. de inmatriculare MAI_, in timp de circula cu viteza de 92 km/h.
Procesul-verbal de contraventie a fost incheiat in prezenta petentului, fiind semnat de catre acesta, fara obiectiuni.
In urma verificarii efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanta constata ca plângerea a fost formulata in termenul legal de 15 zile de la data inmanarii procesului-verbal de constatare a contraventiei.
Potrivit dispozitiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, instanta verifica legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, pronuntându-se, de asemenea, si cu privire la sanctiunea aplicata de catre agentul constatator prin acesta.
În ceea ce privește excepțiile nulității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției invocate de petent, instanța le califică ca fiind apărari de fond, iar nu veritabile excepție procesuale asupra cărora să fie obligată să se pronunțe în condițiile art.137 alin.1 C.proc.civ.
Analizând procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei sub aspectul legalitatii sale, instanta observa ca acesta a fost intocmit cu respectarea conditiilor impuse de OG nr.2/2001 sub sanctiunea nulitatii, de catre un agent constatator competent in raport cu dispozitiile art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mentiunile obligatorii aratate la art. 17 din actul normativ citat.
Instanta retine ca prin Decizia nr. XXII/ 19.03.2007, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, . interesul legii, s-a statuat ca nerespectarea la incheierea unui proces-verbal a altor dispozitii legale decât cele prevazute de art.17 din OG nr. 2/2001, se sanctioneaza cu nulitatea relativa, fiind necesara dovada existentei unei vatamari suferite de petent si care sa nu poata fi inlaturata decât prin anularea procesului-verbal.
Instanta nu poate primi apararea petentului in sensul ca in cuprinsul procesului-verbal nu este precizat locul savarsirii pretinsei contraventii si sensul de mers, din analiza actului administrativ atacat constatand ca acesta contine locatia exacta, anume DN2 E85 km 122+400 – localitatea Posta Calnau. In ceea ce priveste sensul de mers, instanta observa ca acest element nu se numara printre cele prevazute de lege nici sub sanctiunea nulitatii absolute, nici sub sanctiunea nulitatii relative a procesului-verbal.
Instanta nu poate primi nici apararea petentului privind erorile maxime tolerate pentru aparatele de masurat viteza (Normele de Metrologie Legala – 021-05 pct.3, subpct.3.1.1), erori de care agentul constatator nu a tinut seama la momentul intocmirii procesului-verbal contestat.
Instanta retine ca cerintele metrologice si tehnice cerute prin Norma de metrologie pentru cinemometre sunt atestate prin buletinul de verificare metrologica emis de Institutul de Metrologie – Biroul R. de Metrologie Legala pentru aceste aparate, astfel ca – desi s-a stabilit o eroare tolerata, in limitele careia se apreciaza ca aparatul functioneaza corect, valorile indicate de cinemometrele verificate metrologic trebuie luate ca atare, neputandu-se interveni prin calcule suplimentare asupra vitezelor depistate de acestea.
Instanta constata ca, in urma verificarii cinemometrului, dupa analiza rezultatelor obtinute conform procedurii de verificare metrologica, se elibereaza un buletin de verificare cu mentiunea „admis". Aceasta inseamna ca eroarea de masurare a respectivului cinemometru s-a incadrat in limitele admise de Normele de metrologie NML 021-05/23.11.2005 si functioneaza corect. Prin urmare, masuratorile efectuate cu acel cinemometru sunt legale si nu se mai poate interveni asupra lor in sensul in care agentul constatator va scadea sau adauga valoarea de 4 km/h, acesta neavând decât obligatia de a constata valoarea indicata de cinemometru.
De altfel, Biroul Român de Metrologie Legala – Institutul N. de Metrologie a avut a se pronunta in spete similare cu privire la acest aspect aratând ca, norma citata prevede si cerintele de utilizare ale cinemometrelor, cerinte ce nu cuprind si eventuale modalitati de corectie ale rezultatelor acestora prin citirea lor diferentiata de catre agentii constatatori. Aceasta institutie abilitata arata ca atât timp cât aceste masuratori sunt efectuate cu ajutorul unui cinemometru verificat metrologic si admis, nu se poate deduce din valoarea inregistrata de acesta o valoare de 4 km/h. Verificarea cerintelor cuprinse in NML 021 – 05 (printre care se numara si erorile tolerate ), se efectueaza numai cu ocazia evaluarilor in vederea acordarii aprobarilor de model si cu ocazia verificarilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele, masuratorile efectuate cu respectivul cinemometru, dupa verificarea metrologica, fiind legale, asupra lor neputându-se interveni.
In aceste imprejurari instanta retine ca stabilirea vitezei de deplasare a petentului s-a realizat in conditiile legii, respectiv cu un mijloc certificat si verificat metrologic (cinemometru).
Instanta nu poate primi nici critica petentului potrivit careia agentul constatator a refuzat sa-i prezinte inregistrarea video a pretinsei contraventii, retinand ca organelor de politie nu le incumba aceasta indatorire. Organele de politie sunt obligate ca in prealabil sa se prezinte si sa se legitimeze, petentul avand la dispozitie calea formularii unei plangeri contraventionale pentru a contesta aspecte cum este cel tinand de inregistrarea video si pentru a proba cu martori lipsa de veridicitate a constatatilor agentilor de politie, controlul inregistrarii si audierea martorilor fiind atributul exclusiv al instantei. Mai mult, petentul nu a facut dovada vreunei vatamari care sa fi fost provocata prin respectivele omisiuni.
Analizând procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei sub aspectul temeiniciei sale, instanta apreciaza ca probatoriul administrat in cauza conduce la concluzia ca procesul-verbal este temeinic, pentru considerentele ce urmeaza:
Potrivit art. 49 alin.1 din OUG 195/2002, limita maxima de viteza in localitati pe drumurile nationale europene este de 50 km/h.
Potrivit art.121 alin.1 si 2 din ROUG nr.195/2002, conducatorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare. Nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii, se constata de catre politistii rutieri, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Din analiza inregistrarii video si plansei fotografice depuse la dosar de intimat (fila 19 – compact disk), rezulta fara putinta de tagada ca, la momentul 16.59.21, autoturismul cu nr. de inmatriculare _ a fost condus pe sensul opus celui pe care se afla autospeciala politiei, cu viteza de 92 km/h pe un drum public, in localitate, la data si ora indicate in procesul-verbal de contraventie.
Instanta retine ca atat inregistrarea video, cat si plansa fotografica indeplinesc toate cerintele prevazute de art. 3.5.1. din Norma de metrologie legala NML 021-05/2005, aprobata prin Ordinul 301/2005, asa cum a fost modificat prin Ordinul nr.187/2009, evidentiindu-se in cuprinsul lor data si ora masuratorii, valoarea vitezei si imaginea autovehiculului al carui numar de inmatriculare este perfect vizibil.
Inregistrarea faptei a fost facuta in regim stationar, cu aparatul radar . 380, montat pe autospeciala cu numarul de inmatriculare MAI_, aparat tip Autovision care la acel moment se afla in termenul de valabilitate a verificarii metrologice, conform buletinului nr._/28.03.2013 (atasat la dosar pe compact disk (fila 19), prin care acesta a fost declarat admis pentru o perioada de 1 an, fiind indeplinite astfel si conditiile impuse de art. 5.2.1 din Norma de metrologie amintita.
Din analiza atestatului aflat pe compact-disk - fila 19 din dosarul cauzei rezulta totodata ca agentul de politie Gales M. detinea la data constatarii contraventiei atestat de operator „Autovision” nr._/31.03.2010, nr. insignei – user ID_ fiind evidentiat atat in inregistrarea video, cat si in plansa fotografica.
In ceea ce priveste locatia exacta a autoturismului condus de petent in momentul savarsirii abaterii contraventionale, din adresa inaintata de CNADNR SA, aflata la fila 24 din dosarul cauzei, rezulta fara echivoc faptul ca km 122+400m, DN2 E85 se afla in localitatea Posta Calnau, iar limita de viteza in aceasta locatie este de 50 km/h.
F. de cele ce preceda, instanta conchide ca nu exista niciun dubiu in ceea ce priveste savarsirea faptei de catre petent, inregistrarea video (completata cu plansa fotografica – reprezentand captura, parte integranta a inregistrarii video) aflata la dosarul cauzei reprezentand o proba certa si completa de natura a convinge instanta de realitatea consemnarilor din cuprinsul actului contestat.
Instanta retine ca procesul-verbal de constatare si sanctionare contraventionala constituie un act administrativ si ca orice act administrativ este investit cu prezumtia de legalitate, ce presupune ca actul este emis cu respectarea dispozitiilor consacrate pentru validitatea sa, prezumtia de autenticitate, ce presupune ca actul emana de la autoritatea mentionata in cuprinsul sau si prezumtia de veridicitate, in temeiul careia se considera ca aspectele mentionate in cuprinsul sau corespund realitatii constatate de agentul instrumentator.
Desi OG nr.2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forta probanta a actului de constatare a contraventiei, din economia textului art.34 rezulta ca procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei face dovada situatiei de fapt si a incadrarii juridice pâna la proba contrara.
Desi prezumtia de adevar de care se bucura un astfel de proces-verbal, in virtutea calitatii sale de act administrativ, este una relativa si nu una absoluta (care ar contraveni dreptului la un proces echitabil si prezumtiei de nevinovatie), acesta are o anumita forta probanta data de faptul constatarii faptei de un organ al statului investit cu autoritate publica.
Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, intrucât nu se poate porni de la prezumtia ca acestea isi desfasoara activitatea cu incalcarea legii), aceasta prezumtie relativa da posibilitatea instantei sa administreze probe pe baza carora sa stabileasca o situatie de fapt care poate sa confirme, sau, dimpotriva, sa o infirme pe cea retinuta de agentul constatator (cauza A. impotriva României).
Prin urmare, toate constatarile facute de catre agentul constatator inserate in procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricarui mijloc de dovada admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumtii, chiar de ordin judiciar, daca aceste prezumtii se incadreaza in anumite limite rezonabile (cauza I. P. c. României - prezumtiile de drept nu sunt interzise de Conventie, sarcina instantelor interne fiind de a asigura o proportionalitate intre acestea si prezumtia de nevinovatie), iar cel care pretinde ca situatia de fapt retinuta in actul constatator nu corespunde realitatii, trebuie sa dovedeasca aceasta.
Conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi opereaza in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in masura in care statul respecta limitele rezonabile, având in vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare (cauza Salabiaku v.Franța, hotarârea din 7 octombrie 1988, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotarârea din 23 iulie 2002).
Forta probanta a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lasata la latitudinea fiecarui sistem de drept, putându-se reglementa importanta fiecarui mijloc de proba, insa instanta are obligatia de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administreaza si apreciaza probatoriul ( cauza Bosoni v.Franța, hotarârea din 7 septembrie 2002).
F. de cele ce preceda, instanta observa ca, desi petentului i s-a acordat in mod efectiv posibilitatea de a propune orice probe ar fi considerat necesare in combaterea celor retinute de agentul constatator si de a-si prezenta argumentele in aparare in cadrul unei proceduri contradictorii, in cauza apararile formulate de acesta prin care tinde la a dovedi netemeinicia procesului-verbal contestat, nu sunt insotite de nicio dovada si nici de vreun indiciu care sa faca rezonabila indoiala cu privire la faptele retinute de agentul constatator (cauza N. G. c. României).
Asadar, instanta constata ca ramâne in fiinta prezumtia de veridicitate a situatiei de fapt retinuta in cuprinsul actului, apreciind ca in mod intemeiat a retinut agentul constatator savârsirea faptelor contraventionale constând in depasirea de catre petent cu 34 km/h a vitezei maxime legale prevazute pentru circulatia pe drumuri nationale, in localitate si in nepurtarea centurii de siguranta.
Art. 34 din OG nr. 2/2001 prevede ca instanta competenta sa solutioneze plângerea hotaraste si asupra sanctiunii aplicate.
Privitor la sanctiunile aplicate, instanta noteaza ca, potrivit art.102 alin. 2 din OUG nr.195/2002 si art.108 alin.1 lit.d pct.3 din OUG nr.195/2002 - constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a IV-a de sanctiuni (9-20 puncte-amenda) si 6 puncte de penalizare depasirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai cu 41-50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Potrivit dispozitiilor art.98 alin.1 din OUG nr.195/2002, amenzile contraventionale se stabilesc in cuantumul determinat de valoarea numarului punctelor-amenda aplicate, iar potrivit dispozitiilor alin.2 din acelasi act normativ, un punct-amenda reprezinta valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotarâre a Guvernului.
Cum din analiza materialului probator administrat in cauza rezulta ca petentul a depasit viteza legala cu 42 Km/h, instanta retine ca fapta au fost corect incadrata din punct de vedere juridic, iar sanctiunile aplicate respecta limitele prevazute de lege pentru faptele comise.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sanctiunea trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savârsite, tinându-se seama de imprejurarile in care a fost savârsita fapta, de modul si mijloacele de savârsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal.
Instanta considera ca fapta petentului, nu poate fi consecinta unei neatentii sau culpe usoare, ci este consecinta unei lipse vadite de interes a acestuia fata de siguranta traficului si denota o atitudine de indiferenta fata de dispozitiile legale care sunt menite a proteja atât pe cel care conduce un autoturism, cât si pe ceilalti participanti la trafic.
Instanta apreciaza ca acest gen de fapte necesita o sanctionare adecvata, in vederea realizarii scopului educativ si preventiv al sanctiunii contraventionale, in conditiile in care prezinta un grad de pericol social destul de ridicat, fiind susceptibile de urmari grave si ireparabile, precum pierderea vietii participantilor la trafic sau vatamarea integritatii lor corporale. Conducerea cu o viteza de deplasare mai mare decât cea admisa de lege pe un anumit sector de drum constituie prin ea insasi un pericol pentru siguranta celorlalti participanti la trafic, prin aceea ca favorizeaza posibilitatea survenirii de accidente rutiere.
In aprecierea pericolului social al faptei, instanta retine si atitudinea nesincera si oscilanta a petentului in cadrul acestei actiuni, el semnand initial procesul-verbal fara obiectiuni, deci implicit recunoscand savarsirea faptei, pentru ca ulterior, in cadrul acestui proces sa revina - declarand ca nu a circulat cu viteza mentionata in cuprinsul procesului-verbal contestat, desi nu a reusit sa probeze aceasta sustinere, instanta conchide ca petentul nu intelege gravitatea faptei sale si nici pericolul pe care o astfel de fapta il prezinta in mod concret pentru sine si pentru ceilalti participanti la trafic.
F. de cele ce preceda, instanta apreciaza ca minimul sanctiunii aplicate corespunde pe deplin pericolului social al faptei comise si nu există nici un indiciu care să convinga instanta ca se impune reindividualizarea sanctiunii sau care sa permită instanței să considere că o reindividualizare ar fi suficientă pentru conformarea petentului, pe viitor, față de dispozițiile legale încălcate.
Atat timp cat sanctiunea este aplicată cu respectarea limitelor prevazute de actul normativ sancționator și atat timp cat petentul nu justifica existenta unor împrejurari de natură a conchide ca sanctiunea astfel aplicata este excesiva, instanța nu poate dispune inlocuirea sanctiunii amenzii cu un eventual avertisment, căci astfel s-ar substitui fara temei in dreptul de apreciere recunoscut de legiuitor agentului constatator.
Intrucât sanctiunea complementara a aplicarii punctelor de penalizare, intervine de drept odata cu savârsirea faptelor mentionate de catre petent, instanta apreciaza ca orice discutie referitoare la oportunitatea luarii sale este exclusa.
Având in vedere cele mentionate, instanta considera ca dispozitiile art. 21 alin. 3 OG nr.2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicarii sanctiunilor contraventionale, acestea fiind proportionale cu gradul de pericol social al faptelor savârsite de catre petent.
Pentru toate aceste considerente, instanta va respinge plângerea formulata de petent, ca fiind neintemeiata si va mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei . nr._/16.10.2013, ca fiind temeinic si legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E:
Respinge plangerea contraventionala formulata de petentul A. A., cu domiciliul in Ramnicu Sarat, ., ., . cu intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE JUDETEAN B., cu sediul in B., .-10, jud. B., ca neintemeiata.
Mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei . nr._/16.10.2013, ca fiind temeinic si legal.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 07.03.2014.
P., GREFIER,
A. D. N. M. B. SEICARU
Red. A.D.N.
4 ex. /25.03.2014
Operator de date cu caracter personal
inregistrat in registrul de evidenta sub nr._
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 15/2014.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 6615/2014.... → |
|---|
