Plângere contravenţională. Sentința nr. 5263/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5263/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 24-03-2014 în dosarul nr. 22197/200/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - JUDEȚUL B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5263
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24.03.2014
INSTANTA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. B.-C.
GREFIER: G. A. – L.
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul S. G. D., domiciliat în B., cart. Episcopiei, ., ., în contradictoriu cu intimata C. DE C. A ROMÂNIEI – CAMERA DE C. A JUDEȚULUI B., cu sediul în B., jud. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata C. DE C. A ROMÂNIEI – CAMERA DE C. A JUDEȚULUI B., prin reprezentant convențional – consilier juridic M. Iani, în baza delegației de reprezentare juridică nr._/20.03.2014 depusă în ședință publică, lipsind petentul S. G. D. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, în primă instanță, procedura de citare este legal îndeplinită, la data de 24.03.2014, petentul a depus la dosar o cerere de acordare a unui nou termen de judecată, în vederea angajării unui apărător, însoțită de înscrisurile emise de Consiliul Local al Mun. B. și de nota de relații emisă de C. de C. a României, după care,
Instanța pune în discuția părților cererea de amânare a cauzei depusă de petent.
Intimata, prin reprezentant convențional, lasă la aprecierea instanței acest fapt, însă precizează că prezenta cauză se afla deja în stare de judecată.
Instanța, constatând că de la data înregistrării acțiunii și până la acest termen de judecată au trecut mai bine de 3 luni, timp suficient pentru ca petentul să își anagajeze un apărător sau să își pregătească apărarea, respinge cererea de amânare a cauzei formulată de petent în acest sens.
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 131 alin 1 C.proc.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta cerere - în temeiul art. 126 al. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, material - în temeiul art. 94 C.proc.civ. și teritorial în temeiul art. 32 din OG nr. 2/2001.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părților asupra probelor.
Intimata, prin consilier juridic, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens jurisprudență în strânsă legătură cu cauza și Decizia nr. 13/15.07.2013 pronunțată de C. de C. a României.
Instanța, în temeiul art. 255 rap. la art. 258 N.C.proc.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind-o ca fiind admisibilă potrivit legii și conducând la soluționarea procesului, și acord cuvântul părților pe fondul cauzei.
Având cuvântul, consilierul juridic al intimatei solicită respingerea plângerii contravenționale și menținerea sancțiunii aplicate ca fiind întemeiată. În ceea ce privește Decizia nr. 13, aceasta a fost soluționată de C. de Apel printr-o acțiune în anulare și suspendare a executării măsurii respective, în sensul că a fost respinsă. Față de constatările care au stat la baza emiterii deciziei, instanța curții de apel a considerat că Decizia nr. 13 a fost întemeiată. În ceea ce privește sancționarea pentru neîndeplinirea acestei sancțiuni, apreciază că aceasta este temeinică și legală. Consilierul juridic al intimatei depune la dosar o acțiune soluționată de Judecătoria B. referitoare la un membru din cadrul consiliului de administratie, tot cu privire la aceeași sancțiune, de neîndeplinire a deciziei nr. 13. De asemenea menționează că prin răspunsul la întâmpinare petentul a solicitat suspendarea executării, însă apreciază că aceasta este inadmisibilă, întrucât trebuia solicitată prin acțiune sau pe cale separată. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța, considerându-se lămurită, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângereaînregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 12.12.2013, sub nr._, petentul S. M. G. D. a chemat în judecată pe intimatul C. DE C. A ROMÂNIEI – CAMERA DE C. B., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a abaterilor și de aplicare a amenzii civile prevăzute la art. 62 lit. b) din Legea nr. 94/1992, republicată, încheiat la data de 02.12.2013 de intimata C. DE C. A ROMÂNIEI – CAMERA DE C. B..
În motivarea plângerii, petentul a recunoscut faptul ca nu a dispus suspendarea din functie a numitului B. P., intrucat Consiliul de Administratie avea posibilitatea conferita de lege de a formula contestatie impotriva cererii de suspendare in termen de 15 zile de la primirea Deciziei de suspendare din functie la Comisia de Solutionare a Contestatiilor de pe langa C. de C. a Romaniei, ceea ce a si facut.
Petentul a aratat ca, intrucat contestatia s-a respins, Consiliul de Administratie s-a intrunit in sedinta din data de 08.10.2013 si a aprobat continutul documentului prin care s-a solicitat Curtii de Apel Ploiesti anularea Deciziei nr.13/2013.
Petentul a apreciat ca in aceste conditii nu poate fi sanctionat cu amenda contraventionala, Consiliul de Administratie considerand ca aplicarea masurii suspendarii din functie a numitului B. P. este aplicabila sau nu, in functie de hotararea pronuntata de C. de Apel Ploiesti – Sectia de C. Administrativ si Fiscal – unde se afla pe rol dosarul nr._ avand ca obiect anularea Incheierii nr.106/2013 date de Comisia de Solutionare a Contestatiilor de pe langa C. de C. a Romaniei.
Plangerea nu a fost motivata in drept.
În dovedire, petentul a depus la dosar, in fotocopii, un set de înscrisuri.
Plângerea contravențională formulată de petentul a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 20 lei – chitanta . nr._/12.12.2013 (fila 7), conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (in vigoare la data introducerii plangerii).
Intimatul a depus la dosarul cauzei intampinare, solicitand respingerea plangerii formulate de petent, ca netemeinica si nelegala.
In motivare, intimata a arătat că în urma acțiunii „Controlul situației evoluției și modului de administrare a patrimoniului public și privat al unităților administrativ teritoriale de către societățile comerciale de interes local” încheiată la . Buzau, auditorii publice externi din cadrul Camerei de C. B. au constatat abateri de la legalitate și regularitate și au încheiat Raportul de Control nr. 1055/28.02.2013.
Examinând abaterile de la legalitate și regularitate consemnate în acest act de control, a fost emisă Decizia nr.13/15.07.2013 prin care a fost dispusă măsura privind suspendarea din funcție a directorului executiv B. P. al . Buzau.
În urma verificării modului de aducere la îndeplinire a măsurii dispuse prin această decizie, s-a constatat că măsura nu a fost dusă la îndeplinire în termenul prevăzut, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 62 lit. b din Legea nr. 94/1992, constituie abatere și este sancționată cu amendă civilă egală cu salariul de la 2 la 5 luni al persoanei din vina căreia nu a fost dusă la îndeplinire.
Dispozițiile art. 45 din Legea nr. 94/1992 conferă posibilitatea curții de C. de a cere suspendarea din funcție în condițiile legii a persoanelor acuzate, până la soluționarea definitivă a cauzei, respectiv civile, penale, disciplinare, textul nefăcând nicio distincție.
Intimata a precizat că în speță au fost sesizate și organele de cercetare penală, astfel rezultând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 45.
Totodată, a precizat ca obligațiile directorului executiv B. P. izvorăsc atât din contractul de management, cât și din dispozițiile art. 14 din Legea nr. 66/1993 privind contractul de management, actualizată.
Astfel, Consiliul de Administrație al entității verificate, în urma constatărilor din Raportul de Control și în baza actelor normative aplicabile, avea obligația și posibilitatea legală să ducă la îndeplinire măsura dispusă de către C. de C., de suspendare din funcție a directorului executiv B. P..
Intimatul a aratat ca de savarsirea faptei se face vinovat contravenientul S. M. G. D., responsabilitatea de a aduce la indeplinire a masurii dispuse de C. de C. revenindu-i potrivit functiei pe care o detine, respectiv aceea de membru al Consiliului de Administratie al . Buzau.
In drept, intimatul a invocat dispozitiile art.205-208 C.proc.civ.
In dovedire, intimatul a depus la dosar, documentatia care a stat la baza emiterii procesului-verbal contestat.
Petentul a depus la dosarul cauzei raspuns la intampinare, reiterand sustinerile din plangerea introductiva de instanta.
Instanța a încuviințat în cauză proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a abaterilor și de aplicare a amenzii civile prevăzute la art. 62 lit. b) din Legea nr. 94/1992, republicată, încheiat la data de 02.12.2013 de intimata C. DE C. A ROMÂNIEI – CAMERA DE C. B., petentul S. M. G. D. a fost sancționat cu amendă civilă egală cu indemnizația de 1.500 lei, pe cinci luni, în cuantum total de 7.500 lei, reținându-se în sarcina sa neîndeplinirea măsurilor dispuse în temeiul prevederilor art. 45 din Legea 94/1992, republicată, în sensul că C. de C. a cerut Consiliului de Administrație al . Buzau, suspendarea din funcție a directorului executiv B. P., ca urmare a faptelor constatate și semnate în Raportul de Control înregistrat la această entitate sub nr. 1055/28.02.2013 și la Camera de C. sub nr. 430/01.03.2013, încheiat în urma acțiunii de control a situației, evoluției li modului de administrare a patrimoniului public și privat al unităților administrativ teritoriale de către regiile autonome de interes local efectuată la această societate, până la soluționarea definitivă a cauzelor în care este implicat, așa cum s-a prevăzut în Decizia nr. 13/15.07.2013 și în Încheierea nr. 106/17.09.2013 ale Curții de C. a României.
În urma verificării efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data înmânării procesului-verbal de constatare a contravenției.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța observă că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor impuse de OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității, de către un agent constatator competent în raport cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii arătate la art. 17 din actul normativ citat.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul temeiniciei sale, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C., republicată „C. de C. cere celor în drept suspendarea din funcție, în condițiile legii, a persoanelor acuzate de săvârșirea de fapte cauzatoare de prejudicii importante sau a unor abateri grave cu caracter financiar, constatate în urma controalelor sau a auditurilor efectuate, până la soluționarea definitivă a cauzelor în care sunt implicate.”.
Conform art. 62 lit. b) din același act normativ „Constituie abateri și se sancționează: b) neîndeplinirea măsurilor dispuse în temeiul prevederilor art. 42 alin. (1) lit. b) - d) și ale art. 45, cu amendă civilă egală cu salariul de la 2 până la 5 luni al persoanei din vina căreia nu au fost duse la îndeplinire măsurile stabilite.”.
În speță, instanța constată că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal corespunde realității în sensul că petentul, în calitate de membru al Consiliului de Administrație al . Buzau, nu a pus în aplicare măsurile dispuse de către C. de C. în temeiul prevederilor art. 45 din Legea 94/1992, republicată, în sensul suspendării din funcție a directorului executiv B. P. al . Buzau, ca urmare a faptelor constatate și semnate în Raportul de Control înregistrat la această entitate sub nr. 1055/28.02.2013 și la Camera de C. sub nr. 430/01.03.2013, încheiat în urma acțiunii de control a situației, evoluției li modului de administrare a patrimoniului public și privat al unităților administrativ teritoriale de către regiile autonome de interes local efectuată la această societate, până la soluționarea definitivă a cauzelor în care este implicat, așa cum s-a prevăzut în Decizia nr. 13/15.07.2013 și în Încheierea nr. 106/17.09.2013 ale Curții de C. a României.
Instanța constată că, astfel cum a reținut și C. de Apel Ploiești prin sentința nr. 303/18.12.2013 pronunțată în dosarul nr._, suspendarea actului administrativ, a executării acestuia este o operațiune de excepție, de întrerupere vremelnică a efectului acestuia. Potrivit art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, republicată, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unor pagube iminente, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la pronunțarea instanței de fond.
Intimata, în baza art. 45 din Legea nr. 94/1992, are obligația de a dispune măsuri pentru remedierea situațiilor ce au generat prejudicierea și neglijență în administrarea fondurilor publice, să ceară celor în drept suspendarea din funcție, nefiind obligatorie începerea urmăririi penale împotriva acestora.
Prin însușirea interpretărilor petentului s-ar putea determina blocarea activității organelor de control ale Curții de C., care nu și-am mai putea pune în aplicare măsurile dispuse în exercitarea atribuțiilor specifice, reglementate expres de dispozițiile Legii nr. 94/1992 republicată.
Atitudinea petentului, în calitatea sa de membru al Consiliului de Administrație al . Buzau, de a suspenda executarea măsurilor dispuse prin deciziile mai sus amintite, are caracter subiectiv, injust și semnifică o nerespectare a principiului supremației legii.
Mai mult, contrar convingerilor petentului, instanța reține că respectivul Consiliu de Administrație nu avea atribuții în stabilirea vinovăției sau nevinovăției directorului executiv B. P., și nici competențe legale cu privire la suspendarea executării actelor emise de intimata C. de C., o astfel de măsură putând fi dispusă numai de către instanța de judecată competentă.
Instanța constată ca potrivit art.210 din Regulamentul privind organizarea si desfășurarea activitatilor Specifice Curtii de C. – „contestația suspendă obligația executării deciziei până la soluționarea ei de către comisia de soluționare a contestațiilor. Executarea măsurilor devine obligatorie de la data comunicării încheierii formulate de comisia de soluționare a contestațiilor, prin care se respinge integral sau parțial contestația”.
Cum insasi petentul afirma, prin adresa nr._/24.09.2013, Comisia de Solutionare a Contestatiilor din cadrul Curtii de C. a inaintat Consiliului de Administratie al . Buzau Incheierea nr.106/18.09.2013 prin care s-a respins contestatia inaintata de Consiliul de Administratie.
Asadar, incepand cu data de 24.09.2013, executarea masurii dispuse de C. de C. prin Decizia nr. 13/15.07.2013 – anume suspendarea din functie a directorului executiv B. P. – devenise obligatorie pentru Consiliul de Administratie, indiferent de demersurile pe care acesta le-ar fi facut in continuare in fata instantelor judecatoresti.
Față de aceste aspecte, instanța reține că fapta, astfel cum a fost descrisă în procesul verbal contestat, întrunește elementele constitutive ale abaterii prevăzute de textele legale citate, atât sub aspect subiectiv, cat și sub aspect obiectiv.
De asemenea, instanța apreciază ca la aplicarea amenzii civile auditorii publici externi din cadrul Camerei de C. B. au avut în vedere dispozițiile art. 5 si art. 21 al. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea aplicată fiind proporțională cu gradul de pericol social al abaterii săvârșite, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit și urmarea produsă, dar și de circumstanțele personale ale contestatorului, fiind dispusă amendă civilă în cuantumul maxim prevăzut de lege, respectiv echivalentul salariului de 1.500 lei, pe cinci luni, în cuantum total de 7.500 lei.
Reținând vinovăția petentului, dar și gradul de pericol social deosebit de ridicat al abaterii săvârșite, instanța va respinge plângerea acestuia ca neîntemeiată si va menține ca temeinic și legal procesul verbal de constatare a abaterilor și de aplicare a amenzii civile prevăzute la art. 62 lit. b) din Legea nr. 94/1992, republicată, încheiat la data de 02.12.2013 de intimata C. DE C. A ROMÂNIEI – CAMERA DE C. B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul S. G. D., domiciliat în B., cart. Episcopiei, ., ., în contradictoriu cu intimata C. DE C. A ROMÂNIEI – CAMERA DE C. A JUDEȚULUI B., cu sediul în B., jud. B., ca neîntemeiată.
Mentine procesul verbal de constatare a abaterilor și de aplicare a amenzii civile prevăzute la art. 62 lit. b) din Legea nr. 94/1992, republicată, încheiat la data de 02.12.2013, ca fiind temeinic si legal.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.03.2014.
PREȘEDINTE | GREFIER |
A. B. C. | G. A.-L. |
Red. A.B.C./Tehn. A.B.C./5ex./08.05.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1353/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria BUZĂU → |
|---|
