Plângere contravenţională. Sentința nr. 6731/2014. Judecătoria BUZĂU

Sentința nr. 6731/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 11-04-2014 în dosarul nr. 17989/200/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA B.

SECTIA CIVILĂ

Sentința civilă nr.6731

Ședința publică de la 11.04.2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: E. I.

GREFIER: C. Z.

Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe petentul B. V. –E., cu domiciliul în București, sector 3, ., și pe intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Buzãu, cu sediul în B., ..10, jud B., având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns petentul personal și asistat de avocat L. B., cu împuternicire avocațială la dosarn și intimatul prin consilier juridic P. E..

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, prin serviciul registratură intimatul a depus la dosar întâmpinare, planșa foto, fișa cazier auto, buletin de verificare metrologică, atestatul operatorului radar, după care:

Se identifică petentul cu CI . nr_.

Reprezentantul petentului arată că nu mai are cereri prealabile de formulat.

În probațiune, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu un martor, în dovedirea situației de fapt, în sensul că atât petentul cât și martorul nu au observat în zona respectivă niciun limitator de viteză.

Consilier juridic P. E. arată că sectorul de drum cuprins între km 107+600m și km 114+500m din DN2E85, se află în administrarea Primăriei Municipiului B., fiind încadrat în Planul de Urbanism al municipiului ca “ Șoseaua Nordului” care traversează atât suprafețe intravilane cât și suprafețe extravilane, însă pe sectorul de drum cuprins între km 107+600m ( intersecția DN2E85 cu . la km 113+600m ( . de viteză admisă fiind de 70 km/h, pe celălalt sector viteza fiind limitată la 50 km/h, ambele restricții fiind semnalate conform legislației în vigoare.

Arată că indicatoarele sunt amplasate astfel încât să asigure participanților în trafic posibilitatea vizionării acestora iar petentul avea obligația de a circula cu viteza maximă de 70 km/h, încadrarea juridică a faptei fiind corectă.

Instanța, deliberând asupra pertinenței, concludenței și utilității probelor solicitate, în conformitate cu dispozițiile art. 255 și 258 N.C.proc.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și cu un martor.

Față de teza probatorie a dovedirii situației de fapt, instanța apreciazã cã proba testimonialã nu poate conduce la soluționarea prezentei cauzei, dat fiind faptul cã presupusa abatere a fost înregistratã cu suport informatic, iar Primãria Buzãu a rãspuns solicitãrilor instanței, precizând regimul legal de vitezã pe Soseaua Nordului.

Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 244 alin.1 Cod procedura civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreascã și acordă cuvântul pe fond.

Petentul, prin apărător, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, în sensul anulării procesului verbal de contravenție și a măsurilor dispuse prin acesta.Arată că nu se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa. Arată că nu a observat niciun fel de indicator de restricție, cu atât mai puțin indicator rutier de limitare de viteză, în pofida susținerilor agentului constatator.Invocă dispozițiile art 16 al.1 teza a III a din OG 2/2001, art 16 al.1 teza a IV a din OG 2/2001, art 17 din OG 2/2001.De asemenea arată că, potrivit jurisprudenței în materie, în cazul în care descrierea faptei lipsește cu desăvârșire sau aceasta este descrisă doar în mod generic, precum și în cazul în care orice mențiune privind împrejurările în care fapta a fost săvârșită este inexistentă, duce la aplicarea sancțiunii nulității absolute a actului constatator al contravenției.A invocat dispozitiile CEDO, printre care și prezumția de nevinovăție.Apreciază că măsura aplicată este nelegală, întrucât erorile aparatului radar nu au fost luate în considerare și scăzută din viteza absolută de 126 km/h.

Petentul, personal, arată că indicatorul se află în curbă.

Instanța declară dezbaterile închise, conform art.394 alin.1 C.proc.civ., și reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA:

Prin cererea înregistrată pe rolul aceste instanțe sub nr_, petentul B. V. –E., a formulat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravențiilor . nr._ întocmit la data de 11.10.2013.

In motivarea cererii, petentul a arătat că la la data de 11.10.2013, a condus autoturismul cu numãrul de înmatriculare_ pe Soseaua Nordului din mun.Buzãu, pe un sector de drum unde viteza maximă admisă este de 70 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar ca având o viteză de 126 km/h, motiv pentru care a fost sancționat contravențional.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001.

În probațiune, a fost depus în fotocopie: procesul-verbal contestat.

Plângerea a fost legal timbratã, cu suma de 20 de lei, conform disp.art.19 din OG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată.

În motivare, a arătat că la data de 11.10.2013, petentul a condus autoturismul cu numãrul de înmatriculare_ pe Soseaua Nordului din mun.Buzãu, pe un sector de drum unde viteza maximă admisă este de 70 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar ca având o viteză de 126 km/h.

În drept, a invocat dispozițiile art.115-118 C.proc.civ.

Sub aspectul probatoriului, instanța a administrat la propunerea ambelor părți proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar procesul -verbal contestat.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 11.10.2013, petentul B. V. –E. a fost sancționat cu 9 puncte amendă contravențională în cuantum de 720,00 lei, și aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 102 alin. 3 lit.e) din O.U.G. nr. 195/2002.

In fapt, s-a reținut că, la data de 11.10.2013, petentul a condus autoturismul cu numãrul de înmatriculare_ pe Soseaua Nordului din mun.Buzãu, pe un sector de drum unde viteza maximă admisă este de 70 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar ca având o viteză de 126 km/h.

Instanța constată că plângerea a fost formulată de către petent la data de 23.10.2013, în termenul de 15 zile prevăzut de art.31 alin.1 din OG 2/2001, de la data înmânării procesului -verbal de constatare a contravenției.

Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Sub aspectul legalității, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care pot fi invocate de instanță din oficiu, procesul- verbal conținând mențiunile privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Cu privire la motivele de nelegalitate invocate de petent, instanța reține cã nerespectarea disp.art.16 alin.(1) din OG 2/2001 poate atrage nulitatea relativã a procesului-verbal, și nu nulitatea absolutã, așa cum susține petentul, anularea actului intervenind în condițiile art.175 alin.(1)N C.proc.civ., doar în mãsura dovedirii unei vãtãmãri care sã decurgã din viciul constatat și care sã nu poatã fi înlãturatã altfel decât prin anularea actului.

Analizand motivele de nelegalitate a procesului-verbal invocate de petent, instanța apreciazã cã acestea sunt neîntemeiate, pentru urmãtoarele considerente:

- In ceea ce privește descrierea faptei, nu era necesar ca agentul constatator să menționeze și alte detalii, în afară de cele reținute în procesul -verbal, acestea fiind suficiente pentru ca un observator independent sã ia la cunoștințã de fapta sãvârșitã și sa aprecieze gravitatea acesteia, urmarea socialmente periculoasă deducându-se din materialitatea faptei. Astfel, agentul constatator a consemnat locul exact unde a fost înregistratã viteza cu care se presupune cã a circulat petentul, aparatul radar prin intermediul cãruia a fost fãcutã înregistrarea, autospeciala pe care acesta era instalat, valoarea vitezei măsurate, regimul legal de vitezã pe sectorul de drum parcurs, deci nu au fost încălcate dispozițiile art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

- Cu privire la celãlalt motiv de nelegalitate invocat de petent, referitor la faptul cã în cuprinsul procesului-verbal nu au fost consemnate ocupația și locul de muncã al contravenientului, instanța îl apreciazã, de asemenea, ca fiind neîntemeiat, deoarece petentul nu a dovedit cã ar fi suferit vreo vãtãmare prin lipsa acestor mențiuni;

- Referitor la încãlcarea dispozițiilor pct. 3.5.1. din NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre), instanța reține cã acestea au fost modificate prin pct.23 din Ordinul Nr. 187 din 14 iulie 2009 a directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală, astfel încât înregistrãrile efectuate de aparatul radar nu trebuie sã cuprindã obligatoriu faptul cã a fost efectuatã autotestarea;

-Procesul-verbal nu a fost completat pe un formular special prevãzut în Anexa 1D a Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002 – încălcarea prevederilor art. 181 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, prin faptul cã polițistul rutier nu a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, nu constituie un viciu de procedură care să atragă sancțiunea nulității, petentul neputând justifica vreo vătămare. Utilizarea unuia sau altuia dintre formularele de proces -verbal de constatare a contravenției este impusă de lege pentru a ghida activitatea agentului constatator, astfel încât să nu se omită inserarea anumitor mențiuni din procesul -verbal, nefiind prevăzută în beneficiul contravenientului. Oricum, mențiunea vizatã de petent, anume . radar a fost efectuatã în procesul-verbal încheiat, așa cum se poate observa la o simplã lecturã a cuprinsului acestuia.

- Referitor la neprezentarea dovezii cã a fost filmat și înregistrat de aparatul radar la data sancționãrii, instanța reține cã petentului i s-a comunicatã planșa foto cu înregistrarea abaterii, astfel încât nu i-a fost încãlcat dreptul la apãrare, întrucât a avut posibilitatea sã formuleze plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, iar în cursul procesului, sã-și formuleze apãrãrile pe care le considera necesare, ceea ce petentul a și fãcut.

-Referitor la susținerea petentului în sensul că agentul constatator nu este și cel care a aplicat sancțiunea contravențională și că acest agent nu este autorizat să folosească aparatul radar, instanța reține că, potrivit art. 181 alin. 1 din HG 1391/2006, în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenție, iar potrivit art. 109 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier .

Potrivit art. 16 alin. 1 și art. 17 din OG 2/2001 procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator. Instanța apreciazã, în primul rand, că procesul verbal cuprinde aceste mențiuni referitoare la persoana agentului constatator.

In al doilea rând, din textele menționate anterior nu rezultă în nici un fel că polițistul care operează aparatul radar trebuie să fie și cel care întocmește procesul verbal de sancționare a contravenției, sub sancțiunea nulității absolute a acestuia. De altfel, ar fi imposibil ca cel care operează aparatul radar să lase acest aparat să funcționeze fără supraveghere și să procedeze la oprirea și sancționarea celui pe care îl consideră vinovat de săvârșirea faptei contravenționale. Prin textele de lege menționate și prin menționarea separată a situațiilor în care contravențiile sunt dintre cele constatate cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat, legiuitorul a dorit să acorde competența de constatare și sancționare a contravențiilor către polițiștii rutieri, fără a condiționa în mod expres legalitatea procesului verbal decât de menționarea numelui, calității și instituției din care face parte agentul constatator, nu și de identitatea dintre cel care operează aparatul radar și agentul care întocmește procesul verbal.

De altfel, legea condiționează constatarea faptei în condiții de legalitate de calitatea de agent autorizat să folosească aparatura radar a celui care o utilizează în mod direct, constatând fapta prin propriile simțuri și în condițiile în care are pregătirea necesară pentru a utiliza, citi și interpreta măsurătorile realizate cu aparatul cinemometru. Ar fi absurd să se solicite aceleași atribuții și calități tuturor agenților constatatori care se află în misiune cu agentul care operează aparatul radar, mai ales că, ceilalți agenți nu au atribuții în acest sens, ci doar de a asista pe cel ce operează aparatul radar, de a opri autovehiculele în trafic și de întocmi procesul verbal pe baza constatărilor persoanale ale agentului care operează aparatul radar și pe baza măsurătorilor efectuate cu aceste aparate.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, instanța reține cã, potrivit disp. art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, „conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.”

Nerespectarea acestei obligații constituie contravenție potrivit disp.art. 102 alin.3 lit.e) din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care prevãd cã depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, constituie contravenție și se sancționeazã cu amenda prevãzutã de clasa a IV-a de sancțiuni, precum și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.

Potrivit art. 98 alin. 4 lit d) din OUG 195/2002 republicată, clasa a IV- a de sancțiuni este reprezentată de posibilitatea aplicării de la 9 până la 20 puncte de amendă, fiecare punct reprezentând 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.

Instanța reține cã petentul a condus autoturismul pe Soseaua Nordului, km 109+800, pe un sector de drum unde viteza maximã admisã este de 70 km/h.

Prin urmare, se poate concluziona că fapta a fost corect încadratã, iar sancțiunea a fost individualizatã între limitele fixate de actul normativ de incriminare, procesul verbal fiind legal întocmit cu privire la acest aspect.

Sub aspectul temeiniciei, petentul solicitã anularea procesului-verbal atacat, suținând cã nu a circulat cu viteza comunicatã de polițistul rutier.

Anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța trebuie sã determine dacã garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală), sunt sau nu aplicabile în procedura contravențională din prezentul litigiu.

Analizând fapta și sancțiunea aplicată prin procesul-verbal de constatare atacat, prin prisma criteriilor stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, instanța constată că fapta reținutã în sarcina petentului reprezintã o „acuzație în materie penalã”, în sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni, având în vedere cã norma juridica pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor participanților la trafic, natura faptei, sancțiunea aplicatã, natura și gradul de severitate al acesteia, petentului fiindu-i aplicată și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, restituirea permisului de conducere urmând să aibă loc la expirarea termenului de suspendare, numai în măsura în care titularul a promovat testul de verificare a cunoașterii regulilor de circulație, în conformitate cu disp. art.219 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002.

În această situație, instanța apreciază că, în prezenta cauzã, se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice recunoscute persoanei acuzate, printre care și prezumția de nevinovăție a petentului- garantată de art. 6 § 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului - ce privește și aspectul probațiunii în cadrul soluționării unei plângeri contravenționale, care, fără îndoială, profită persoanei acuzate, sarcina probei revenind organului constatator, cu respectarea în acest mod a principiului egalitãții armelor.

Procedând la analiza planșei foto depuse la dosarul cauzei de cãtre intimatã, instanța constată că, în data de 11.10.2013, orele 16:21, autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a circulat cu viteza de 126 Km/h pe Soseaua Nordului, pe un sector de drum unde viteza maximă admisă este de 70 km/h.

Abaterea a fost înregistratã în regim staționar de aparatul radar montat pe autospeciala de poliție marca Dacia L., cu nr.de înmatriculare_, aparatul radar Traffipax Speedophot .-0429 care a înregistrat abaterea fiind verificat metrologic și corespunzând normelor în vigoare, dupã cum rezultã din buletinul de verificare metrologicã nr._/09.08.2013, a cãrui valabilitate este de un an. De asemenea, intimata a depus la dosarul cauzei și atestatul de operator radar al ag,șef C. M., care a înregistrat și comunicat agentului constatator din cauzã, D. Nicușor, viteza cu care circula petentul.

Instanța mai reține cã, potrivit adresei emise de Primãria Buzãu sub nr.5.875/2014, limita de vitezã stabilitã pe întreaga lungime a Soselei Nordului și adusã la cunoștințã participanților la traficul rutier prin indicatoare rutiere este de 70 km/h.

Cu ocazia sancționãrii sale, prin obiecțiunilor fãcute, petentul a menționat faptul cã nu a vãzut indicatoarele de limitare a vitezei la 70 km/h, însã în fața instanței a arãtat cã indicatorul este în curbã, astfel încât vizibilitatea acestuia este redusã.

In ceea ce privește eventualele “erori ale aparatului radar”, instanța reține că marja de eroare este avută în vedere la verificarea metrologică, pentru a se aprecia dacă acesta corespunde din punct de vedere tehnic. Prin urmare, mãsurãrile efectuate cu un cinemometru, dupa verificarea metrologicã a acestuia, sunt legale, și asupra lor nu se poate interveni, nu se adaugã și nu se scade nicio eroare. In momentul în care se elibereazã buletinul de verificare cu mențiunea “ADMIS”, eroarea de mãsurare a cinemometrului a fost incadratã deja în limitele admise de NML 021, astfel cã, operatorul cinemometrului nu face decât sã constate valoarea mãsuratã de acesta.

Cu privire la apãrarea petentului referitoare la faptul cã în raza de acțiune a radarului s-au aflat și alte autoturisme, instanța reține cã, potrivit disp.art. 3.3.2 din Norma de metrologie legală NML 021-05, cinemometrul care are calitate de mijloc legal de mãsurare nu poate înregistra viteza cumulatã a douã autoturisme alãturate, care se afla în raza sa de acțiune. De asemenea, cinemometrul încorporeazã circuite capabile sã facã diferența între sensurile de deplasare a autovehiculelor în raport cu radarul, când acestea se află simultan în raza de măsurare a cinemometrului, sau când cinemometrul este utilizat în regim de deplasare a autovehiculului pe care este instalat.

Astfel, ar fi fost imposibil ca viteza reținutã în cuprinsul procesului-verbal sã fie atribuitã autoturismului condus de petent, în situația în care acesta nu ar fi avut nicio legãturã cu aceastã vitezã, planșa foto depusã la dosarul cauzei conținând și direcția de deplasare a autoturismului cãruia i s-a înregistrat viteza de deplasare, prin marcarea sãgeților corespunzãtoare sensului de mers, astfel încât nu existã dubiu cu privire la autovehiculul vizat de aparatul radar.

Referitor la celelalte înscrisuri solicitate de petent intimatei, instanța reține cã, necesare și suficiente pentru dovedirea abaterii săvârșite de petent sunt înregistrarea video și buletinul de verificare metrologică, așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 109 alin. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002. De altfel, prin Decizia nr. 150/21.02.2008 a Curții Constituționale se reține că „a solicita și alte documente decât planșa foto și buletinul de verificare metrologică, este de fapt o completare a textului de lege”.

Așadar, pe baza ansamblului probator administrat, instanța reține că mențiunile consemnate în procesul verbal de contravenție s-au confirmat, petentul săvârșind contravenția reținută în sarcina sa, depãșind viteza maximã admisã pe sectorul de drum parcurs cu 56 de km/h, astfel încât sancționarea sa este temeinică.

Pentru aceste considerente, instanța conchide că procesul verbal din cauză este temeinic întocmit.

Referitor la proporționalitatea sancțiunii, instanța apreciază drept justificat cuantumul amenzii aplicate, respectiv amenda în cuantum minim, având în vedere cã, în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Instanța constată că nivelul amenzii corespunde pericolului social al faptei și conduitei petentului, deoarece viteza cu care circula era una destul de mare - având în vedere natura drumului parcurs, precum și aspectul cã fapta acestuia poate genera atât o stare de pericol pentru siguranța drumurilor publice, cât și consecințe deosebit de grave, precum un accident de circulație cu vãtãmarea corporalã a participanților la trafic sau chiar decesul acestora.

Față de cele expuse anterior, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunii contravenționale, aceasta fiind proporționalã cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petent.

Cu privire la sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, instanța reține cã aceasta intervine de drept, odată cu săvârșirea contravenției de către petent, astfel încât orice discuție referitoare la oportunitatea luării sale este exclusă.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 din OG 2/2001, instanța urmeazã a respinge plângerea contravențională formulatã de petent, ca neîntemeiată.

În temeiul art. 453 alin. 1 N.Cod procedură civilă, având în vedere principiul disponibilității procesului civil, instanța va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE :

Respinge plângerea formulată de petentul B. V.-E., cu domiciliul în București, sector 3, ., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B.- Poliția Rutieră, cu sediul în B., ..10, jud B., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 11.10.2013, ca neîntemeiată.

Ia act cã nu se solicitã cheltuieli de judecatã.

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecãtoria Buzãu.

Pronunțatã în ședințã publicã, azi, 11.04.2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

E. I. C. Z.

Red. E.I./ Tehnored.: E.I.

4 ex./ 08.05. 2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 6731/2014. Judecătoria BUZĂU