Plângere contravenţională. Sentința nr. 4202/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4202/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 10-03-2014 în dosarul nr. 1046/200/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - JUDEȚUL B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA NR. 4202
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.03.2014
INSTANTA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. B.-C.
GREFIER: G. A. – L.
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile având ca obiect plângere contraventională formulată de petentul L. C., domiciliat în ., în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ C., cu sediul în București, .. 401 A, sector 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică părțile au lipsit.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, la data de 27.02.2014, prin C. Registratură, intimata a depus la dosar o cerere prin care solicită instanței comunicarea unui exemplar de pe plângerea contravențională, în vederea formulării întâmpinării și a apărării (fila 12), după care,
Verificându-și din oficiu competenta, instanța, în temeiul art. 1591Cod proc. civ. raportat la art. 32 din OG nr. 2/2001 constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauza.
Instanța constată că intimatei i-au fost comunicate plângerea contravențională și înscrisurile aferente acesteia.
Instanța, în temeiul art. 167 Cod proc. civilă, încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Instanța, considerându-se lămurită, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._/245/2012 la data de 28.05.2012 petentul L. C. a formulat, în contradictoriu cu intimata Compania Națională De Autostrăzi Și Drumuri Naționale Din România SA - C., plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/02.05.2012, solicitând anularea acestuia.
În motivarea plângerii, petentul arată că la data de 06.03.2011 a vândut autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_ numitei A. D..
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile OG 2/2001.
În susținerea afirmațiilor, a depus la dosar, în fotocopii: cartea de identitate, procesul verbal de contravenție și contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit.
Plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională este scutită de plata taxei judiciare de timbru, potrivit art. 36 din O.G. 2/2001, rap. la art. 15 lit. p din Legea 146/1997, și de aplicarea timbrului judiciar, conform art. 1 alin. 2 din O.G. 32/1995.
Fiind legal citata, intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – C. nu s-a prezentat in instanța si nu a solicitat administrarea de probe. La solicitarea instanței, a înaintat la dosar o adresa de la Biroul Român de Metrologie Legală, planșa fotografică a abaterii, certificat calificat pentru semnătura electronică și autorizație de control ale agentului constatator.
Prin sentința civilă nr._/24.10.2012, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2012, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a prezentei plângeri contravenționale în favoarea Judecătoriei B..
Plângerea a fost înregistrată la această instanță la data de 22.01.2013 sub nr._ .
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 02.05.2012 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul COMPANIEI NAȚIONALE DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE – C., procesul verbal de contravenție . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG. nr. 15/2002, constând în aceea ca la data de 17.01.2012, ora 09:27, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentului, a circulat pe DN 2 - km 115+80 m, pe raza localității Mărăcineni, fără a deține rovinietă valabilă.
Pentru acest motiv, petentul a fost obligat la plata amenzii în cuantum de 250 lei și la achitarea unei despăgubiri în cuantum de 122,49 lei.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa petentului și a unui martor, contravenția fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale Sistemul Informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.
În urma verificării efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001 și având în vedere dispozițiile Deciziei nr. 10/2013 privind judecarea recursului în interesul legii, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, și publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 450 din 23.07.2013, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța observă că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor impuse de OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității, de către un agent constatator competent în raport cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii arătate la art. 17 din actul normativ citat, respectiv cele privitoare la numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientei, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Referitor la temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 8 alin.1 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă, cuantumul acesteia fiind stabilit conform art. 8 alin.2, în Anexa nr. 2.
Tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România a fost introdus, conform art. 1 alin.2, începând cu data de 1 iulie 2002, fiind aplicat tuturor utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz. Potrivit art. 1 lit.e, acest tarif reprezintă „o anumită sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, rețeaua de drumuri naționale din România, concesionată Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A.”
Art. 1 lit. j definește rovinieta ca fiind „documentul sau înregistrarea în format electronic care atestă achitarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România”. Art. 1 lit. b) definește utilizatorii români ca fiind „persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România”.
Potrivit dispozițiilor art. 7 din OG 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Termenul de utilizator este definit la art. 1 alin.1 lit. b, din același act normativ respectiv: „persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români”.
Față de dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța reține că obligația de achitare a rovinietei aparține proprietarului autoturismului (înscris în certificatul de înmatriculare), în cauza dedusă judecății această obligație fiind în sarcina petentului care era proprietarul autovehiculului.
În speță, instanța constată că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal corespunde realității în sensul că, într-adevăr, la data de 17.01.2012, ora 09:27, vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentului, a circulat pe drumul național 2, km 115+80 m, Mărăcineni, jud. B., fără a deține rovinietă valabilă, aspect necontestat de acesta și probat prin planșa foto atașată la fila 11 din dosar.
Instanța nu poate reține apărările petentului, în sensul înstrăinării autoturismului în discuție la data de 06.03.2011 numitei A. D., din moment ce acesta nu a îndeplinit formalitățile legale în vederea scoaterii acelui mijloc de transport din evidențele Direcției Economice a Primăriei Iași, de pe numele său.
Așadar, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG. nr. 15/2002 potrivit căruia constituie contravenție fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă
Cu toate acestea, luând în considerare faptul că sancțiunea contravențională are nu numai un rol de constrângere, ci și unul preventiv-educativ, urmărind ocrotirea relațiilor sociale și formarea unui spirit de responsabilitate, față de dispozițiile art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, instanța consideră că nu se justifică menținerea amenzii aplicate de agentul constatator, sancțiunea avertismentului fiind suficienta pentru atingerea scopului urmărit de legiuitor.
Astfel, instanța considera ca, deși petentul nu deținea rovinietă pentru autoturismul său la data săvârșirii contravenției, această fapta are un grad de pericol social redus, fiind comisă în mod izolat, petentul nefăcând o obișnuință din a încălca normele care reglementează obligativitatea achitării taxei de drum.
Opinia instanței are la bază pe de o parte dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, dar și dispozițiile art.7 alin.3 din OG 2/2001 potrivit cărora în cazul în care fapta este de gravitate redusă, se poate aplica sancțiunea avertismentului, chiar și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Referitor la tariful de despăgubire, potrivit art. II din Legea nr. 144/2012 tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța urmează să admită în parte plângerea, să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul și anuleze tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro. De asemenea, în temeiul art. 7 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei și îi va recomanda ca pe viitor să respecte legislația în vigoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul L. C., domiciliat în ., în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ C., cu sediul în București, .. 401 A, sector 6.
Dispune înlocuirea amenzii contravenționale aplicate petentului prin procesul verbal . nr._/02.05.2012 întocmit de intimată, cu sancțiunea „avertisment”.
Anulează tariful de despăgubire, în cuantum de 28 Euro.
Atrage atenția petentului asupra gravității faptei săvârșite și îi pune în vedere ca pe viitor să nu mai săvârșească fapte de natură contravențională.
Cu drept recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.03.2014.
PREȘEDINTE | GREFIER |
A. B. C. | G. A.-L. |
Red. A.B.C./Tehn. A.B.C./4 ex./11.04.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4201/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6731/2014.... → |
|---|
