Plângere contravenţională. Sentința nr. 7243/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7243/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 6897/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA Nr. 7243/2014
Ședința publică de la 23 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M.
Grefier C. C.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul F. I., cu domiciliul în Cluj N., ., judetul Cluj, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 05.04.2013 încheiat de intimatul I.P.J. B. - S. POLIȚIEI RUTIERE, cu sediul în B., .-10, județul B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit petentul F. I. si intimatul I.P.J. B. - S. POLIȚIEI RUTIERE.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, dosarul se află la primul termen de judecată, cererea este scutita de plata taxei judiciare de timbru si timbru judiciar.
Având în vedere că procedura de citare este legal îndeplinită, în baza rolului activ, în conformitate cu art. 22 al. 2 C.pr.civ., instanța, în temeiul art. art.254 alin.1, art. 255 alin.1 și art. 258 alin.1 C.proc.civ, încuviințează ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu planșa fotografică a abaterii.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 394 Cod procedura civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreasca, declară închise dezbaterile, reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrata la data de 22.04.2013 pe rolul Judecatoriei Buzau sub nr._ petentul F. I. a solicitat în contradictoriu cu intimatul .P.J. B. - S. POLIȚIEI RUTIERE anularea procesului verbal de contraventie .
În motivarea plângerii petentul a invederat ca la data de 05.04.2013, in jurul orei 17,05 a condus autoturismul cu nr. de înamtriculare_ pe . statiei Peco cu viteza de 71 Km / h si nu avea asupra sa permisul de conducere, ca locul savarsirii contraventiei nu este specificat in exact incat sa nu creeze confuzii, nu este cert, este imprecis, ca locul savarsirii este numai . descrierea faptei numai . Petrom, ca nu se specifica localitatea ,nici sectorul de drum si nici limita de viteta legal admisa, ca in aceste conditii poate sa fie in orice alta localitate, ca nu se indica viteza legala pentru acel sector de drum, ca nu se retine cat este viteza legala si cu cat a deapsit.o, ci numai ca circula cu 71 Km /h, ceea ce nu constituie o contraventie, ca circula pe un sector de drum european, chiar daca este la iesirea din localitate a carei limita legala maxima poate sa fie până la 80 km / h. Mai arata petentul, ca s-a retinut ca a fost înregistrat cu un aparat radar circuland cu o viteza de 71 km / h, solicitand sa se observe ca orice aparat tehnic are o eroare legala de masurare in plus sau minus, astfel ca 1 km in plus peste 70 km /h se incadreaza in aceasta toleranta, ceea ce conteaza la incadrarea faptei, la limita punctelor amenda si a punctelor de penalizare, ca existenta statiei peco are un sistem electronic si emitator radio care poate influenta exactitatea masurarii aparatului radar ,că nu i s-au prezentat fotografia si actele de verificare, pentru a se verifica eroarea la masurare, ca a fost refuzat cu ironie, ca nu i s-au prezentat documentele de identificare cat si faptul ca u ordin de serviciu pentru aceasta misiune de control, ca fiind mai multe autoturisme care circulau in paralel, pe doua benzi de circulatie pe sens exista posibilitatea ca înregistrarea sa fie a altei masini . Mai arata ca nu a avut permisul de conducere asupra sa, intrucat acesta se află la Politia Cluj, iar după ce s-a verificat acest lucru, agentul de politie a retinut ca fiind contraventie si a aplicat sanctiune contraventionala, chiar daca este cea a avertismentului, solicitand inlocuirea sancitunii amenzii si a penalizarii, cu avertisment .
La dosar petentul a depus procesul verbal contestat,certificatul de înmatriculare, copia cartii de identitate .
Intimatul a depus la dosar întâmpinare, solicitand respingerea plângerii ca neintemeiata, anexand acesteia C.D. –ul care a înregistrat momentul savarsirii contraventiei, fisa de cazier contraventional a petentului.
Petentul a depus la dosar raspuns la întâmpinare, apreciind ca agentul constatator nu a retinut corect viteza, facând o alegere a abuziva .
Analizand probele dosarului, instanta a retinut în fapt urmatoarele:
Prin procesul-verbal contestat, petentul a fost sancționat cu 4 puncte-amenda in cuantum de 300 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzuta de art.121 alin.1 din ROUG nr.195/2002 si sanctionata de art.102 alin.2 din OUG nr.195/2002, retinandu-se că, la data de 05.04.2012, orele 17.05, a condus autoturismul marca SEAT, cu nr. de inmatriculareCJ59AVO, pe . Buzau, catre S., iar in zona PECO Petrom a fost inregistrat de aparatul radar, montat pe autospeciala politiei cu nr. de inmatriculare MAI27720, in timp ce circula cu viteza de 71 km/h, . limitare a vitezei la 50 km/h și fără să aibă asupra sa permisul de conducere faptă prevăzută de art.147 pct.1 din OUG 195/2002 și sancționată de art.101 alin.1 pct. 18 din OUG..Pentru această contravenție petentul a fost sancționat cu avertisment.
Din conținutul motivării plângerii ,a apărărilor formulate,instanța reține ca petentul prin acestea vizează doar amenda si punctele de penalizare aplicate.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în prezenta petentului, fiind semnat de catre acesta, iar la rubrica obiectiuni s-a consemnat ca a avut viteza reținută la ieșirea din localitate,că permisul de conducere era reținut la I. Cluj.
În urma verificării efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data inmanarii procesului-verbal de constatare a contravenției.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța observă că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor impuse de OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității, de către un agent constatator competent în raport cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii arătate la art. 17 din actul normativ citat.
Locul săvârșirii contravențieio este suficient descris,astfel că nu se poate reține ca procesul verbal nu conține mențiuni pentru determinarea acestuia,astfel încât să fie lovit de nulitate.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul temeiniciei sale, instanța apreciază că probatoriul administrat în cauză conduce la concluzia că procesul-verbal este temeinic, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 49 alin.1 din OUG nr.195/2002, limita maximă de viteză în localități, pe drumurile naționale este de 50 km/h.
Potrivit art.121 alin.1 si 2 din ROUG nr.195/2002, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii, se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Instanta retine ca procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională constituie un act administrativ și ca orice act administrativ este învestit cu prezumția de legalitate, ce presupune că actul este emis cu respectarea dispozițiilor consacrate pentru validitatea sa, prezumția de autenticitate, ce presupune că actul emană de la autoritatea menționată în cuprinsul său și prezumția de veridicitate, în temeiul căreia se consideră că aspectele menționate în cuprinsul său corespund realității constatate de agentul instrumentator.
Deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Deși prezumția de adevăr de care se bucură un astfel de proces-verbal, în virtutea calității sale de act administrativ, este una relativă și nu una absolută (care ar contraveni dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție), acesta are o anumită forță probantă dată de faptul constatării faptei de un organ al statului investit cu autoritate publica.
Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucât nu se poate porni de la prezumția că acestea își desfășoară activitatea cu încălcarea legii), această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poate să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator (cauza A. împotriva României).
Prin urmare, toate constatările făcute de către agentul constatator inserate în procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de dovadă admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumții, chiar de ordin judiciar, dacă aceste prezumții se încadrează în anumite limite rezonabile (cauza I. P. c. României - prezumțiile de drept nu sunt interzise de Convenție, sarcina instanțelor interne fiind de a asigura o proporționalitate între acestea și prezumția de nevinovăție), iar cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească aceasta.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limitele rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v.Franța, hotărârea din 7 septembrie 2002).
Din cuprinsul actului administrativ de sanctionare contestat (fila 5), instanta retine ca la data de 05.04.2012, petentul a condus autoturismul cu nr. de inmatriculare_, pe . Buzau, cu viteza de 71km/h, . care vitea maxima admisa este de 50 km/h.
Cele consemnate in procesul-verbal atacat sunt confirmate de inregistrarea video depusa la dosar de intimat pe suport optic, din analiza careia rezulta fara putinta de tagada că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a fost condus pe sensul de mers opus celui pe care se afla amplasata autospeciala politiei, cu viteza de 71 km/h pe un drum public, in localitate, la data și ora indicate în procesul-verbal de contravenție.
Instanta retine ca inregistrarea video indeplineste toate cerințele prevăzute de art. 3.5.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05/2005, aprobată prin Ordinul 301/2005, așa cum a fost modificat prin Ordinul nr.187/2009, evidențiindu-se în cuprinsul ei data și ora măsurătorii, valoarea vitezei și imaginea autovehiculului al cărui număr de înmatriculare este perfect vizibil .
Conform procesului-verbal inregistrarea faptei a fost realizata, cu aparatul radar, montat pe autospeciala cu nr. de inmatriculareMAI_, aparat care la acel moment se afla în termenul de valabilitate a verificării metrologice, conform buletinului nr._ /17.08.2012 – compact-disk)), prin care acesta a fost declarat admis pentru o perioadă de 1 an, fiind îndeplinite astfel și condițiile impuse de art. 5.2.1 din Norma de metrologie amintită.
Din analiza atestatului aflat la fila 7 din dosarul cauzei rezulta totodata ca agentul de politie, care a realizat inregistrarea video, detinea la data constatarii contraventiei atestat de operator „Autovision” nr._/02.04.2010, nr. insignei – user fiind evidentiat in inregistrarea video de la dosar.
Coroborand intregul material probator administrat in cauza, instanta conchide ca nu exista niciun dubiu in ceea ce priveste savarsirea faptei de catre petent, inregistrarea video de la dosar reprezentand o proba certa si completa de natura a convinge instanta de realitatea consemnarilor din cuprinsul actului contestat.
F. de cele ce preceda, instanta observa ca, desi petentului i s-a acordat în mod efectiv posibilitatea de a propune orice probe ar fi considerat necesare în combaterea celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare în cadrul unei proceduri contradictorii, în cauză apărările formulate de acesta prin care tinde la a dovedi netemeinicia procesului-verbal contestat, nu sunt însoțite de nicio dovadă și nici de vreun indiciu care să facă rezonabilă îndoiala cu privire la faptele reținute de agentul constatator (cauza N. G. c. României).
Așadar, instanța constată că rămâne în ființă prezumția de veridicitate a situației de fapt reținută în cuprinsul actului, apreciind că în mod întemeiat a reținut agentul constatator săvârșirea faptei contravenționale constând în depasirea de catre petent cu 51 km/h a vitezei maxime legale prevazute pentru circulatia pe drumuri nationale, in localitate.
Art. 34 din OG nr. 2/2001 prevede că instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște și asupra sancțiunii aplicate.
Privitor la sancțiunile aplicate, instanța noteaza ca, potrivit dispozitiilor art. 49 alin.1 din OUG nr.195/2002, limita maximă de viteză în localități, pe drumurile naționale europene este de 50 km/h, iar potrivit dispozițiilor art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 conducătorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus.
Cum din analiza materialului probator administrat in cauza rezulta ca petentul a depășit viteza legală cu mai mult de 50 Km/h, instanta retine ca fapta a fost corect încadrată din punct de vedere juridic, iar sanctiunea aplicata respecta limitele prevazute de lege pentru fapta comisa.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța observă că în speță s-a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege pentru contravenția săvârșită și apreciază că nivelul minim al amenzii corespunde pe deplin pericolului social al faptei și conduitei petentului.
Instanța apreciaza că acest gen de fapte necesită o sancționare adecvată, în vederea realizării scopului educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale, in conditiile in care prezintă un grad de pericol social ridicat, fiind susceptibile de urmări grave și ireparabile, precum pierderea vieții participanților la trafic sau vătămarea integrității lor corporale. Conducerea cu o viteză de deplasare mai mare decât cea admisă de lege pe un anumit sector de drum constituie prin ea însăși un pericol pentru siguranța celorlalți participanți la trafic, prin aceea că favorizează posibilitatea survenirii de accidente rutiere.
Analizand circumstanțele personale ale contravenientului in aprecierea pericolului social al faptei comise, instanta are in vedere comportamentul general al acestuia in societate, sens in care observa ca petentul a mai fost sanctionat anterior pentru contraventii la regimul circulatiei pe drumurile publice, astfel cum rezulta din analiza istoricului abaterilor contraventionale savarsite de acesta aflat la fila 13 din dosar.
F. de cele ce preceda, instanta apreciaza ca minimul sanctiunii aplicate petentului corespunde pe deplin pericolului social al faptei comise si nu există nici un indiciu care să permită instanței să considere că o reindividualizare a sanctiunii ar fi suficientă pentru conformarea petentului, pe viitor, față de dispozițiile legale încălcate.
Atat timp cat sanctiunea este aplicată cu respectarea limitelor prevazute de actul normativ sancționator și atat timp cat petentul nu justifica existenta unor împrejurari de natură a conchide ca sanctiunea astfel aplicata este excesiva, instanța nu poate dispune o eventuala inlocuire a sanctiunii amenzii cu avertisment, căci astfel s-ar substitui fara temei in dreptul de apreciere recunoscut de legiuitor agentului constatator.
Instanta retine ca legiuitorul prezuma faptele de genul celei savarsite de petent ca avand un grad de pericol social deosebit de ridicat, fapt ce se reflectă nu atât prin amenda prevăzuta ca si sanctiune principala, cât prin sancțiunea complementară constand in suspendarea exercitarii dreptului de a conduce o anumita perioada de timp, aplicabilă ex lege.
Având în vedere cele menționate, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr.2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunilor contravenționale, acestea fiind proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite de către petent.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge plângerea formulată de petent, ca fiind neîntemeiată si va mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției contestat, ca fiind temeinic si legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea, formulată de petentul F. I., cu domiciliul în Cluj N., ., judetul Cluj, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 05.04.2013 încheiat de intimatul I.P.J. B. - S. POLIȚIEI RUTIERE, cu sediul în B., .-10, județul B..
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 23.04 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. M.M.
Tehnored. C.C.
4 ex.
30.06.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9546/2014. Judecătoria... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 30/2014.... → |
|---|
